ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1226/2024

Ședința publică din data de 29 mai 2024

Asupra cererii de revizuire de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția I civilă sub nr. x/2023, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Compania Națională Administrația Porturilor Maritime S.A. Constanța, solicitând obligarea acesteia la plata recompensei de sfârșit de carieră conform contractului colectiv de muncă, sumă actualizată cu rata inflației, a dobânzii legale - ambele calculate de la data scadenței până la data plății efective -, și a cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 3385/23.11.2023, Tribunalul Constanța, secția I civilă a admis excepția rămânerii fără obiect a capătului principal de cerere și l-a respins în consecință, a admis în parte acțiunea, a obligat pârâta la plata către reclamant a diferenței dintre suma reprezentând recompensă netă de sfârșit de carieră - actualizată cu indicele de inflație la 25.08.2023 -, și suma achitată cu acest titlu, 18.200 RON, a dobânzii legale penalizatoare aferente sumei de 18.200 RON, calculată de la data scadenței și până la 25.08.2023, și a sumei de 900 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, a promovat cerere de revizuire Compania Națională Administrația Porturilor Maritime S.A. Constanța, solicitând anularea în parte a hotărârii.

În motivare, a susținut că sentința atacată este contrară deciziei civile nr. 84/CM/13.03.2023, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă în dosarul nr. x/2022 (în continuare, "decizia civilă nr. 84/CM/13.03.2023"); a invocat, astfel, cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A învederat că, din perspectiva cazului de revizuire evocat, nu este necesară întrunirea identității de părți, obiect și cauză, ci este suficientă identitatea de chestiuni litigioase, dezlegate fie prin considerente, fie prin dispozitiv.

Din această perspectivă, a evidențiat că, prin sentința a cărei revizuire o solicită, deși observă că aspectele litigioase au fost reținute în decizia civilă nr. 84/CM/13.03.2023, instanța de fond constată - opus acesteia - că dreptul intimatului la plata recompensei de sfârșit de carieră nu a fost suspendat sau amânat și conchide că scadența obligației de plată a fost 20.11.2020, data pensionării acestuia.

A subliniat că această motivare încalcă dispozițiile O.U.G. nr. 114/2018, O.U.G. nr. 130/2021 și O.U.G. nr. 168/2022, deoarece interpretează dreptul privind recompensa netă de sfârșit de carieră exclusiv din perspectivă convențională; în continuare, a reprodus considerentele deciziei civile nr. 84/CM/13.03.2023 și a arătat că dreptul salariaților a devenit activ începând cu 01.01.2022.

În concluzie, a solicitat anularea obligării sale la plata accesoriilor aferente recompensei nete de sfârșit de carieră, în sumă de 18.200 RON, și a actualizării cu rata inflației, precum și a dobânzii legale penalizatoare, calculată de la 20.11.2020 și până la 25.08.2023.

Prin întâmpinarea înregistrată la 19.02.2024, A. a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Constanța, excepția inadmisibilității cererii de revizuire și, în subsidiar, a solicitat respingerea ei ca nefondată, cu acordarea cheltuielilor de judecată.

Prin decizia civilă nr. 61/CM/04.03.2024, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La 27.05.2024, intimatul a depus la dosar note de concluzii și dovezi suplimentare privind cheltuielile de judecată.

Astăzi, în dezbateri, Înalta Curte a respins excepția inadmisibilității cererii de revizuire, potrivit considerentelor din practicaua prezentei decizii.

Examinând cererea de revizuire, în raport cu motivele invocate și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri; în ipoteza valorificată de autorul cererii, calea extraordinară de atac, de retractare, urmărește respectarea autorității de lucru judecat - atât din perspectiva efectului negativ, cât și a celui pozitiv -, prin înlăturarea situației determinate de nesocotirea acestuia.

Accesul părții la acest remediu procesual este subordonat îndeplinirii cumulative a mai multor condiții; pe de-o parte, să existe hotărâri judecătorești definitive contradictorii, pronunțate în aceeași pricină, dar în dosare diferite, adică să fi existat triplă identitate de elemente - părți, obiect și cauză - sau o identitate de chestiuni litigioase, cererea să se îndrepte împotriva celei de-a doua hotărâri, pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat a primei hotărâri, iar excepția care asigură respectarea acesteia fie să nu fi fost invocată în al doilea proces, fie să nu fi fost soluționată.

Înalta Curte constată că cererea de revizuire nu întrunește condițiile pentru prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pe de o parte, din cauza alterității de părți materializată în cele două procese și, pe de altă parte, întrucât în cel de-al doilea litigiu instanța a avut în vedere hotărârile pronunțate în primul proces, statuând asupra modului în care acestea sunt incidente în dezlegarea cererii.

