ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1035/2024

Ședința publică din data de 15 mai 2024

Deliberând asupra recursului și subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins (...)", reține că:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la 03.11.2021, reclamanta Autoritatea Națională de Management al Calității în Sănătate a chemat în judecată pe pârâta S.C. A. S.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate neîndeplinirea condiției suspensive privind darea în folosință, până la data de 18.10.2021, a imobilului situat în Splaiul Independenței nr. 202 E, București, în suprafață totală de 3.424,01 m2, conform prevederilor contractului de închiriere nr. x/16.09.2021/180/17.09.2021, desființarea, cu efect retroactiv, a contractului de închiriere ca urmare a neîndeplinirii condiției suspensive și să oblige pârâta să-i restituie suma de 100.000 RON, reprezentând garanție de bună execuție, la care se adaugă dobânda legală penalizatoare calculată de la data notificării de restituire a garanției și până la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepțiile netimbrării și inadmisibilității acțiunii, precum și excepția de nelegalitate a ordinului nr. 304/15.10.2021 privind stabilirea comisiei de recepție din cadrul instituției reclamante, iar pe fond, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Pe calea cererii reconvenționale, pârâta-reclamantă a solicitat instanței să dispună obligarea reclamantei-pârâte la plata sumei de 472.701,65 RON, cu titlu de despăgubiri ca urmare a rezilierii contractului de închiriere din culpa exclusivă a acesteia și pentru acoperirea cheltuielilor efectuate de către societate după încheierea contractului, să constate dreptul său de a reține garanție de bună execuție în valoare de 100.000 RON, iar în subsidiar, dacă se apreciază că este necesar, să dispună rezilierea contractului din culpa reclamantei, cu cheltuieli de judecată.

Reclamanta-pârâtă a formulat întâmpinare la cererea reconvențională, prin care a invocat excepția netimbării acesteia, iar în subsidiar, a solicitat instanței să respingă, ca neîntemeiată, cererea pârâtei-reclamante privind obligarea sa la plata sumei 472.701,65 RON cu titlu de despăgubiri, să respingă, în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată, cererea de constatare a dreptului de executare a garanției de bună execuție și, ca lipsită de obiect, cererea privind rezilierea contractului de închiriere încheiat de părți.

Prin încheierea din 18.01.2022, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis cererea de acordare facilități formulată de pârâta-reclamantă, iar prin încheierea din 01.02.2022, a respins excepțiile netimbrării și inadmisibilități acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 883/26.04.2022, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins excepția de nelegalitate a ordinului nr. 304/15.10.2021 ca neîntemeiată, a admis cererea de chemare în judecată, a constatat neîndeplinirea condiției suspensive de dare a bunului în folosință și desființarea, cu efect retroactiv, a contractului de închiriere nr. x/16.09.2021/180/17.09.2021 și a obligat pârâta-reclamantă la restituirea garanției de bună execuție în valoare de 100.000 RON și la plata sumei de 900 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată; a respins cererea reconvențională ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe civile, pârâta S.C. A. S.A. a declarat apel, care a fost respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr. 875/31.05.2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Împotriva deciziei curții de apel, pârâta S.C. A. S.A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel.

În dezbateri, Înalta Curte a invocat din oficiu, în temeiul art. 483 alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 55 alin. (3

1

)

și la art. 53 alin. (1

1

)

din Legea nr. 101/2016, excepția inadmisibilității recursului, asupra căreia, potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1), raportate la cele ale art. 494 C. proc. civ., reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune faptul că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel încât ele nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în noul C. proc. civ., în art. 457.

În cauză, izvorul obligației deduse judecății este reprezentat de contractul de închiriere nr. x/17.09.2021, încheiat în temeiul Legii nr. 98/2016 privind achizițiile publice, sub condiția dării efective în folosință a imobilului închiriat; procedura de atribuire și condițiile încheierii acestuia fac posibilă încadrarea lui în categoria contractelor administrative, în sensul art. 2 alin. (1) lit. "c" din Legea contenciosului administrativ.

Pe cale de consecință, litigiul dedus judecății rezultă din executarea unui contract administrativ.

În acest context, devin incidente prevederile dispozițiilor Legii nr. 101/2016, care reglementează căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică.

Înalta Curte ia act că potrivit art. 24 C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar potrivit art. 27 din același cod, hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

Așadar, având în vedere data declanșării prezentului litigiu, 03.11.2021, calea de atac se va determina, potrivit art. 24 și art. 27 C. proc. civ., prin raportare la dispozițiile Legii nr. 101/2016, astfel cum aceasta a fost modificată prin O.G. nr. 3/2021, în vigoare de la 30.08.2021.

Astfel, potrivit art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016, "Procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul", iar în conformitate cu prevederile art. 55 alin. (3

1

) din aceeași lege, "Hotărârea pronunțată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (1

1

) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanța ierarhic superioară. (...)".

Pe de altă parte, potrivit art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., "(...) nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Având în vedere considerentele expuse, sentința primei instanțe putea fi supusă numai apelului, iar decizia prin care a fost soluționată calea de atac nu este supusă recursului, ci este definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

De aceea, dând eficiență textelor de lege enunțate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 875/31.05.2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 mai 2024.