ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 61/2023

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept competent să judece sesizarea ce formează obiectul Dosarului nr. 1.637/1/2023 este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023 (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna Ileana Peligrad, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Specializat Cluj în vederea lămuririi următoarei probleme de drept: " Cum se interpretează prevederile art. 200 alin. (4) din Codul de procedură civilă, în corelare cu prevederile art. 33 alin. (1) și art. 42-44 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, în privința momentului de la care se calculează termenul procedural de 10 zile pentru complinirea lipsei dovezii achitării taxei judiciare de timbru, în situația în care a fost formulată o cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru?".

Magistratul-asistent învederează că, la dosarul cauzei, a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, ce a fost comunicat părților, conform dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă.

Președintele completului, doamna judecător Mariana Constantinescu, constatând că nu mai sunt alte completări, chestiuni de invocat sau întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunțare. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, a constatat următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Tribunalul Specializat Cluj, prin Încheierea din 4 aprilie 2023, a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea de drept anterior menționată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței supreme cu nr. 1.637/1/2023. II. Normele de drept intern incidente

Codul de procedură civilă Art. 197. - În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii. Art. 200. - [...] (3) Când cererea nu îndeplinește cerințele prevăzute la art. 194-197, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile, cu mențiunea că, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă completările sau modificările dispuse, sub sancțiunea anulării cererii. Se exceptează de la această sancțiune obligația de a se desemna un reprezentant comun, caz în care sunt aplicabile dispozițiile art. 202 alin. (3). (4) Dacă obligațiile privind completarea sau modificarea cererii prevăzute la art. 194 lit. a)-c), d) numai în cazul motivării în fapt și f), precum și art. 195-197 nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. (3), prin încheiere se dispune anularea cererii.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare, denumită în continuare Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 Art. 33. - (1) Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege. (2) Dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din Codul de procedură civilă, obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței. Prin aceeași comunicare instanța îi pune în vedere reclamantului posibilitatea de a formula, în condițiile legii, cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării. Dispozițiile art. 200 alin. (2) teza I din Codul de procedură civilă rămân aplicabile în ceea ce privește complinirea celorlalte lipsuri ale cererii de chemare în judecată. Instanța însă nu va proceda la comunicarea cererii de chemare în judecată în condițiile art. 201 alin. (1) din Codul de procedură civilă, decât după soluționarea cererii de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru. Art. 42. - (1) Persoanele fizice pot beneficia de scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, în condițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 193/2008, cu modificările și completările ulterioare. (2) Instanța acordă persoanelor juridice, la cerere, facilități sub formă de reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru datorate pentru acțiuni și cereri introduse la instanțele judecătorești, în următoarele situații: a) cuantumul taxei reprezintă mai mult de 10% din media venitului net pe ultimele 3 luni de activitate; b) plata integrală a taxei nu este posibilă, deoarece persoana juridică se află în curs de lichidare sau dizolvare ori bunurile acesteia sunt, în condițiile legii, indisponibilizate. (3) În mod excepțional, instanța poate acorda persoanelor juridice reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, în alte cazuri în care apreciază, față de datele referitoare la situația economico-financiară a persoanei juridice, că plata taxei de timbru, la valoarea datorată, ar fi de natură să afecteze în mod semnificativ activitatea curentă a persoanei juridice. (4) Reducerea taxei de timbru poate fi acordată separat sau, după caz, împreună cu eșalonarea sau amânarea plății. Art. 43. - (1) Cererea pentru acordarea facilităților la plata taxei judiciare de timbru se poate formula prin cererea de chemare în judecată sau în condițiile art. 33 alin. (2) ori art. 36. (2) Pentru soluționarea cererii de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, instanța poate solicita orice lămuriri și dovezi părții sau informații scrise autorităților competente. (3) Asupra cererii de acordare a facilităților la plata taxei de timbru instanța se pronunță fără citare, prin încheiere motivată dată în camera de consiliu. Încheierea se comunică solicitantului și părții adverse, dacă este cazul. (4) Împotriva încheierii, părțile interesate pot formula cerere de reexaminare, în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii. Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru. (5) Cererea de reexaminare se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, instanța pronunțându-se prin încheiere definitivă. Art. 44. - (1) În cazul încuviințării cererii de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, prin încheiere se vor stabili, după caz, cota de reducere sau cuantumul redus al taxei, termenul ori termenele de plată și cuantumul ratelor. (2) Eșalonarea plății taxelor judiciare de timbru se poate face pe parcursul a cel mult 24 de luni și pentru maximum 12 termene. (3) În cazul eșalonării sau amânării, instanța transmite hotărârea de încuviințare, care constituie titlu executoriu, organelor competente, potrivit art. 41, pentru urmărirea executării obligației de plată ori, după caz, pentru punerea în executare a hotărârii privind plata taxei ori a părții din taxa datorată, la termenele stabilite. (4) În cazul în care reclamantul a beneficiat de reducerea taxei judiciare de timbru, instanța de judecată va obliga pe pârâtul care pierde procesul la plata sumei pentru care s-a acordat reducerea. Dispozitivul hotărârii constituie titlu executoriu. Prevederile art. 41 sunt aplicabile. III. Expunerea succintă a procesului

