ÎCCJ, decizie (scj.ro #223148)

Ajutor public judiciar. Eșalonarea plății taxei judiciare de timbru. Cerere de renunțare la acest drept formulată în cererea de reexaminare

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Procedura contencioasă. Procedura în fața primei instanțe. Unele incidente procedurale

Index alfabetic: Ajutor public judiciar

Cerere de reexaminare taxă de timbru

Renunțarea la drept

Principiul disponibilității

O.U.G. nr. 51/2008, art. 5, art. 6 lit. d), art. 8 alin. (3), art. 14, art. 15 alin. (1), art. 33, art. 34

C. proc. civ., art. 5 alin. (3), art. 13 alin. (3) teza I, art. 22 alin. (7), art. 90 alin. (2) lit. a),

art. 408, art. 409

Printre formele de asistență acordate de stat cu scopul asigurării dreptului la un proces echitabil, O.U.G. nr. 51/2008 prevede eșalonarea plății taxei judiciare de timbru, care prin natura specifică și efectul dilatoriu reclamă un interval de timp până la plata integrală. Astfel, prin încuviințarea ajutorului public judiciar, neplata taxei de timbru nu mai produce efectul procesual al anulării cererii, ci angrenarea mecanismului de executare a creanței fiscale, la scadențele stabilite de instanță.

În aplicarea principiului disponibilității care guvernează procesul civil, principiu în conținutul căruia intră și dreptul de a face acte procesuale de dispoziție, partea își poate manifesta voința de a renunța la dreptul subiectiv, inclusiv în căile de atac.

Astfel, în cazul în care în cadrul reexaminării încheierii pronunțate de prima instanță în soluționarea cererii de acordare a ajutorului public judiciar, petenta a formulat o declarație autentică expresă, neechivocă, de renunțare la dreptul de care dispune în cauză, ca formă a facilităților la plata taxelor judiciare de timbru, în sensul eșalonării, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 408 și art. 409 C. proc. civ.

I.C.C.J., Secția a II-a civilă, Încheierea din 16 ianuarie 2024

La 27 septembrie 2023, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția a II-a civilă, a fost înregistrată cererea petentei A., prin care a solicitat acordarea ajutorului public judiciar în principal sub forma scutirii de plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 274.543,36 lei, iar, în subsidiar, sub forma reducerii taxei până la un cuantum de cel mult 13.000 lei, în litigiul ce are ca obiect recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 859A din 24 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a VI-a civilă.

Prin încheierea din 12 octombrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția a II-a civilă

, în dosarul nr. x/3/2016/a2, a fost admisă în parte cererea petentei de acordare a ajutorului public judiciar, plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 274.543,36 lei, fiind eșalonată în 36 de rate egale, în valoare de 7.626,20 lei fiecare, scadente la data de 15 a fiecărei luni, începând cu luna noiembrie 2023.

În motivarea acestei încheieri, s-a reținut că solicitarea petentei se bazează pe documente care nu reflectă situația actuală, având în vedere că declarația de venit depusă este aferentă anului fiscal 2022, și că, deși au fost prezentate dovezi legate de obligațiile de întreținere sau de plată, cu referire la taxa de școlarizare a copiilor și costul chiriei, petenta nu a furnizat informații cu privire la familie și membrii acesteia, astfel cum sunt definite de art. 5 din O.U.G. nr. 51/2008. În plus, s-au avut în vedere și apărările formulate de intimata B. Bank S.A., prin care s-a evidențiat că petenta deține calitatea de administrator sau asociat la mai multe societăți.

Cu toate acestea, s-a reținut că neacordarea ajutorului public judiciar ar constitui o piedică în încercarea părții de a apela la justiție, astfel că măsura care se impune este de eșalonare a plății taxei judiciare de timbru stabilite în sarcina petentei.

Prin

cererea

formulată la 14 noiembrie 2023

, transmisă prin poștă electronică, înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția a II-a civilă, sub nr. x/3/2016/a2.1, petenta a solicitat

reexaminarea încheierii din 12 octombrie 2023

și, în principal, scutirea de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 274.543,36 lei stabilite în sarcina sa, într-un prim subsidiar reducerea taxei până la un cuantum de cel mult 13.000 lei, iar, într-un ultim subsidiar, în eventualitatea în care măsurile solicitate nu pot fi dispuse, să se ia act de renunțarea sa la dreptul de a beneficia de facilitățile acordate prin încheierea atacată, cu consecința desființării încheierii din 12 octombrie 2023.

