ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 677/2024

Ședința publică din data de 26 martie 2024

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 2 mai 2022 pe rolul Tribunalului Specializat Cluj, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu debitorii/pârâții B. și C. S.R.L., obligarea acestora la plata sumei de totale de 621.938,62 RON reprezentând contravaloarea a 2/3 din despăgubirile achitate de reclamantă în baza deciziei civile nr. 351/25.06.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2017 aflat pe rolul Curții de Apel Cluj, respectiv obligarea pârâtului de rang 1 la plata sumei de 310.969,31 RON și obligarea pârâtului de rang 2 la plata aceleiași sume, de 310.969,31 RON, obligarea pârâților la plata dobânzii legale penalizatoare aferentă debitului ­menționat, calculată de la data introducerii acțiunii și până la data achitării efective a sumei solicitate, cu cheltuieli de judecată (onorariu avocațial, taxă de timbru).

La 4 mai 2022, reclamanta a depus la dosar o precizare a câtimii pretențiilor deduse judecății, în sensul că solicită: obligarea pârâților la plata sumei totale de 629.954,44 RON reprezentând contravaloarea a 2/3 din despăgubirile achitate de reclamantă în baza deciziei civile nr. 351/25.06 2021 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul nr. x/2017, respectiv obligarea pârâtului de rang 1 la plata sumei de 314.997,22 RON și a pârâtului de rang 2 la plata aceleiași sume, de 314.997,22 RON; obligarea pârâților la plata dobânzii legale penalizatoare aferentă debitului susmenționat, calculată de la data introducerii acțiunii și până la data achitării efective a sumei solicitate, cu cheltuieli de judecată (onorariu avocațial, taxă de timbru).

Odată cu întâmpinarea, pârâta C. S.R.L. a formulat și cerere reconvențională, prin care a solicitat obligarea reclamantei A. la plata sumei de 52.578,37 RON reprezentând cheltuielile suportate de pârâtă de-a lungul procesului derulat la inițiativa reclamantului D., creanță notificată reclamantei; cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1, 8, 9, 48, 49, 50 din Legea 136/1995, art. 103 din Legea 105/1992, art. 969 și 1041 din C. civ. 1864.

Prin sentința civilă nr. 266/2023 din 8 februarie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Specializat Cluj a admis cererea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul B. și pârâta C. S.R.L.; a obligat pârâtul B. să plătească reclamantei A. S.A. suma de 314.997,22 RON, reprezentând 1/3 din despăgubirile achitate de reclamantă conform deciziei civile nr. 632/1285/2017* a Curții de Apel Cluj și, totodată, a obligat pârâta C. S.R.L. să plătească reclamantei A. S.A. suma de 314.997,22 RON, reprezentând 1/3 din despăgubirile achitate de reclamantă conform aceleiași decizii a Curții de Apel Cluj.

De asemenea, a obligat pârâții B. și C. S.R.L. să plătească reclamantei A. suma de 15.824,38 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 9.824,38 RON, taxa de timbru și suma de 6000 RON, onorariu avocat. Totodată, a respins excepția prescripției invocată de reclamanta-pârâtă reconvențional A. S.A. cu privire la cererea reconvențională și a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâta reclamant reconvențional C. S.R.L., în contradictoriu cu reclamanta-pârât reconvențional.

Împotriva acestei sentințe, pârâta-reclamantă C. S.R.L. a declarat apel, solicitând admiterea apelului, cu consecința modificării hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată și admiterea cererii reconvenționale formulate, cu obligarea reclamantei A. S.A. VIENNA INSURANCE GROUP la plata sumei de 52.578,37 RON reprezentând suma totală a cheltuielilor plătite de apelantă de-a lungul procesului derulat la inițiativa reclamantului D., precum și a cheltuielilor de judecată ocazionate la fond și în apel.

Împotriva aceleiași sentințe a declarat apel și pârâtul B. solicitând admiterea acestuia, cu consecința modificării în parte a hotărârii atacate și respingerea acțiunii formulate față de apelant ca nefondată.

Împotriva aceleiași sentințe, reclamanta A. S.A. a formulat apel incident, prin care a solicitat schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește pretențiile în cuantum de 35.988,37 RON din cererea reconvențională formulată de pârâta C. S.R.L., cu cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 523/2023 din 10 octombrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Cluj – secția a II-a Civilă a admis apelurile declarate de C. S.R.L. și B., împotriva sentinței civile nr. 266/08.02.2023 pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj în dosarul nr. x/2022 pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins cererea de chemare în judecată formulată de A. S.A., în contradictoriu cu B. și C. S.R.L., obligând reclamanta să plătească pârâtului B. suma de 5.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță și pârâtei C. S.R.L. suma de 4.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în prima instanță, păstrând restul dispozițiilor sentinței apelate.

Totodată, a respins apelul incident declarat de A. S.A. împotriva aceleiași sentințe, obligând-o să plătească apelantei C. S.R.L. suma de 2.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel parțiale și apelantului B. suma de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii, la 30 noiembrie 2023, respectiv la 4 decembrie 2023, au formulat recursuri atât pârâta-reclamantă C. S.R.L., cât și reclamanta-pârâtă A. S.A.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 și la art. 248 din același cod, excepția inadmisibilității recursurilor, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că ambele recursuri se impun a fi respinse, ca inadmisibile, pentru următoarele considerente:

În speță, așa cum a reținut și instanța de apel, pe calea prezentei acțiuni, reclamanta a solicitat obligarea pârâților din dosarul nr. x/2017 la plata sumei de 314.997,22 RON fiecare, raportat la faptul că aceasta a achitat singură despăgubirile în cadrul executării silite, deși obligația stabilită în sarcina celor trei pârâți prin decizia nr. 351/25.06.2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj era solidară, cererea de chemare în judecată fiind întemeiată pe dispozițiile art. 1052, art. 1053 C. civ.

