ÎCCJ, decizie (scj.ro #223207)

Recurs în casație. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 din Codul de procedură penală. Măsurile de siguranță.

[1]

Cuprins pe materii

: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Recursul în casație

Drept penal. Partea generală. Măsurile de siguranță

Indice alfabetic:

-  drept procesual penal

- recurs în casație

-  drept penal

- măsurile de siguranță

C. pen

., art. 111, art. 112 alin. (1) lit. e)

C. proc. pen

., art. 438 alin. (1) pct. 12

Măsura confiscării speciale și a interzicerii producerii și comercializării de biocide pe o perioadă de 5 ani, prin severitatea lor pot echivala cu veritabile pedepse, astfel încât pot fi analizate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din Codul de procedură penală.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 805/RC din 29 noiembrie 2023

Prin sentința penală nr. 125 din 30.01.2019 pronunțată de Tribunalul București, Secția I penală, printre altele, în baza art. 386 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a infracțiunilor reținute prin actul de sesizare a instanței în sarcina inculpatei S.C. A. S.R.L. din 310 de infracțiuni prev. de art. 244 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și 30 infracțiuni, prev. de art. 244 alin. (2) C. pen., uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (61 acte materiale), participație improprie la infracțiunea de zădărnicirea combaterii bolilor, prev. de art. 52 alin. (3) rap. la art. 352 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen. într-o singură infracțiune prev. de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (61 acte materiale), participație improprie la infracțiunea de zădărnicirea combaterii bolilor, prev. de art. 52 alin. (3) rap. la art. 352 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 137 alin. (4) lit. b) C. pen. a fost condamnată inculpata S.C. A. S.R.L. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1.600.000 lei (320 de zile/amendă 5000 lei/zi amendă pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen.

În baza art. 136 alin. (3) lit. a) C. pen. rap. la art. 139 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus dizolvarea persoanei juridice S.C. A. S.R.L.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 137 alin. (4) lit. b) C. pen. a fost condamnată inculpata S.C. A. S.R.L. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1.500.000 lei (300 de zile/amendă 5000 lei/zi amendă pentru săvârșirea infracțiunii prev. de uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (61 acte materiale).

În baza art. 136 alin. (3) lit. a) C. pen. rap. la art. 139 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus dizolvarea persoanei juridice S.C. A. S.R.L.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 137 alin. (4) lit. b) C. pen. a fost condamnată inculpata S.C. A. S.R.L. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1.500.000 lei (300 de zile/amendă 5000 lei/zi amendă pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la infracțiunea de zădărnicirea combaterii bolilor, prev. de art. 52 alin. (3) rap. la art. 352 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În baza art. 136 alin. (3) lit. a) C. pen. rap. la art. 139 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus dizolvarea persoanei juridice S.C. A. S.R.L.

În baza art. 10 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 39 alin. (1) lit. c) C. pen. rap. la art. 38 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatei S.C. A. S.R.L. pedeapsa amenzii penale de 1.600.000 lei la care s-a adăugat sporul de 1/3 din suma celorlalte două amenzi penale, urmând ca în final inculpata să execute pedeapsa amenzii penale rezultantă de 2.600.000 lei.

În baza art. 136 alin. (3) lit. a) C. pen. rap. la art. 139 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus dizolvarea persoanei juridice S.C. A. S.R.L.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. rap. la 249 C. proc. pen. a fost menținută măsura asiguratorie a sechestrului luată asupra bunurilor inculpatei S.C. A. S.R.L., în vederea aducerii la îndeplinire a amenzii penale a confiscării speciale, acoperirii prejudiciului cauzat părților civile și cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul București, inculpații S.C. A. S.R.L., B. și C. și părțile civile Spitalul ,,D.”, Spitalul ,,E.”, Spitalul ,,F.”, Spitalul ,,G.”, Spitalul ,,H.”, Spitalul ,,I.”, Serviciul ,,J.”, Spitalul ,,K.”, Spitalul ,,L.”, Spitalul ,,M.” și Spitalul ,,N.” și persoanele vătămate Spitalul ,,O.”, Spitalul ,,P.”, Spitalul ,,R.”, Spitalul ,,S.”, Institutul ,,Ș.”, Spitalul ,,T.” și Spitalul ,,Ț.”.