Prin Rezoluția din 17 octombrie 2022, emisă în Dosarul nr. 941/1.285/2022, Tribunalul Specializat Cluj a dispus, sub sancțiunea anulării cererii în baza art. 200 din Codul de procedură civilă, comunicarea către reclamanta A a obligației de a achita o taxă judiciară de timbru, cu posibilitatea de a formula cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a acesteia, în termen de 3 zile de la primirea comunicării în condițiile art. 39 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, în cazul în care se apreciază că aceasta a fost greșit stabilită, sau cerere de ajutor public judiciar în termen de 5 zile de la primirea comunicării conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008.

Reclamanta A a formulat, la 26 octombrie 2022, cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, solicitând, în principal, scutirea de la plata acesteia și, în subsidiar, reducerea și eșalonarea acesteia, respectiv eșalonarea și amânarea plății, în temeiul art. 42 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013.

Tribunalul Specializat Cluj, prin Încheierea civilă nr. 2.461/CC/2022 din 28 noiembrie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 941/1.285/2022/a1, a respins ca neîntemeiată cererea de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru formulate de reclamanta A, iar prin Încheierea civilă nr. 107/CC/2023 din 17 ianuarie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 941/1.285/2022/a1.1, aceeași instanță a respins ca neîntemeiată cererea de reexaminare a Încheierii civile nr. 2.461/CC/2022 din 28 noiembrie 2022, în privința căreia s-a dispus comunicarea către reclamanta A la 18 ianuarie 2023.

Prin Încheierea civilă nr. 150/CC/2023 din 19 ianuarie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 941/1.285/2022, Tribunalul Specializat Cluj a anulat cererea de chemare în judecată în temeiul art. 200 alin. (4) din Codul de procedură civilă, raportat la art. 197 din același act normativ.

Împotriva Încheierii civile nr. 150/CC/2023 din 19 ianuarie 2023, reclamanta A a formulat cerere de reexaminare în temeiul art. 200 alin. (5) din Codul de procedură civilă.

În motivare, petenta a arătat că acțiunea a fost anulată la mai puțin de 2 zile de la respingerea definitivă a cererii de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, or, în raport cu dispozițiile art. 33 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, termenul de 10 zile nu mai curge și pentru obligația de achitare a taxei judiciare de timbru, ci este întrerupt prin formularea cererii de acordare a facilităților. Deși caracterul întreruptiv al cererii de acordare a facilităților la plata taxei de timbru nu este prevăzut expres în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 și nici în Codul de procedură civilă, petenta a considerat că acest efect rezultă din coroborarea dispozițiilor legale, din scopul pe care îl au facilitățile, dar și din caracterul echitabil pe care orice procedură judiciară trebuie să îl aibă, în sensul art. 6 din C.E.D.O. Curgerea în continuare a termenului de 10 zile și în privința obligației de plată a taxei judiciare de timbru ar lipsi de efectivitate cererea de acordare a facilităților. S-a apreciat că instanța era obligată să acorde un nou termen de 10 zile după rămânerea definitivă a cererii de acordare a facilităților și că doar după împlinirea acestuia putea analiza eventuala incidență a sancțiunii nulității cererii de chemare în judecată.

În cadrul soluționării acestei cereri, la termenul din 4 aprilie 2023, Tribunalul Specializat Cluj a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea de drept ce face obiectul prezentei sesizări și suspendarea judecării cauzei. IV. Motivele de admisibilitate reținute de titularul sesizării

Instanța de sesizare a apreciat că de lămurirea modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 200 alin. (4) din Codul de procedură civilă depinde soluționarea pe fond a cererii de reexaminare, mai exact, de modalitatea de curgere a termenului de 10 zile prevăzut de articolul mai sus enunțat, în condițiile formulării unei cereri de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în conformitate cu art. 42-44 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013.

Referitor la condiția noutății chestiunii de drept s-a apreciat că această cerință este îndeplinită nu numai atunci când chestiunea de drept își are izvorul în reglementări nouintrate în vigoare, dar și în situația unor reglementări mai vechi, care însă nu au fost supuse până la acest moment analizei Înaltei Curți de Casație și Justiție și asupra cărora instanța de judecată este chemată să se pronunțe în prezent, devenind actuală aplicarea frecventă a normei juridice. Or, în urma verificărilor efectuate, s-a constatat că nu există o decizie pentru dezlegarea chestiunii de drept deja pronunțate și niciun recurs în interesul legii care să lămurească aceste aspecte. V. Punctul de vedere al instanței de trimitere

Tribunalul Specializat Cluj a apreciat că, prin dispozițiile art. 33 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, legiuitorul nu prevede în mod expres un caz de întrerupere sau suspendare a termenului de 10 zile instituit de art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă și nici o temporizare a aplicării dispozițiilor art. 200 alin. (4) din același cod, însă arată că nu se va proceda la comunicarea cererii de chemare în judecată, în condițiile art. 201 alin. (1) din Codul de procedură civilă, decât după soluționarea cererii de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru.