Prin decizia civilă nr. 351/25.06.2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2017, au fost analizate raporturile juridice dintre părțile litigante, raportat la temeiurile de drept invocate prin cererea de chemare în judecată (dispozițiile art. 998-999 și 1000 alin. (3) C. civ. din 1864), dar și raportat la apărările pârâtei C. S.R.L. care a invocat răspunderea pârâtei A. în baza poliței de asigurare CV nr. x din 04.05.2004 (cu valabilitate până în 04.08.2004), în conformitate cu legislația din țara în care s-a produs evenimentul asigurat.

Totodată, prin decizia civilă nr. 351/25.06.2021, rămasă irevocabilă prin respingerea recursurilor formulate, Curtea de Apel Cluj a stabilit răspunderea solidară a pârâților B., C. S.R.L. și A. S.A. pentru prejudiciile materiale și nepatrimoniale suferite de numitul D., în temeiul dispozițiilor art. 1003 C. civ. din 1864 cu raportare la art. 998-999 C. civ. și art. 1000 alin. (3) C. civ. coroborat cu art. 108 și 107 din Legea nr. 105/1992 (în ce îi privește pe B. și C. S.R.L.) și în temeiul art. 73 din Legea nr. 105/1992, raportat la clauza de la art. 4 din condițiile generale de asigurare, coroborat cu norme din legislația germană: §18 alin. (1) din Legea traficului rutier și § 115 alin. (1) teza 1 număr 1 și teza 4 a legii contractului de asigurare (în ce privește societatea de asigurare A. S.A. care, potrivit normelor naționale germane, răspundea în solidar cu conducătorul auto vinovat de producerea accidentului).

Având în vedere că formularea acțiunii în regres în vederea recuperării sumei solicitate de la pârâții din prezenta cauză își are izvorul în contractul de asigurare, în aceste condiții, față de obiectul cauzei și natura raporturilor juridice litigioase, Înalta Curte apreciază că acțiunea de față se circumscrie materiei asigurărilor.

Sub aceste aspect, se cuvine amintit că, prin Decizia nr. 23/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea recursului în interesul legii, s-a statuat că acțiunea în regres formulată de către asigurător împotriva persoanei vinovate de producerea accidentului este o acțiune comercială, întrucât are la bază raportul de asigurare încheiat între asigurător și asigurat, iar subrogarea în drepturile beneficiarului contra celor răspunzători de producerea pagubei are ca izvor contractul de asigurare.

În același sens sunt și considerentele Deciziei nr. 13 din 18 mai 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii, prin care s-a statuat că acțiunile societății de asigurare de recuperare a sumelor plătite drept despăgubire, de la persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului, sunt incluse în categoria litigiilor în materia asigurărilor, întrucât plata făcută de asigurător este o consecință a executării contractului de asigurare pe care l-a încheiat cu asiguratul său, în lipsa acestuia societatea de asigurare neputând invoca în favoarea sa acțiunea în regres reglementată de lege.

Reținând, așadar, că prezentul litigiu se circumscrie materiei asigurărilor și că procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, respectiv la 2 mai 2022, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 483 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., în forma în vigoare la data începerii procesului (2 mai 2022) "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j3), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Cum, potrivit art. 24 C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar în conformitate cu art. 27 din același cod, hotărârile rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care a început procesul, odată cu intrarea în vigoare a modificărilor aduse C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018, în materiile prevăzute expres de alin. (2) al art. 483, inclusiv în litigiile din materia asigurărilor, calea de atac a recursului este suprimată, noile reguli de procedură aplicându-se cererilor de chemare în judecată introduse ulterior intrării în vigoare a acestor prevederi.

Așadar, având în vedere că, în speță, cele două recursuri au ca obiect decizia civilă nr. 523/2023 din 10 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj – secția a II-a Civilă în etapa procesuală a apelului, într-o cerere pronunțată în materia asigurărilor, în raport de dispozițiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă de la pronunțare, în accepțiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I raportat la art. 634 alin. (2) C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Cum, în virtutea principiului legalității căilor de atac, părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, principiul enunțat fiind consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ. la art. 457, mențiunea din cuprinsul deciziei recurate "cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare" nu conduce la deschiderea căii de atac a recursului, întrucât recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual civilă ar constitui o încălcare a principiului legalității căilor de atac.

Relevant în acest sens este și art. 457 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Dând eficiență textelor de lege sus-menționate, Înalta Curte, în temeiul 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de recurenta-reclamantă-pârâtă A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 523/2023 din 10 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj – secția a II-a Civilă și de recurenta-pârâtă-reclamantă C. S.R.L. împotriva aceleiași decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de recurenta-reclamantă-pârâtă A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 523/2023 din 10 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj – secția a II-a Civilă și de recurenta-pârâtă-reclamantă C. S.R.L. împotriva aceleiași decizii.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 martie 2024.