Succint, în susținere, aceasta a arătat că nu dispune de resursele financiare necesare achitării taxei judiciare de timbru stabilite în sarcina sa, subliniind că, pentru a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 274.543,36 lei, ar fi necesară o perioadă de 20 luni, ceea ce presupune să renunțe la orice cheltuială pentru întreținere în această perioadă.

În ceea ce privește solicitarea subsidiară de reducere a taxei la 13.000 lei, petenta a menționat că și această variantă implică un efort semnificativ, care va avea un impact direct asupra resurselor financiare ale familiei sale.

Referitor la starea sa materială, petenta a declarat că veniturile sale lunare sunt de aproximativ 2.625 euro, iar acestea trebuie să acopere toate cheltuielile zilnice, inclusiv taxele de școlarizare ale copiilor săi, care variază între 3.140-5.890 euro pe an pentru fiecare copil. De asemenea, trebuie să suporte costurile locative, care sunt de cel puțin 1.700 euro lunar.

A învederat, totodată, că nu ocupă funcția de administrator în mai multe societăți și nu realizează alte venituri decât cele menționate anterior.

Cu privire la solicitarea sa de renunțare la dreptul de a beneficia de facilități pentru plata taxei judiciare de timbru, a precizat că, în măsura în care ajutorul public judiciar nu îi poate fi acordat în modalitățile solicitate, respectiv sub forma scutirii sau a reducerii cuantumului taxei la cel mult 13.000 lei, situația sa financiară actuală nu îi permite continuarea demersului dedus judecății, astfel că se impune admiterea cererii sale de renunțare la beneficiile acordate prin încheierea atacată.

A subliniat, de asemenea, că această măsură se impune mai ales în contextul în care eșalonarea, cu consecința dării în debit și a creșterii dificultăților sale financiare, a fost dispusă împotriva voinței sale, exprimate în mod neechivoc în cuprinsul cererii de acordare a ajutorului public judiciar.

Petenta a anexat înscrisuri, depunând, totodată, și o

declarație autentică prin care înțelege să renunțe la dreptul de a beneficia de facilități pentru plata taxei judiciare de timbru

, iar, în drept, a invocat dispozițiile art. 8 alin. (3) și art. 43 alin. (4) din O.U.G. nr. 51/2008, art. 408 și art. 409 C. proc. civ.

Analizând cererea de reexaminare formulată în prezenta cauză, în baza actelor și lucrărilor din dosar, Înalta Curte constată următoarele:

Petenta a învestit instanța de recurs în temeiul art. 6 lit. d) din O.U.G. nr. 51/2008 cu o cerere de acordare a ajutorului public judiciar fie sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru aferente recursului în cuantum de 274.543,36 lei, fie a reducerii acesteia la cel mult 13.000 lei, arătându-se că măsura eșalonării taxei judiciare de timbru, dispusă prin încheierea din 12 octombrie 2023 și anume în 36 de rate egale în valoare de câte 7.626,20 lei este contrară voinței exprimate prin cererea formulată.

Totodată, în temeiul art. 22 alin. (7) și art. 5 alin. (3) C. proc. civ., în aplicarea principiilor disponibilității procesuale, a echității și egalității părților, petenta formulează, în cadrul reexaminării încheierii de admitere în parte a cererii de ajutor public judiciar și o declarație autentificată la Tribunalul Districtual Larnaca - Cipru din data de 11 ianuarie 2024, de renunțare la dreptul la facilitățile privind plata taxelor judiciare de timbru prin eșalonare, acordate de prima instanță.

Înalta Curte reține că, în respectarea dreptului la apărare, art. 13 alin. (3) teza I C. proc. civ. prevede că părților li se asigură posibilitatea de a participa la toate fazele de desfășurare a procesului.

În speță, recursul introdus de petentă împotriva deciziei de respingere a apelului ca nefondat este timbrabil, valoarea taxei judiciare de timbru fiind calculată sub forma unui procent din valoarea în litigiu. Este unanim acceptat că dreptul de acces la justiție nu este un drept absolut, ci unul care poate implica limitări, cât timp acestea sunt rezonabile și proporționale cu scopul urmărit.