Cu toate acestea, trebuie observat că solicitarea de acordare a ajutorului public judiciar/facilităților la plata taxei judiciare de timbru este formulată de reclamantă, care susține că nu dispune de resursele financiare necesare pentru a îndeplini obligația de achitare a taxei. Având în vedere termenele prevăzute de lege pentru formularea și soluționarea unei astfel de cereri, inclusiv în etapa reexaminării, se constată că, în măsura în care nu s-ar accepta posibilitatea întreruperii termenului de 10 zile, remediul prevăzut de legiuitor ar rămâne fără efect.

La nivelul instanțelor există trei posibile momente de la care acest termen ar începe din nou să curgă, respectiv de la momentul pronunțării încheierii definitive asupra cererii de reexaminare privind acordarea facilităților, de la momentul comunicării acelei încheieri ori de la momentul comunicării unei noi rezoluții de către completul ce este învestit cu judecarea fondului, după soluționarea definitivă a cererii de acordare a facilităților.

Instanța a apreciat că nu este necesară emiterea unei noi rezoluții în acest sens de către judecătorul fondului, comunicarea soluției definitive asupra cererii de acordare a facilităților echivalând cu înștiințarea reclamantului asupra consolidării obligației sale de achitare a taxei.

Totodată, s-a arătat că, în cadrul întâlnirii reprezentanților Consiliului Superior al Magistraturii cu președinții secțiilor civile ale curților de apel și al Înaltei Curți de Casație și Justiție, la Curtea de Apel Iași, 7-8 mai 2015, s-a considerat, în majoritate, că termenul de 10 zile curge de la data unei noi comunicări, realizată de completul învestit cu soluționarea cererii, potrivit art. 200 alin. (2) din Codul de procedură civilă. A fost exprimată și opinia că termenul de 10 zile curge de la data comunicării încheierii prin care a fost soluționată cererea de reexaminare, întrucât reclamantul, din acel moment, a luat cunoștință de aceasta, nejustificându-se o nouă înștiințare. VI. Punctul de vedere al părților

Reclamanta A a arătat că, prin formularea cererii de acordare a facilităților pentru plata taxei judiciare de timbru, operează o întrerupere a termenului procedural de 10 zile prevăzut de art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă, care își produce efectele până la rămânerea definitivă a soluției asupra acelei cereri.

Rațiunea legiuitorului, atunci când a reglementat termenul de 10 zile pentru complinirea unor lipsuri, a fost ca acest termen să curgă după fiecare moment din care a fost stabilită sau confirmată definitiv o taxă de timbru, nu doar în momentul inițial, având în vedere că atât cuantumul, cât și obligativitatea plății taxei de timbru ar putea fi schimbate prin reexaminare sau prin acordarea unor facilități. Din economia dispozițiilor art. 200 alin. (3), (4) și (7) din Codul de procedură civilă rezultă că petentul trebuie să aibă la dispoziție un termen de 10 zile anterior dispunerii anulării. Pentru ca petentul să aibă o reală șansă de a plăti taxa de timbru, chiar după soluționarea unei cereri de ajutor judiciar, ar trebui ca acest termen să curgă din nou din momentul soluționării acestei cereri.

O soluție contrară ar presupune ca posibilitatea acordării de facilități, prezentată de legiuitor drept un ajutor pentru petent, să devină un risc pe care acesta și-l asumă, cauzat de faptul că, în cazul respingerii cererii, acțiunea principală ar urma să fie anulată ca netimbrată. Or, o atare soluție nu numai că vine în contradicție cu scopul și logica reglementării ajutorului judiciar, dar este și inechitabilă pentru petent. Justițiabilul nu poate fi supus unui tratament discriminatoriu prin formularea cererii de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, ci, dimpotrivă, trebuie să aibă parte de același tratament juridic ca și cel de dinaintea formulării cererii.

În ce privește momentul de la care noul termen urmează să curgă s-a considerat că acesta ar trebui să curgă cel puțin de la momentul pronunțării unei hotărâri definitive privind cererea de acordare de facilități la plata taxei de timbru, în cazul respingerii în tot, sau de la momentul noii comunicări potrivit art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă, în cazul unei admiteri parțiale, cu schimbarea cuantumului taxei de timbru. VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

La solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanțele naționale au comunicat hotărâri judecătorești și puncte de vedere ale judecătorilor.

Într-o primă orientare s-a arătat că prevederile art. 200 alin. (4) din Codul de procedură civilă, în corelare cu prevederile art. 33 alin. (1) și ale art. 42-44 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, în privința momentului de la care se calculează termenul procedural de 10 zile, se interpretează în sensul că acesta curge de la momentul comunicării unei noi rezoluții de către completul ce este învestit cu judecarea fondului după soluționarea definitivă a cererii de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru.