Prin decizia penală nr. 360/A din 3 martie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a II-a penală, în dosarul nr. x/3/2017* (x/2019), astfel cum a fost modificată prin încheierile de îndreptare eroare materială din 21 martie 2023, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., printre altele, s-au admis apelurile declarate de împotriva Parchetul de pe lângă Tribunalul București, inculpații B., C., S.C. A. S.R.L. – prin reprezentant legal U., părțile civile Spitalul ,,D.”, Spitalul ,,G.”, Spitalul ,,H.”,  Serviciul ,,J.”, Spitalul ,,N.”, Spitalul ,,F.”, Spitalul ,,L.”, Spitalul ,,M.”, Spitalul ,,E.” și persoanele vătămate Institutul ,,Ș.”, Spitalul ,,T.”, Spitalul ,,Ț.”, Spitalul ,,O.” împotriva sentinței penale nr. 125 din data de 30 ianuarie 2019, a Tribunalului București, Secția I penală, pronunțate în dosarul nr. x/3/2017* și împotriva încheierilor de ședință din datele de 05.03.2019, 07.03.2019, 23.03.2019, 26.03.2019, 04.12.2019, 04.02.2020, pronunțate în același dosar.

S-a desființat în parte sentința apelată și în totalitate încheierile și, rejudecând:

I. În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal cu privire la inculpata S.C. A. S.R.L. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 alin. (1) C. pen. ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal cu privire la inculpata S.C. A. S.R.L. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 323 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal cu privire la inculpata S.C. A. S.R.L. pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la infracțiunea de zădărnicirea combaterii bolilor, prev. de art. 52 alin. (3) rap. la art. 352 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) și alin. (5) C. pen. ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În baza art. 111 C. pen. s-a aplicat inculpatei măsura de siguranță a interzicerii producerii și comercializării de biocide, pe o perioadă de 5 ani.

S-a înlăturat măsura de siguranță a confiscării speciale a sumelor de bani obținute de către inculpata S.C. A. S.R.L. de la părțile civile.

S-a confiscat de la inculpata S.C. A. S.R.L. suma de 1714.688,24 lei (Spitalul ,,V.”), suma  de 496 lei (situația Penitenciarului Spital ,,X.”), suma de 125701,68 lei (situația Spitalului ,,Y.”), suma de 115558,12 lei (situația Spitalului ,,Z.”), suma de 2864 lei (situația Spitalului ,,E.”) suma de 530280,25 lei (situația  Spitalului ,,W.”), suma de 24449 lei (cazul Spitalului ,,A.A.”), suma de 446164,89 lei (situația Spitalului ,,A.B.”, suma de 304730,74 lei (situația Spitalului ,,A.C.”), suma de 242843,8 lei (cazul Spitalului ,,A.D.”), suma de 1449696,18 lei (cazul Spitalului ,,A.E.”), suma de 10101 lei (situația Spitalului ,,A.F.”).

În baza art. 422 C. proc. pen. cu referire la art. 250

2

C. proc. pen., s-a menținut măsura asiguratorie a sechestrului luată asupra bunurilor inculpatei S.C. A. S.R.L., în vederea aducerii la îndeplinire a confiscării speciale, acoperirii prejudiciului cauzat părților civile și cheltuielilor de judecată.

În baza art. 422 cu referire la art. 25 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus desființarea avizelor care au stat la baza punerii pe piață de către S.C. A. S.R.L. a produselor biocide.

Împotriva acestei decizii, a formulat cerere de recurs în casație inculpata S.C. A. S.R.L.

Prin motivele formulate s-a solicitat, în esență, admiterea recursului, casarea în parte a deciziei penale nr. 360/A din 3 martie 2023 și înlăturarea greșitei aplicări a legii prin instituirea fără temei a următoarelor măsuri: (i) măsura de siguranță a interzicerii producerii comercializării de biocide pe o perioadă de 5 ani, (ii) măsura de siguranță a confiscării speciale și (iii) măsura sechestrului asigurător instituită în vederea aducerii la îndeplinire a confiscării speciale.

Cu privire la măsura interzicerii producerii și comercializării de biocide pe o perioadă de 5 ani, sub un prim aspect, s-a precizat că spre deosebire de pedeapsa complementară cu conținut similar prevăzută de art. 136 alin. (3) lit. b) C. pen., în cazul măsurii de siguranță nu suntem în prezența unei exercitări abuzive a funcției sau a profesiei.

