ÎCCJ, decizie (scj.ro #223208)

Conflict negativ de competență. Competență teritorială. Cameră preliminară

Cuprins pe materii

:

Drept procesual penal. Partea generală. Participanții în procesul penal. Competența organelor judiciare

Drept procesual penal. Partea specială. Camera preliminară

Index alfabetic

: - drept procesual penal

-

conflict de competență

- camera preliminară

C. proc. pen.

, art. 51, art. 41, art. 345

Instanța (de cameră preliminară) stabilită anterior pe calea regulatorului de competentă rămâne, potrivit art. 51 alin. (8) C. proc. pen., competentă să solutioneze cauza și după refacerea actului inițial de sesizare a instanței (ca urmare a soluției de restituire a cauzei la procuror dispuse de judecătorul de cameră preliminară inițial învestit), dacă acesta nu cuprinde elemente noi, care să atragă competenta altei instanțe.

I.C.C.J., Secția penală, încheierea nr. 276 din 16 mai 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele :

I. Prin rechizitoriul nr. x/P/2012 din 27 iunie 2019 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Alba Iulia, printre altele, au fost trimiși în judecată inculpații vizați de actul de sesizare.

II. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, Secția penală, la data de 2 iulie 2019, sub nr. x/107/2019/a1, în procedură de cameră preliminară.

Prin încheierea penală nr. 2 din 17 ianuarie 2020 pronunțată în dosarul anterior menționat, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Alba a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud.

La rândul său, prin încheierea penală nr. 76/CP din 10 iunie 2020, pronunțată în aceeași cauză, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bistrița-Năsăud a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

Totodată, constatând intervenit conflict negativ de competență, în temeiul art. 51 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru regulator de competență.

III. În contextul prezentat, prin încheierea penală nr. 276 din 21 iulie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală în dosarul penal nr. x/107/2019/a1, s-a stabilit competența de soluționare a cauzei privind pe inculpații A., B., C., D., E., F. și G. în favoarea Tribunalului Alba, instanță căreia i s-a trimis dosarul.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța supremă a reținut, în esență, că, în condițiile în care presupusa activitate infracțională pentru care au fost trimiși în judecată inculpații, constând în infracțiuni de constituire grup infracțional organizat, evaziune fiscală, spălare de bani și fals în înscrisuri sub semnătura privată, s-a desfășurat pe teritoriul a două județe, Alba și Bistrița-Năsăud, competența de soluționare a cauzei în procedura de cameră preliminară revine, potrivit art. 41 alin. (1) C. proc. pen., Tribunalului Alba, ca instanță pe a cărei rază teritorială s-a desfășurat o parte din activitatea infracțională și care a fost prima sesizată.

IV. Ca efect al regulatorului de competență, cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Alba, Secția penală, sub nr. x/107/2019/a1.

Prin încheierea penală (interlocutorie) din 22 martie 2021, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Alba în dosarul susmenționat, s-au dispus, printre altele, următoarele:

În temeiul art. 345 C. proc. pen. au fost admise, în parte, cererile și excepțiile formulate de inculpați și partea responsabilă civilmente, prin apărător ales.

S-a constatat nulitatea absolută a tuturor măsurilor de supraveghere tehnică efectuate în dosarul nr. x/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Alba Iulia.

În baza art. 345 C. proc. pen. s-a constatat neregularitatea rechizitoriului nr. x/P/2012 din 27 iunie 2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Alba Iulia, sub aspectul acuzației privind săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, raportat la lipsa calificării tipului și regimului fiscal aplicabil serviciilor comerciale presupus neevidențiate în contabilitatea S.C. H. S.R.L. și a locului impozitării.

Ulterior, prin încheierea penală nr. 15 din 16 aprilie 2021 pronunțată în aceeași cauză, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Alba a dispus, în baza 346 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., restituirea dosarului nr. x/P/2012 la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Alba Iulia, în vederea refacerii actului de sesizare a instanței, din care nu fuseseră înlăturate pasajele ce făceau trimitere la probele excluse.

Prin  încheierea penală nr. 84 din 28 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, Secția penală în dosarul nr. x/57/2021, s-au dispus următoarele:

A fost admisă contestația declarată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., Serviciul  Teritorial Alba Iulia împotriva încheierii penale nr. 15 din 16 aprilie 2021 și a încheierii penale din 22 martie 2021, pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Alba în dosarul nr. x/107/2019/a1.

A fost desființată încheierea penală din 22 martie 2021, doar în ceea ce privește constatarea nulității absolute a măsurii de supraveghere tehnică dispusă prin autorizația nr. 134/18.06.2013, emisă de Tribunalul Alba în baza încheierii penale nr. 182/I/2013 și pusă în executare cu sprijinul Serviciului de Operațiuni Speciale Alba din cadrul D.O.S.-I.G.P.R. și, procedând la soluționarea cauzei în aceste limite, au fost înlăturate dispozițiile privind constatarea nulității absolute a măsurii de supraveghere tehnică dispusă prin autorizația sus-menționată și excluderea probelor obținute prin punerea în executarea a acesteia.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale încheierii penale interlocutorii din 22 martie 2021, precum și încheierea penală nr. 15 din 16 aprilie 2021 ale judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Alba.