Înalta Curte formulează observația că petenta nu contestă că depășește pragurile de venit prevăzute prin dispozițiile O.U.G. nr. 51/2008.

Petenta se încadrează, potrivit constatărilor primei instanțe câștigate cauzei, în ipoteza prevăzută de art. 8 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/2008, potrivit cu care ajutorul public judiciar se poate acorda proporțional cu nevoile solicitantului, în cazul în care costurile procesului sunt de natură să-i limiteze accesul efectiv la instanța de recurs, inclusiv din cauza diferențelor de cost ale vieții dintre statul-membru în care își are reședința obișnuită și cel din România, criticile petentei fiind legate doar de forma ajutorului public acordat, sens în care reiterează solicitările de scutire ori reducere a taxei judiciare de timbru la cel mult 13.000 lei, respinse la prima instanță.

Astfel cum arată petenta prin cererea de asistență judiciară în alt stat membru al Uniunii Europene, depusă în reexaminare, valoarea litigiului este de 13.117.376 euro, reprezentând debitul total format din ratele restante de plată aferente perioadei 2013-2016, în temeiul unui contract de cesiune de creanță încheiat cu B. Bank S.A., debit care urmează să fie satisfăcut din masa succesorală, potrivit art. 1155 alin. (2) C. civ., înainte de partaj.

În acest sens, petenta arată că este pârâtă în calitatea sa de moștenitor alături de ceilalți succesori ai garantului-debitor (decedat), fără a dobândi accesul la fondurile acestei moșteniri ori acțiunile și părțile sociale deținute de autorul decedat, în lipsa certificatului de moștenitor, pentru a se putea eficientiza administrarea și a se conserva ori spori valoarea acestora, de natură să aducă venituri suplimentare petentei.

Petenta declară că realizează venituri lunare de 3.500 euro, deține un imobil în valoare de 150.000 euro, dar locuiește cu chirie și are reședința în Cipru, cu referire la art. 5 din O.U.G. nr. 51/2008, are în întreținere doi copii minori și indică un cost total al cheltuielilor de 3.400 euro, invocând dificultatea depunerii unor dovezi în acest sens.

Înalta Curte reține că în ipoteza acordării ajutorului public judiciar raportat la necesitatea de a nu se îngrădi liberul acces la instanță, legea nu configurează criterii fixe, conferind instanțelor o marjă de apreciere în funcție de particularitățile solicitantului, repere teoretice în care se încadrează analiza instanței asupra cererii de ajutor public judiciar, prin încheierea supusă reexaminării.

Astfel, varianta scutirii în întregime de la plata taxei judiciare de timbru este exclusă prin modul în care își formulează cererea petenta, respectiv prin propunerea unui cuantum de până la 13.000 lei, într-o singură tranșă, pe care recunoaște că îl poate suporta.

Pe de altă parte, reducerea taxei judiciare de timbru de la suma de 274.543,26 lei la suma de cel mult 13.000 lei, în condițiile în care petenta respinge orice alte forme de facilități cum ar fi reducerea la un cuantum mai mare, amânarea plății, eșalonarea, facilități acordate separat ori cumulat, nu își găsește justificarea prin depunerea unor dovezi privind venitul mediu lunar.

În temeiul art. 90 alin. (2) lit. a) C. proc. civ., acordarea acestor forme de facilități la plata taxelor judiciare se face în condițiile reglementate prin art. 33 și art. 34 din O.U.G. nr. 51/2008, aprobată prin Legea nr. 193/2008, prin care a fost transpusă Directiva Consiliului Uniunii Europene 2003/8/CE.

Dreptul la acordarea ajutorului public judiciare are un caracter ,,

intuitu personae

”, fiind stipulat în considerarea situației speciale a titularului, în aprecierea situației materiale a părții obligate la plată fiind necesar a fi avute în vedere orice înscrisuri doveditoare ale veniturilor sale ori ale membrilor familiei, ale obligațiilor de întreținere sau de plată, potrivit art. 14 din O.U.G. nr. 51/2008.