Măsura se dispune atunci când făptuitorul a săvârșit o faptă din cauza incapacității, nepregătirii sau altor motive, care îl fac inapt pentru ocuparea unei anumite funcții, pentru exercitarea unei profesii sau meserii ori pentru desfășurarea unei alte activități (art. 111 C. pen.).

Or, în niciun moment Curtea de Apel în decizia recurată nu a prezentat argumente în susținerea ipotezei conform căreia s-ar fi săvârșit presupusa fapta datorită incapacității, nepregătirii sau altor cauze care o fac inaptă în vederea  exercitării  activității   de  producere,  respectiv comercializare  de biocide.

Pe cale de consecință, s-a considerat că nu se poate aprecia existența unei culpe exclusive care să atragă sancțiunea prevăzută de art. 111 C. pen. cu atât mai mult cu cât o astfel de sancțiune nu este aplicabilă în raport de considerentele prezentate în cuprinsul deciziei atacate.

Cu privire la măsura confiscării speciale și a menținerii sechestrului asigurător, având în vedere caracterul preventiv al măsurilor accesorii decurgând din pretinsa săvârșire a unei fapte prevăzute de legea penală, s-a apreciat că existența acestora este indisolubil legată de existența unei infracțiuni aptă de a conduce la o pedeapsă, astfel încât pretinsul prejudiciu să poată fi acoperit la momentul definitivării sancțiunii penale prevăzute de lege.

Astfel, având în vedere faptul că instanța de apel a dat eficiență cererii de încetare a procesului penal, ca urmare a împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale prin raportare la Deciziile CCR nr. 358/2022 și 297/2018, în mod evident s-a apreciat că lipsește premisa avută în vedere la instituirea măsurilor asigurătorii anterior menționate, fiind exclusă ipoteza aplicării unei pedepse penale, atât din perspectiva pedepsei principale, cât și în ceea ce privește confiscarea specială.

În argumentare, s-a precizat că măsura de siguranță are natura juridică a unei sancțiuni de drept penal, bunurile vizate de o asemenea măsură urmând calea pedepsei principale.

Or, în condițiile în care Curtea de Apel București a constatat ca fiind împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale, fără a analiza vinovăția în persoana sa, implicit nu se justifică aplicarea unei sancțiuni, inclusiv măsura confiscării speciale.

În caz contrar, în ipoteza în care s-ar admite posibilitatea aplicării pedepsei penale a confiscării speciale în lipsa oricărei sancțiuni penale, s-ar încălca atât principiul legalității pedepselor, astfel cum acesta este reglementat de dispozițiile art. 7 din CEDO, cât și însăși prezumția de nevinovăție, inculpatului aplicându-i-se o pedeapsă specială (confiscarea) în lipsa oricărei pedepse principale (condamnare).

Prin dispunerea confiscării speciale, inculpatul este declarat vinovat de săvârșirea unei fapte penale în lipsa unei hotărâri de condamnare, în percepția publică acesta urmând a fi socotit drept vinovat, chiar dacă răspunderea penală pentru infracțiunea în cauză s-a prescris.

De asemenea, s-a susținut că dacă s-ar dispune confiscarea specială, în lipsa oricărei hotărâri de condamnare care să stabilească existența vreunei infracțiuni, ar echivala cu stabilirea vinovăției și privarea de o sumă de bani pentru pretinsa săvârșire a unei fapte într-o cauză în care s-a dispus încetarea procesului penal.

Cu alte cuvinte, prin aplicarea confiscării speciale s-ar înfrânge principiul legalității și prezumția de nevinovăție în ipoteza încetării procesului penal ca urmare a împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale.

Astfel, urmare a constatării caracterului neîntemeiat a măsurii de siguranță a confiscării speciale, s-a apreciat că o consecință directă constă în ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor sale în vederea aducerii la îndeplinire a confiscării speciale.