Din perspectiva primei condiții, instanța supremă reține - contrar susținerilor revizuentei - că ambele efecte - pozitiv și negativ -, având valența manifestărilor procesuale ale autorității de lucru judecat, se produc numai în relația dintre părți, potrivit art. 435 alin. (1) C. proc. civ.

Autoarea căii de atac susține în mod greșit că identitatea de chestiuni litigioase este suficientă pentru activarea efectului pozitiv al lucrului judecat; acesta presupune - subordonat identității de părți în calitatea lor juridică, eadem condicio personarum, dar în absența suprapunerii obiectului și cauzei, eadem res, respectiv eadem causa petendi - că în noul proces se impune, ca element probatoriu, chestiunea dezlegată judiciar anterior, eadem quaestio.

Așadar, art. 431 C. proc. civ. impune verificarea identității părților în calitatea lor juridică, care interesează, deopotrivă, efectul pozitiv și pe cel negativ; dacă primul alineat al articolului menționat pretinde tripla identitate pentru efectul negativ, al doilea permite, în cadrul efectului pozitiv, oricăreia dintre părți să opună lucrul anterior judecat, dacă are legătură cu soluționarea procesului ulterior.

Terților, care nu au fost parte în litigiul anterior, hotărârile astfel pronunțate nu le pot fi opuse în temeiul art. 431 alin. (2) C. proc. civ., din moment ce nu le poate profita și nici nu le poate dăuna ce este judecat între două persoane, res inter alios judicata aliis neque nocet neque prodest.

Transpunând considerentele teoretice expuse în analiza cererii pendinte, Înalta Curte reține că în prezenta cale extraordinară de atac se cere revizuirea sentinței civile nr. 3385/23.11.2023, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția I civilă în dosarul nr. x/2023, pentru contrarietatea ei cu decizia civilă nr. 84/CM/13.03.2023, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă în dosarul nr. x/2022.

În dosarul nr. x/2023, reclamant a fost A. și pârâtă a fost Compania Națională Administrația Porturilor Maritime S.A. Constanța.

În contrast, dosarul nr. x/2022 a opus aceleiași pârâte, Compania Națională Administrația Porturilor Maritime S.A. Constanța, pe reclamanții Sindicatul Port Authority Constanța, B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. și N..

Așadar, contrapunerea cadrului procesual subiectiv relevă incongruența lui în cele două litigii examinate, cu consecința neîntrunirii condiției de admisibilitate analizate.

Complementar acestei statuări, Înalta Curte reține că în cauză nu este îndeplinită nici condiția ca, în cel de-al doilea litigiu, instanța să nu se fi pronunțat asupra autorității de lucru judecat a celei dintâi hotărâri. Această cerință presupune ca a doua instanță să ignore faptul că o chestiune litigioasă și-a găsit deja dezlegare jurisdicțională și să statueze contrar primei judecăți.

Din această perspectivă, se constată că, soluționând acțiunea din dosarul finalizat cu hotărârea atacată cu revizuire, Tribunalul Constanța a evocat considerentele deciziei civile nr. 84/CM/13.03.2023, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă în dosarul nr. x/2022, reținând că drepturile de recompensă la sfârșit de carieră nu sunt stabilite prin lege, ci de partenerii sociali prin negociere și, în consecință, nu se supun dispozițiilor O.U.G. nr. 114/2018, O.U.G nr. 130/2021 și O.U.G. nr. 168/2022.

Trebuie conchis, așadar, că a doua instanță nu numai că nu a ignorat prima judecată, dar a avut în vedere, în adoptarea soluției, chestiunile dezlegate de instanța anterioară.

Aceste considerente au dobândit ele însele autoritate de lucru judecat, care se opune analizei cererii de revizuire, întrucât instanța de retractare nu poate cenzura, soluționând cererea întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., modalitatea în care cea de-a doua instanță a valorificat puterea de lucru judecat a primei hotărâri.

Față de ansamblul considerentelor expuse, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 raportat la art. 513 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu se mai impune analiza celorlalte condiții de admisibilitate și nici a motivelor invocate de revizuentă, cererea de revizuire urmând a fi respinsă.

Totodată, reținând culpa procesuală a revizuentei, o va obliga, în temeiul art. 453 C. proc. civ., la plata către intimat a sumei de 4.500 RON, cheltuieli de judecată dovedite în condițiile art. 452 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta Compania Națională Administrația Porturilor Maritime S.A. Constanța împotriva sentinței civile nr. 3385/23.11.2023, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția I civilă.

Obligă revizuenta la plata către intimatul A. a sumei de 4.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 mai 2024.