În acest sens au fost înaintate: - Încheierea din 20 iunie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 3.023/97/2020, a Secției a II-a civile a Curții de Apel Alba Iulia, Încheierea civilă nr. 46/2023 din 25 ianuarie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 1.045/294/2022, definitivă la 23 februarie 2023, a Judecătoriei Săliște; - punctele de vedere teoretice exprimate de Judecătoria Agnita, Judecătoria Sebeș, Judecătoria Târgu-Neamț, Tribunalul Covasna, Judecătoria Întorsura Buzăului, Tribunalul București (opinia minoritară), Tribunalul Ialomița (opinie minoritară), Tribunalul Constanța - Secția a II-a civilă, Judecătoria Constanța, Judecătoria Babadag, Judecătoria Bistrița, Judecătoria Zalău, Judecătoria Pașcani (opinie majoritară), Tribunalul Vaslui - Secția civilă, Tribunalul Bihor - Secția a II-a civilă, Curtea de Apel Suceava, Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția I civilă și Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și instanțele din raza teritorială de competență (în majoritate), Judecătoria Reșița, Tribunalul Arad și Tribunalul Timiș - Secția a II-a civilă.

Într-o a doua orientare s-a arătat că, în situația în care a fost formulată o cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, termenul procedural de 10 zile pentru complinirea lipsei dovezii achitării taxei de timbru se calculează de la data comunicării încheierii de soluționare a cererii de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru.

În acest sens s-au identificat: - Încheierea civilă nr. 3.471/2023 din 16 iunie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 12.105/306/2022, a Judecătoriei Sibiu, Încheierea din 9 septembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 4.837/300/2019/a al Judecătoriei Sectorului 2 București, Încheierea nr. 1.715 din 6 februarie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 24.433/212/2022, și Încheierea nr. 11.860 din 30 august 2021, pronunțată în Dosarul nr. 28.994/212/2020/a2, ale Judecătoriei Constanța, Încheierea din 3 decembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 2.053/332/2020, Încheierea din 18 noiembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 1.779/332/2020, și Încheierea din 22 octombrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 1.780/332/2020, ale Judecătoriei Vânju Mare, Încheierea din 7 octombrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 2.612/95/2019, a Tribunalului Gorj - Secția I civilă, Încheierea nr. 29 din 25 septembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 1.596/95/2020, și Încheierea nr. 15 din 19 februarie 2021 ale Tribunalului Gorj - Secția contencios administrativ și fiscal, Încheierea civilă nr. 8.302/CC/2022, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în Dosarul nr. 6.965/211/2022/a2, Sentința civilă nr. 427/2023, pronunțată în Dosarul nr. 816/1.285/2022/a3, a Tribunalului Specializat Cluj, Încheierea din 8 decembrie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 665/45/2022, a Curții de Apel Iași - Secția civilă, Încheierea din 22 august 2022, pronunțată în Dosarul nr. 2.431/99/2022, Încheierea din 23 februarie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 5.538/99/2022, și Decizia nr. 256/civ din 16 mai 2023 ale Tribunalului Iași - Secția a II-a civilă - Contencios administrativ și fiscal, Încheierea nr. 162/D/CC din 8 iulie 2021, pronunțată de Tribunalul Satu Mare - Secția I civilă în Dosarul nr. 426/83/2021; - puncte de vedere teoretice ale Judecătoriei Avrig (această instanță opinând că poate curge și de la data pronunțării soluției în cadrul cererii de reexaminare și, pentru o rigurozitate sporită, s-a apreciat că, ulterior soluționării definitive a cererii, s-ar impune emiterea unei noi adrese de regularizare, prin care să i se pună în vedere reclamantului necesitatea completării lipsurilor, în termenul de 10 zile de la comunicarea celei din urmă adrese), Judecătoriei Bolintin-Vale, Tribunalului Ialomița (opinie majoritară), Judecătoriei Buftea, Tribunalului Teleorman - Secția civilă, Judecătoriei Măgurele, Judecătoriei Alexandria, Judecătoriei Roșiori de Vede, Judecătoriei Zimnicea, Tribunalului Constanța - Secția a II-a civilă, Tribunalului Cluj - Secția civilă, Tribunalului Maramureș, Tribunalului Sălaj - Secția civilă, Judecătoriei Șimleu Silvaniei, Tribunalului Galați și instanțelor din circumscripție, Judecătoriei Hârlău, Judecătoriei Răducăneni, Tribunalului Bihor - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, Curții de Apel Pitești (opinie minoritară), Tribunalului Buzău - Secția I civilă și Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, Judecătoriei Buzău, Judecătoriei Pogoanele, Judecătoriei Râmnicu Sărat, Judecătoriei Sinaia, Judecătoriei Vălenii de Munte, Curții de Apel Suceava, Judecătoriei Caransebeș, Judecătoriei Reșița, Tribunalului Timiș - Secția a II-a civilă, Judecătoriei Sânnicolau Mare și Curții de Apel Timișoara - Secția de insolvență, societăți, concurență neloială și litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi.

Într-o a treia orientare s-a susținut că termenul procedural de 10 zile stabilit pentru complinirea lipsei dovezii achitării taxei judiciare de timbru începe să curgă de la data rămânerii definitive a încheierii prin care s-a soluționat cererea de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru.