Prin încheierea din data de 18 octombrie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală, în baza art. 440 alin. (4) din Codul de procedură penală, a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpata S.C. A. S.R.L., reținându-se în esență că, aceasta îndeplinește formal cerințele prevăzute de art. 434 - art. 438 din Codul de procedură penală, în condițiile în care măsura confiscării speciale și a interzicerii producerii și comercializării de biocide pe o perioadă de 5 ani, prin severitatea lor pot echivala cu veritabile pedepse   (jurisprudența CtEDO – Sud Fondi SRL și alții împotriva Italiei, nr. 75909/01, 30 august 2007; Varvara împotriva Italiei, nr. 17475/09, 29 octombrie 2013; G.I.E.M. S.R.L. și alții  împotriva Italiei, nr.1828/06, 28 iunie 2018)  și sub acest aspect prezintă aparența de sustenabilitate a cazului de casare invocat și pot fi analizate prin prisma acestuia într-o etapă procesuală distinctă de cea reglementată prin dispozițiile art. 440 din Codul de procedură penală, respectiv cea a judecății pe fond a recursului în casație, în limitele precizate prin prezenta încheiere.

Examinând recursul în casație formulat de inculpata S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei penale nr. 360/A din 3 martie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, Secția a II-a penală, în dosarul nr. x/3/2017* (x/2019), prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., ,,s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”, Înalta Curte constată următoarele:

Prin prisma cazului de casare invocat, prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., recurenta inculpată a urmărit înlăturarea greșitei aplicări a legii prin instituirea măsurii de siguranță a interzicerii producerii comercializării de biocide pe o perioadă de 5 ani și a măsurii de siguranță a confiscării speciale a sumelor de bani obținute de către inculpata S.C. A. S.R.L. de la persoanele vătămate care nu s-au constituit părți civile.

Contrar a ceea ce recurenta a invocat, măsurile de siguranță prevăzute de dispozițiile art. 111 C. pen. se pot dispune și față de o persoană juridică, atunci când se reține tipicitatea faptei, a formei de vinovăție, astfel că nu există  incompatibilitate din punct de vedere legal pentru reținerea măsurii de siguranță.  Întrucât singura rațiune pentru care s-a dispus încetarea procesului penal a fost intervenirea prescripției, Înalta Curte amintește că persoana juridică răspunde penal pentru infracțiunile săvârșite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice, astfel cum se stipulează în art. 135 C. pen.

Referitor la prima critică a recurentei privind măsura de siguranță a interzicerii, producerii și comercializării de biocide, impactul asupra activității recurentei este în mod evident cert și extins, apt a genera consecințe severe asupra intereselor economice și financiare ale persoanei juridice.

Instanța de fond a stabilit că fapta comisă de inculpata persoană juridică constituie infracțiune, pronunțând o soluție de condamnare, iar instanța de apel nu a modificat hotărârea primei instanțe în privința existenței infracțiunii, existenței tipicității faptei și a formei de vinovăție, însă a constatat că a intervenit prescripția răspunderii penale pentru care s-a dispus încetarea procesului penal, fiind posibilă aplicarea măsurii de siguranță pentru înlăturarea stării de pericol și nu aplicarea unei sancțiuni penale.

Amintim și concluzia la care a ajuns instanța de apel, respectiv că rolul produselor biocide în cadrul unităților sanitare este acela de a preveni și combate infecțiilor nosocomiale. Pentru a-și atinge acest scop, deci, pentru a fi eficiente, produsele biocide trebuie să aibă o anumită concentrație de substanță activă, ceea ce nu s-a constatat în cazul societății inculpate S.C. A. S.R.L.

Referitor la critica recurentei că măsura de siguranță poate fi asimilată din perspectiva conținutului unei pedepse complementare, Înalta Curte consideră că măsura de siguranță prevăzută de art. 111 C. pen. nu trebuie confundată cu pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prevăzute de art. 66 lit. g) C. pen., în raport de temeiul lor care este diferit, aceasta din urmă neputând fi aplicată în cauză, în lipsa unei pedepse principale.

În timp ce pedeapsa complementară are ca temei vinovăția unui făptuitor, fiind o consecință a faptei penale, a condamnării, măsura de siguranță a interzicerii unei activități are ca temei înlăturarea unei stări de pericol pentru viitor și preîntâmpinarea săvârșirii faptelor prevăzute de legea penală. În acest sens, concluzia instanței de apel a fost în sensul că produsele biocide fabricate de S.C. A. S.R.L. nu au îndeplinit standardele minime de eficiență și nu au fost apte de a preveni și combate infecțiile nosocomiale. Așadar, rațiunea interzicerii acestor drepturi, ca măsuri de siguranță este dată de starea de pericol actuală ori potențială evaluată la momentul soluționării acțiunii penale.