Este de observat că în aprecierea existenței temeiului pentru acordarea facilităților mai favorabile în sensul scutirii ori reducerii plății taxelor de timbru, în cuprinsul art. 34 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008 se face trimitere la cuantumul venitului net lunar pe familie al solicitantului din luna anterioară formulării cererii de ajutor public judiciar, în cauză nefiind depuse dovezi de către petentă nici la prima instanță și nici în reexaminare în vederea stabilirii unei alte situații de fapt, din care să rezulte sursa de venit și cuantumul în acest reper temporal.

Prima instanță a apreciat că nu se impune acordarea altor forme de ajutor, astfel cum se solicitase, petenta întemeindu-și cererea pe documente care nu reflectau situația actuală, din moment ce declarația de venit era aferentă anului fiscal anterior (2022), iar informațiile privind familia și sursele de venit ale acesteia, în sensul art. 5 din O.U.G. nr. 51/2008, erau incomplete.

Prima instanță și-a exprimat chiar îndoiala asupra prezentării reale a resurselor financiare de care dispunea petenta, facilitățile prin eșalonarea taxei judiciare de timbru fiind acordate în urma aprecierii globale a cuantumului ridicat al taxei judiciare de timbru și a dificultății plății de către o persoană cu venituri medii.

Deși solicitantul are sarcina probei, în sensul de a depune documente în sprijinul cererii de ajutor public judiciar, astfel cum prevede O.U.G. nr. 51/2008, nici în reexaminarea încheierii din 12 octombrie 2023, prin care cererea a fost admisă în parte, nu au fost prezentate alte dovezi care să ofere un temei suficient pentru modificarea soluției privind facilitățile la plata taxelor judiciare de timbru acordate, în cadrul procesual delimitat de petentă, al sumei maxime de plată a taxei judiciare de timbru apreciate unilateral de aceasta.

Prin Hotărârea din 19 iunie 2001 pronunțată în Cauza Kreuz împotriva Poloniei (paragraful 59), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că dreptul efectiv de acces la un tribunal nu înseamnă un drept necondiționat de a obține un ajutor judiciar gratuit din partea statului în materia civilă și nici dreptul la o procedură gratuită în această materie.

Ajutorul public judiciar în materie civilă este acordat de stat, astfel încât este firesc ca acesta să fie stabilit într-o anumită procedură în care furnizarea datelor și documentelor prevăzute de O.U.G. nr. 51/2008 este impusă în scopul transparenței în acordarea acestui ajutor, proporțional cu nevoile solicitantului.

Aprecierea legalității și temeiniciei cererii se realizează de către instanța de judecată pe baza probelor care însoțesc cererea de facilități.

Totodată, printre formele de asistență acordate de stat cu scopul asigurării dreptului la un proces echitabil, O.U.G. nr. 51/2008 prevede eșalonarea plății taxei judiciare de timbru, care prin natura specifică și efectul dilatoriu reclamă un interval de timp până la plata integrală. Astfel, prin încuviințarea ajutorului public judiciar, neplata taxei de timbru nu mai produce efectul procesual al anulării cererii, ci angrenarea mecanismului de executare a creanței fiscale, la scadențele stabilite de instanță.

O.U.G. nr. 51/2008 cuprinde dispoziții de favoare pentru subiecții de drept cărora li se adresează, fără a produce un efect de restrângere a drepturilor prevăzute în favoarea acestora prin alte dispoziții legale.

În aplicarea principiului disponibilității care guvernează procesul civil, principiu în conținutul căruia intră și dreptul de a face acte procesuale de dispoziție, partea își poate manifesta voința de a renunța la dreptul subiectiv, inclusiv în căile de atac.

Astfel, în cadrul reexaminării încheierii pronunțate de prima instanță, petenta care beneficiază de avocat ales a formulat o declarație autentică expresă, neechivocă, de renunțare la dreptul de care dispune în cauză, ca formă a facilităților la plata taxelor judiciare de timbru, în sensul eșalonării, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 408 și art. 409 C. proc. civ.

Prin urmare, având în vedere dispozițiile art. 15 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008, Înalta Curte a admis cererea formulată de petenta A. privind reexaminarea încheierii din 12 octombrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/3/2016/a2, a luat act de renunțarea petentei A. la dreptul la eșalonarea plății taxei judiciare de timbru, a anulat încheierea din 12 octombrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/3/2016/a2 și a respins în tot cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată de petentă.