În acest sens s-au înaintat: - Încheierea civilă nr. 201/2023 din 13 martie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 61/294/2023, definitivă la 6 aprilie 2023, a Judecătoriei Săliște, Încheierea nr. 445 din 1 noiembrie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 10.200/1.748/2022, și Încheierea de ședință din 1 februarie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 10.200/1.748/2022/a2, ale Judecătoriei Cornetu și Încheierea nr. 6.380/2023 din 19 mai 2023, pronunțată de Judecătoria Constanța în Dosarul nr. 985/212/2023, Sentința civilă nr. 1.512/2023 din 27 aprilie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 13.862/320/2022, și Încheierea civilă nr. 1.749/2022 din 20 februarie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 14.965/320/2022, ale Judecătoriei Târgu Mureș - Secția civilă; - puncte de vedere teoretice ale Secției I civile a Tribunalului Alba (majoritar), Judecătoriei Aiud, judecătoriilor Bicaz, Buhuși, Onești, Moinești, Bacău, Roman, Piatra-Neamț, Tribunalului Neamț - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Judecătoriei Brașov, Tribunalului București (opinie majoritară), Tribunalului Giurgiu, Tribunalului Ilfov, Tribunalului Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, Judecătoriei Videle, Judecătoriei Constanța, Curții de Apel Craiova (opinie minoritară), Curții de Apel Cluj - Secția a II-a civilă, Tribunalului Bistrița-Năsăud - Secția I civilă, Judecătoriei Năsăud (opinie majoritară), Judecătoriei Jibou, Tribunalului Iași - Secția I civilă, Judecătoriei Iași, Judecătoriei Pașcani (opinie minoritară), Judecătoriei Răducăneni, Curții de Apel Oradea - Secția de contencios administrativ și fiscal, Tribunalului Bihor - Secția I civilă, Curții de Apel Pitești (opinie majoritară), Judecătoriei Câmpina, Judecătoriei Oravița, Tribunalului Caraș-Severin, Tribunalului Timiș - Secția a II-a civilă, Tribunalului Timiș - Secția I civilă, Judecătoriei Deta, Judecătoriei Făget și Judecătoriei Lugoj.

Prin Încheierea nr. 50/2023 de la 23 martie 2023, pronunțată de Tribunalul Neamț - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 477/110/2023, s-a reținut că termenul de 10 zile de la comunicare, stabilit pentru îndeplinirea obligațiilor, trebuie respectat și în ipoteza exercitării dreptului de reexaminare a cuantumului taxei de timbru, formularea căii de atac neconducând la instituirea unui nou termen de 10 zile, din momentul definitivării modalității de stabilire a obligației procedurale putând fi aplicată sancțiunea nulității cererii, partea având obligația de plată în termenul de decădere de 10 zile de la comunicarea lipsurilor, și nu de la comunicarea încheierii de reexaminare; în același sens s-a exprimat și Curtea de Apel Galați - Secția pentru cauze de contencios administrativ și fiscal.

Tribunalul Bistrița-Năsăud - Secția I civilă a apreciat că formularea unei cereri de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru are ca efect suspendarea curgerii termenului de 10 zile prevăzut de art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă, iar după soluționarea definitivă a cererii se acordă un termen rezonabil, apreciat ca suficient de instanță, pentru complinirea lipsurilor.

Prin Încheierea nr. 163/D din 10 septembrie 2020, Tribunalul Satu Mare a apreciat că formularea unei cereri de reexaminare nu temporizează în niciun fel desfășurarea procedurii de regularizare a cererii de chemare în judecată și nici nu determină curgerea unui nou termen procedural de 10 zile, de natura celui reglementat prin art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă. S-a apreciat că viziunea legiuitorului român a fost aceea a timbrării cererii de chemare în judecată de către titularul acesteia, independent de formularea sau neformularea unei cereri de reexaminare, după care, în ipoteza admiterii, urmează a-i fi restituită taxa achitată, cu mențiunea că situația de fapt ce a dus la pronunțarea acestor hotărâri diferă de cea din cauza ce face obiectul prezentei sesizări prin faptul că în etapa regularizării cererii fusese formulată o cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, nu o cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, însă problema de natură juridică este una similară.

Ministerul Public a arătat că, la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practică judiciară, în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul prezentei sesizări. VIII. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție și a Curții Constituționale

Pot prezenta relevanță Decizia nr. 46 din 19 iunie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 382/1/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 19 septembrie 2017, și Decizia nr. 55/2017 din 3 iulie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 683/1/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 943 din 29 noiembrie 2017, ale Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 510 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 5 decembrie 2014, a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 200 alin. (1)-(3) și (6) raportat la art. 194 și 195 din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate, iar prin Decizia nr. 372 din 14 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 506 din 8 iulie 2015, s-a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 200 alin. (7) din Codul de procedură civilă și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituționale în raport cu criticile formulate. IX. Raportul asupra chestiunii de drept

Prin raportul întocmit, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile de dezlegare a unor chestiuni de drept, astfel încât se impune respingerea ca inadmisibilă a sesizării. X. Înalta Curte de Casație și Justiție Asupra admisibilității sesizării

Prealabil analizării în fond a problemei de drept supuse dezbaterii, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este ținută să verifice dacă, în raport cu întrebarea formulată de titularul sesizării, sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile în conformitate cu dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora "dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".