Pe de altă parte, critica recurentei inculpate adusă deciziei instanței de apel privind oportunitatea aplicării măsurii de siguranță a interzicerii producerii și comercializării de biocide, privește temeinicia hotărârii recurate.

În acest context, măsura de siguranță a interzicerii, producerii și comercializării de biocide apare ca fiind în concordanță cu normele legale prevăzute de art. 107 C. pen. și în acord cu art. 111 din același cod.

Referitor la cea de a doua critică a recurentei privind măsura de siguranță a confiscării speciale, în sensul că aceasta nu putea fi aplicată în considerarea faptului că nu s-a stabilit vinovăția persoanei juridice, în raport de soluția de încetare a procesului penal, se reține jurisprudența CtEDO care asimilează confiscarea cu o pedeapsă în aplicarea art. 7 CEDO, cu trimitere și la cauza Welch c. Regatului Unit (confiscare a produsului unei infracțiuni ca urmare a unei condamnări, având în vedere scopul de aplicare a legii, dincolo de natura sa preventivă și reparatorie).

În același sens, cu referire la măsura confiscării speciale se reține în jurisprudența CtEDO că prin severitatea lor pot echivala cu veritabile pedepse (Sud Fondi SRL și alții împotriva Italiei, nr. 75909/01, 30 august 2007; Varvara împotriva Italiei, nr. 17475/09, 29 octombrie 2013 - confiscarea unor terenuri dispusă de instanța penală vizând pedepsirea pentru a evita repetarea încălcării legii și având în același timp un caracter preventiv și represiv; G.I.E.M. S.R.L. și alții împotriva Italiei, nr.1828/06, hotărârea din 28 iunie 2018 - confiscarea impusă în urma încetării procesului penal ca urmare a intervenției prescripției ori în lipsa oricărei participări la procesul penal, astfel cum rezultă din Ghidul privind art. 7 din Convenția europeană a drepturilor omului).

Deopotrivă, Convenția a arătat că impunerea măsurii confiscării poate fi considerată pedeapsă chiar în absența derulării unui proces penal prin valoarea sau importanța bunului vizat de măsura confiscării. Fără a exista o soluție de condamnare, în cazul unor infracțiuni grave, precum corupția, spălarea banilor, se poate dispune confiscarea (Telbiș și Viziteu împotriva României, 47911/15, hotărârea din 26 iunie 2018).

În ansamblul contextului jurisprudențial și legal evocat, în cauza evaluată, măsura de siguranță a confiscării apare ca fiind legală și în concordanță cu normele naționale, prevăzute de art. 112 C. pen. și jurisprudența dezvoltată în jurul acestui text, ca și cu cele convenționale și cu jurisprudența aferentă.

Cu privire la critica recurentei inculpate referitoare la măsura confiscării speciale, Înalta Curte are în vedere natura juridică a confiscării, fiind o măsură de siguranță ce se poate lua și în situația în care făptuitorului nu i se aplică o pedeapsă, având scopul de a înlătura o stare de pericol și de a preîntâmpina săvârșirea faptelor prevăzute de legea penală.

Așadar, raportat la critica recurentei inculpate de menținere a măsurilor de siguranță, între care se numără și confiscarea specială reglementată de art. 112 C. pen., față de soluția încetării procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, Înalta Curte consideră că acestea nu sunt excluse ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, în sensul că pot fi dispuse de către instanța de judecată indiferent de perioada scursă de la data săvârșirii unei fapte penale, întrucât scopul măsurii de siguranță este îndepărtarea unei stări de pericol.

După cum s-a menționat, instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic fapta penală, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, în limita cazurilor de casare prevăzute expres și limitativ de legiuitor la art. 438 C. proc. pen., hotărârea atacată este corespunzătoare regulilor de drept.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondat, recursul în casație formulat de recurenta A. S.R.L. împotriva deciziei penale nr. 360/A din 03 martie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, Secția a II-a penală.

[1]

În același sens, decizia nr. 250/RC din data de 28 iulie 2020