V. Urmare soluției definitive sus-menționate, dosarul nr. x/P/2012 a fost restituit Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Alba Iulia, în format fizic, la data de 14 septembrie 2021, fiind reluate cercetările penale.

VI. Prin rechizitoriul nr. x/P/2012 din 21 decembrie 2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Alba Iulia, printre altele, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților vizați de actul de sesizare.

În cuprinsul rechizitoriului s-a arătat că instanța competentă în soluționarea cauzei este Tribunalul Bistrița-Năsăud, în a cărui rază teritorială s-a comis infracțiunea de evaziune fiscală (sediul S.C. H. S.R.L. se află în județul Bistrița Năsăud) și unde locuiesc inculpații.

VII. Ca urmare, cauza a fost trimisă, în procedura de cameră preliminară, la Tribunalul Bistrița-Năsăud, unde a fost înregistrată, la data de 27 decembrie 2022, sub nr. x/112/2022/a1.

Prin încheierea penală din 31 august 2023 pronunțată în dosarul penal anterior menționat, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bistrița-Năsăud a constatat neregularitatea rechizitoriului nr. x/P/2012 din 21 decembrie 2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Alba Iulia, constând în insuficienta descriere, la capitolul „în drept”, a infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații și a prorogat pronunțarea asupra cererilor și excepțiilor formulate în cameră preliminară (inclusiv a celei vizând competența de soluționare a cauzei) după remedierea actului de sesizare a instanței.

Prin adresa nr. 3854/III-13/06.10.2023, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Alba Iulia a comunicat că menține dispoziția de trimitere în judecată a inculpaților, făcând precizări cu privire la descrierea „în drept” a infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.

VIII. În contextul acestor precizări, analizând excepția necompetenței teritoriale a Tribunalul Bistrița-Năsăud invocată de inculpați, partea responsabilă civilmente și partea civilă, judecătorul de cameră preliminară a apreciat-o întemeiată.

În acest sens, judecătorul a reținut, în esență, că din cuprinsul noului rechizitoriu rezultă că activitatea infracțională evazionistă imputată inculpaților se bazează, în esență, pe aceeași stare de fapt reținută în rechizitoriul inițial, actele evazioniste fiind desfășurate pe un teritoriu extrem de larg, care cuprinde și zona Alba Iulia (unde se aflau, printre altele, sediul agenției și depozitul S.C. H. S.R.L. din județul Alba, locații în care s-a desfășurat un important segment al activității de coletărie nefiscalizată), care a atras inițial competența Tribunalului Alba.

Or, dat fiind faptul că regulatorul de competență pronunțat de Înalta Curte de Casație și Justiție în 2020 a avut ca reper starea de fapt aferentă infracțiunii de evaziune fiscală imputată inculpaților, reținută și în noul act de sesizare (singura infracțiune pentru care au fost retrimiși în judecată inculpații), acesta trebuie respectat și în cadrul procesual actual.

Pentru aceste argumente, judecătorul de cameră preliminară a concluzionat că, în condițiile în care, prin regulatorul pronunțat în 2020, instanța supremă a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, ca instanță competentă teritorial întâi sesizată, noul rechizitoriu, refăcut în baza celui inițial și care nu cuprinde elemente noi care să atragă competența altei instanțe, trebuia trimis, împreună cu dosarul cauzei, în procedura de cameră preliminară, tot Tribunalului Alba.

Ca urmare, prin încheierea penală nr. 41/CP din 9 februarie 2024 pronunțată în dosarul nr. x/112/2022/a1, în baza art. 346 alin. (6) C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bistrița-Năsăud a admis excepția necompetenței sale teritoriale în soluționarea cauzei, invocată de părți și, în consecință, în temeiul art. 50 C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

IX. Urmare declinării de competență, cauza a fost înregistrată, la data de 4 martie 2024, pe rolul Tribunalului Alba, Secția penală, sub nr. x/112/2022/a1.

Prin încheierea penală nr. 15 din 5 aprilie 2024 pronunțată în dosarul sus-menționat, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Alba a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și pe cale de consecință:

În baza art. 50 alin. (1) și (3) C. proc. pen. și art. 47 C. proc. pen., raportat la art. 41 alin. (1) lit. a), c) C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud.

Totodată, constatând ivit conflict negativ de competență, a dispus trimiterea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru regulator de competență.