Din cuprinsul prevederilor legale enunțate anterior rezultă că legiuitorul a instituit o serie de condiții de admisibilitate pentru declanșarea procedurii sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile - astfel cum au fost acestea decelate în jurisprudența instanței supreme dezvoltată pe marginea mecanismului procedural în discuție -, condiții care se impun a fi întrunite în mod cumulativ, respectiv: existența unei cauze aflate în curs de judecată, în ultimă instanță; cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze cauza; ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată; chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită să prezinte caracter de noutate; chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Prin prezenta sesizare se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea modului de interpretare a prevederilor art. 200 alin. (4) din Codul de procedură civilă, în corelare cu prevederile art. 33 alin. (1) și art. 42-44 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, în privința momentului de la care se calculează termenul procedural de 10 zile pentru complinirea lipsei dovezii achitării taxei judiciare de timbru, în situația în care a fost formulată o cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru.

Raportând sesizarea privind pronunțarea hotărârii prealabile la condițiile impuse de dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă, se constată, sub un prim aspect, că nu este îndeplinită condiția privind existența unei cauze aflate în curs de judecată, în ultimă instanță.

Astfel, instanța de trimitere este Tribunalul Specializat Cluj, care este învestit cu soluționarea cererii de reexaminare formulate împotriva încheierii prin care a fost anulată cererea de chemare în judecată, în procedura prealabilă prevăzută de art. 200 din Codul de procedură civilă.

Potrivit acestor dispoziții legale: " Verificarea cererii și regularizarea acesteia. Art. 200. - (1) Completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifică, de îndată, dacă cererea de chemare în judecată este de competența sa și dacă aceasta îndeplinește cerințele prevăzute la art. 194-197. (2) În cazul în care cauza nu este de competența sa, completul căruia i-a fost repartizată cererea dispune, prin încheiere dată fără citarea părților, trimiterea dosarului completului specializat competent sau, după caz, secției specializate competente din cadrul instanței sesizate. Dispozițiile privitoare la necompetență și conflictele de competență se aplică prin asemănare. (3) Când cererea nu îndeplinește cerințele prevăzute la art. 194-197, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile, cu mențiunea că, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă completările sau modificările dispuse, sub sancțiunea anulării cererii. Se exceptează de la această sancțiune obligația de a se desemna un reprezentant comun, caz în care sunt aplicabile dispozițiile art. 202 alin. (3). (4) Dacă obligațiile privind completarea sau modificarea cererii prevăzute la art. 194 lit. a)-c), d) numai în cazul motivării în fapt și f), precum și art. 195-197 nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. (3), prin încheiere se dispune anularea cererii. (4 1 ) Reclamantului nu i se poate cere să completeze sau să modifice cererea de chemare în judecată cu date sau informații de care acesta nu dispune personal și pentru obținerea cărora este necesară intervenția instanței. (5) Împotriva încheierii de anulare, reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând motivat să se revină asupra măsurii anulării. (6) Cererea de reexaminare se face în termen de 15 zile de la data comunicării încheierii. (7) Cererea se soluționează prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citarea reclamantului, de către un alt complet al instanței respective, desemnat prin repartizare aleatorie, care va putea reveni asupra măsurii anulării dacă aceasta a fost dispusă eronat sau dacă neregularitățile au fost înlăturate în termenul acordat potrivit alin. (3). (8) În caz de admitere, cauza se retrimite completului inițial învestit."

Prin art. 200 din Codul de procedură civilă a fost reglementată o etapă prealabilă judecății propriu-zise, aceea a verificării și regularizării cererii de chemare în judecată de către completul căruia i s-a repartizat aleatoriu acțiunea. Este vorba de o procedură judiciară, specială și obligatorie pentru învestirea corectă, sub aspect formal, a instanței în vederea soluționării litigiului.

Procedura regularizării cererii de chemare în judecată este justificată prin prisma finalității legitime urmărite de către legiuitor, și anume pregătirea judecății, prin fixarea corectă a cadrului procesual, în vederea evitării acordării de noi termene de judecată pentru complinirea lipsurilor, ceea ce conduce atât la asigurarea dreptului de apărare al pârâtului, aflat în deplină cunoștință de cauză cu privire la obiectul cererii, motivele invocate și probele solicitate, cât și la asigurarea celerității procesului, permițând astfel o bună desfășurare a judecății într-un termen optim și previzibil.

Că este vorba de o procedură desfășurată într-o etapă premergătoare judecății propriu-zise rezultă atât din topica reglementării, în sensul că procedura regularizării cererii de chemare în judecată este așezată în capitolul "Sesizarea instanței de judecată", înaintea capitolului "Judecata", cât și din conținutul concret al dispozițiilor legale - potrivit art. 211 din Codul de procedură civilă, "judecata" constă în "activitatea de cercetare și dezbaterea fondului procesului, cu respectarea tuturor principiilor și garanțiilor procesuale, în vederea soluționării legale și temeinice a acestuia".

În cadrul acestei proceduri prealabile de verificare și regularizare este reglementată și cererea de reexaminare, o cale de atac specifică atât prin obiect, cât și prin procedură, prin scop și prin posibilele rezultate.

Astfel, completul învestit cu soluționarea cererii de reexaminare formulate împotriva încheierii prin care a fost anulată cererea de chemare în judecată are o competență punctuală și strict determinată, care exclude rezolvarea unor incidente cu consecințe asupra prefigurării fondului procesului. În aceste condiții, chiar dacă încheierea dată asupra cererii de reexaminare este definitivă, ea nu privește incidente procedurale apărute în cursul activității de "judecată" a cererii introductive, activitate care, practic, încă nu este începută la momentul soluționării cererii de reexaminare.

În același sens, și Curtea Constituțională, examinând excepția de neconstituționalitate invocată cu privire la procedura reglementată de art. 200 din Codul de procedură civilă, "a reținut că procedura prevăzută de dispozițiile legale criticate are drept scop remedierea unor lipsuri ale acțiunii introductive, astfel încât, la momentul demarării procedurii de fixare a primului termen de judecată, aceasta să cuprindă toate elementele prevăzute de art. 194 din Codul de procedură civilă. Legiuitorul a dorit disciplinarea părților din proces și, în acest fel, respectarea principiului celerității și a dreptului la un proces echitabil. O astfel de procedură nu este de natură să afecteze însăși esența dreptului protejat, având în vedere că este însoțită și de garanția conferită de dreptul de a formula o cerere de reexaminare prevăzută de art. 200 alin. (4) din Codul de procedură civilă. Mai mult, instanța de judecată se pronunță asupra unei probleme care privește exclusiv buna administrare a justiției" (Decizia nr. 510 din 7 octombrie 2014, paragraful 23).

Cu privire la cererea de reexaminare reglementată în cadrul acestei proceduri, instanța de contencios administrativ a reținut că "faptul că împotriva încheierii de anulare reclamantul poate face numai cerere de reexaminare, aceasta soluționându-se de către un alt complet decât cel căruia i s-a repartizat cauza, prin încheiere definitivă, nu poate constitui o încălcare a vreunei prevederi constituționale, întrucât instanța nu soluționează fondul litigiului și există astfel posibilitatea de a reveni asupra măsurii anulării, reexaminarea apărând ca o cale specifică de retractare. Astfel, Curtea a reținut că instanța de judecată se pronunță asupra unei probleme care privește exclusiv buna administrare a justiției, iar, în măsura în care cererea de reexaminare a fost respinsă, reclamantul are posibilitatea formulării unei noi cereri de chemare în judecată cu respectarea dispozițiilor legale" (Decizia nr. 372 din 14 mai 2015, paragraful 14).

În consecință, în raport cu etapa procesuală în care se află cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul instanței de trimitere, se apreciază că nu este îndeplinită condiția existenței unei cauze aflate în curs de judecată, în ultimă instanță.

De asemenea, câtă vreme cauza în care a fost formulată cererea pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile nu se află în curs de judecată, în mod firesc nu este îndeplinită nici condiția privind ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei.

Așa cum s-a statuat deja în mod constant în practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, sintagma folosită de legiuitor - "de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei" - impune cu necesitate legătura strânsă dintre chestiunea de drept ce face obiectul sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție și obiectul acțiunii civile, deoarece numai analizând pretenția concretă dedusă judecății instanța realizează o judecată pe fond a cauzei.

Pe cale de consecință, admisibilitatea procedurii prealabile, indiferent dacă privește o normă de drept material sau o normă de drept procedural, este condiționată de împrejurarea ca interpretarea pe care o va da instanța supremă să producă consecințe juridice de natură să determine soluționarea pe fond a cauzei. (Decizia nr. 1 din 18 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 20 ianuarie 2014; Decizia nr. 2 din 17 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 9 aprilie 2014; Decizia nr. 8 din 27 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 17 iunie 2015 etc.)

Sub acest aspect, se reține că, în cauza în care a fost formulată prezenta sesizare, Tribunalul Specializat Cluj a fost sesizat cu o cerere de chemare în judecată prin care reclamanta A a solicitat, în principal, repunerea în termenul de prescripție conform dispozițiilor art. 2.522 din Codul civil și, în subsidiar, repunerea în termenul procedural conform art. 186 din Codul de procedură civilă și obligarea pârâtului la plata sumei de 20.500.000 EUR, reprezentând împrumut nerestituit, precum și la plata dobânzii convenționale și a dobânzii legale, până la data achitării integrale a sumelor datorate.

Prin rezoluția emisă la 17 octombrie 2022, comunicată reclamantei la 18 octombrie 2022, i s-a pus în vedere acesteia obligația de a plăti o taxă judiciară de timbru în cuantum de 613.871,36 lei în termen de 10 zile de la comunicare, sub sancțiunea anulării cererii.