Pentru a pronunța această soluție, judecătorul de cameră preliminară a reținut, în esență, că din cuprinsul noului rechizitoriu rezultă că activitatea infracțională imputată inculpaților (care a fost una complexă și cu o desfășurare teritorială amplă, incluzând și elemente de extraneitate) s-ar fi desfășurat și pe raza teritorială a județelor în discuție - Alba și Bistrița-Năsăud, astfel că, potrivit art. 41 alin. (3) C. proc. pen., oricare dintre cele două instanțe (Tribunalul Bistrița-Năsăud  și Tribunalul Alba) ar fi competente teritorial să soluționeze cauza.

Cu toate acestea, împrejurarea că anumite acte materiale ar fi fost comise și pe raza județului Alba nu poate atrage competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba întrucât procurorul de caz a optat în acest sens în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud, instanță pe care a sesizat-o și care a dobândit astfel competența teritorială exclusivă de soluționare a cauzei.

Or, sesizarea uneia dintre instanțele deopotrivă competente teritorial are ca efect încetarea vocației celorlalte la judecarea cauzei (în speță, Tribunalul Alba), competența organului judiciar prim sesizat devenind efectivă prin faptul învestirii sale, în condițiile legii.

A mai reținut că, în pofida susținerilor contrare ale părților și judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul Bistrița-Nasăud, regulatorul de competență pronunțat de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 21 iulie 2020 nu își menține valabilitatea și în prezent.

Aceasta întrucât, prin mecanismul restituirii cauzei la parchet și a reluării urmăririi penale, respectiv a emiterii unui nou rechizitoriu, chiar având același număr cu cel inițial, și a sesizării Tribunalului Bistrița-Năsăud, cauza a devenit una distinctă, acesta fiind, de altfel, și considerentul pentru care, într-o astfel de situație, dosarul astfel format este repartizat aleatoriu în sistemul informatic ECRIS, nefiind repartizat, manual, completului de judecător de cameră preliminară inițial investit, care a dispus restituirea cauzei la parchet.

În procedura prevăzută de art. 51 C. proc. pen., cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția penală, la data de 9 mai 2024, formând obiectul dosarului nr. x/112/2022/a1.4, cu termen de judecată la data de 16 mai 2024.

Analizând conflictul negativ de competență ce face obiectul cauzei pendinte, Înalta Curte constată următoarele:

Dezacordul dintre Tribunalul Bistrița-Năsăud și Tribunalul Alba care a generat incidentul procedural ce face obiectul examinării se fundamentează, în mod determinant, pe optica contrară a celor două instanțe asupra efectelor regulatorului de competență din anul 2020 (pronunțat în procedura inițială de cameră preliminară) asupra competenței de soluționare a cauzei pendinte - aflate tot în procedura camerei preliminare, însă după refacerea actului inițial de sesizare a instanței, ca urmare a soluției de restituire a cauzei la procuror dispuse de judecătorul de cameră preliminară inițial învestit.

În baza propriului examen, Înalta Curte constată că încheierea penală nr. 276 din 21 iulie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală în dosarul nr. 1432/107/2019/a1, a tranșat, în mod definitiv, chestiunea competenței de soluționare a prezentei cauzei, în condițiile dispozițiilor art. 51 alin. (8) Cod procedură penală.

Potrivit acestei norme,, „Instanța căreia i s-a trimis cauza prin hotărârea de stabilire a competenței nu se mai poate declara necompetentă, cu excepția situațiilor în care apar elemente noi care atrag competența altor instanțe”.

Prin acest text de lege se instituie, practic, regula cu valoare de principiu că instanța stabilită prin regulatorul de competență își păstrează competența (materială și teritorială) de soluționare a cauzei pe parcursul întregii proceduri judiciare, nefiindu-i permis să invoce propria necompetență decât în situația excepțională în care apar elemente noi, apte a aduce în discuție eventuala competență a altei instanțe.

Prin urmare, norma legală menționată instituie caracterul obligatoriu al regulatorului de competență indiferent de faza procesuală în care el a intervenit, stabilind că, emanând de la o instanță ierarhic superioară instanțelor în conflict, hotărârea prin care se soluționează conflictul de competență este obligatorie pentru instanța căreia i se trimite cauza spre judecată, aceasta neavând dreptul de a refuza judecarea cauzei sub motivul că nu este competentă, decât în situația de excepție prevăzută în text.

De altfel, același caracter obligatoriu este recunoscut, în mod expres, prin dispozițiile art. 75 alin. (3) Cod procedură penală, hotărârii atributive de competență pronunțate în materia strămutării cauzei în procedura de cameră preliminară.

Evaluând, în contextul acestor considerații teoretice, datele particulare ale cauzei, Înalta Curte constată că, în condițiile în care, la pronunțarea regulatorului de competență din 2020, instanța supremă a avut în vedere starea de fapt aferentă (printre altele) infracțiunii de evaziune fiscală imputată inculpaților, care, în esență, a fost reținută și în noul act de sesizare (cu privire la aceeași acuzație, singura pentru s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților), în cauză nu a intervenit situația de excepție prev. de art. 51 alin. (8) Cod procedură penală, care ar fi permis punerea în discuție a eventualei necompetențe a Tribunalului Alba.