În termen legal, reclamanta a formulat o cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în temeiul art. 42 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, respinsă ca neîntemeiată prin Încheierea din 28 noiembrie 2022, constatându-se că aceasta nu a depus niciun fel de înscrisuri din care să rezulte date referitoare la situația sa financiar-contabilă, deși i s-a pus în vedere această obligație legală.

Împotriva acestei soluții, reclamanta a formulat cerere de reexaminare, respinsă ca nefondată prin Încheierea definitivă din 17 ianuarie 2023, reținându-se că reclamanta nu afirmă că societatea este în curs de lichidare ori dizolvare și nici nu face dovada situației sale financiare, aceasta nedepunând la dosar documentele contabile solicitate de instanță. Comunicarea acestei încheieri către reclamantă a fost emisă la 18 ianuarie 2023.

Prin Încheierea din 19 ianuarie 2023 instanța, în baza art. 200 alin. (4) raportat la art. 197 din Codul de procedură civilă, a anulat cererea de chemare în judecată, constatând că reclamanta nu a achitat taxa de timbru și nici nu și-a manifestat intenția de a o achita.

Împotriva acestei soluții, reclamanta a formulat cerere de reexaminare, solicitând revenirea asupra măsurii anulării, apreciind că aceasta a fost dispusă în mod eronat și nelegal.

Obiectul sesizării instanței supreme în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile vizează o problemă de drept ce se circumscrie sferei normelor de drept procesual, completul de judecată - titular al sesizării - fiind chemat să se pronunțe definitiv în procedura verificării și regularizării cererii de chemare în judecată, fără a pune în discuție și analiza fondul litigiului, ci doar intervenirea unui incident procedural referitor la sesizarea instanței de judecată.

Având în vedere că titularul sesizării solicită interpretarea unor dispoziții procedurale în scopul de a determina dacă, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecată, se constată că stabilirea îndeplinirii condițiilor de sesizare a instanței nu reprezintă o chestiune de care să depindă soluționarea pe fond a cauzei.

În consecință, se apreciază că mecanismul de unificare a practicii judiciare reglementat de dispozițiile art. 519 și următoarele din Codul de procedură civilă nu poate fi uzitat atât timp cât legiuitorul a limitat, prin condiția restrictivă de admisibilitate analizată, rolul unificator al instituției juridice a hotărârii prealabile numai chestiunilor de drept care conduc la dezlegarea în fond a cauzei sub aspectul statuării în privința raportului juridic dedus judecății (Decizia nr. 1 din 18 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 20 ianuarie 2014).

Tot sub aspectul neîndeplinirii condiției referitoare la ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată, în raport cu etapa procesuală în care se află cererea de chemare în judecată, specificul cererii de reexaminare cu care este învestită instanța de trimitere, precum și cu situația de fapt reținută de aceasta, se constată că întrebarea formulată de titularul sesizării nu este necesară pentru soluționarea cererii de reexaminare.

Astfel, se reține că reclamantul nu contestă obligația de plată a taxei de timbru în sine, așa cum a fost stabilită în sarcina sa, ci termenul în care ar fi avut posibilitatea să o achite.

Potrivit dispozițiilor art. 200 alin. (7) din Codul de procedură civilă, completul care soluționează cererea de reexaminare va putea reveni asupra măsurii anulării, dacă aceasta a fost dispusă eronat.

Chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită urmărește interpretarea prevederilor art. 200 alin. (4) din Codul de procedură civilă, în corelare cu prevederile art. 33 alin. (1) și art. 42-44 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, în privința momentului de la care se calculează termenul în care partea poate complini lipsa dovezii achitării taxei judiciare de timbru, în situația în care a fost formulată o cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru.

Pentru a aprecia dacă măsura anulării cererii de chemare în judecată de către completul inițial învestit a fost dispusă eronat, completul titular al prezentei sesizări ar trebui să analizeze, în cererea de reexaminare, dacă obligația de a timbra și de a transmite instanței dovada achitării taxei de timbru a fost îndeplinită de către reclamant în termenul calculat potrivit dezlegării ce se solicită a fi dată în prezenta procedură.

În cauză însă, sub aspectul situației de fapt, nu s-a reținut că taxa de timbru ar fi fost achitată și, de altfel, nici nu se pretinde că ar fi fost achitată.

În consecință, câtă vreme în procedura care a determinat formularea prezentei sesizări taxa de timbru nu a fost achitată deloc, rezolvarea chestiunii de drept referitoare la momentul de la care ar curge termenul pentru complinirea obligațiilor referitoare la plata taxei de timbru nu are aptitudinea de a fi utilă soluționării cererii de reexaminare.

Având în vedere neîndeplinirea cerințelor de admisibilitate anterior analizate, se apreciază că a devenit inutilă evaluarea condițiilor vizând dificultatea și noutatea acesteia. Pentru aceste motive, în temeiul art. 521 cu referire la art. 519 din Codul de procedură civilă,