Decizia nr. 110/2024 — ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept · Dosar nr. 294/117/2024

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept competent să judece sesizarea ce formează obiectul Dosarului nr. 2.093/1/2024 este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (3) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna Ileana Peligrad, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Cluj - Secția mixtă, de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale privind lămurirea următoarei chestiuni de drept: " îndreptățirea reclamanților la revizuirea pensiei de serviciu de care beneficiază (din 20.05.2019 și până la data pensionării, respectiv 1.03.2021 pentru reclamanta A și 1.09.2020 pentru reclamantul B), cu luarea în considerare a vechimii efective în specialitate a fiecărui reclamant, luând în considerare cele stabilite prin Sentința civilă nr. 2.354/12.10.2023 pronunțată de Tribunalul Alba în Dosarul nr. 1.455/107/2023, și dacă se impune obligarea pârâtului la eliberarea în favoarea reclamanților a unor adeverințe în vederea revizuirii pensiei de serviciu, cu luarea în considerare, raportat la perioada în care a avut calitatea de angajator al reclamanților, și recalcularea indemnizațiilor de încadrare a reclamanților, conform Legii nr. 71/2015 și Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 20/2016, începând cu 20.05.2019 și până la data pensionării, respectiv 1.03.2021 pentru reclamanta A și 1.09.2020 pentru reclamantul B, cu luarea în considerare a vechimii în specialitate a fiecărui reclamant, ținând cont de cele stabilite prin Sentința civilă nr. 2.354/12.10.2023 pronunțată de Tribunalul Alba în Dosarul nr. 1.455/107/2023".

Magistratul-asistent învederează că, la dosarul cauzei, a fost depus raportul întocmit.

Președintele completului, doamna judecător Mariana Constantinescu, constatând că nu mai sunt alte completări, chestiuni de invocat sau întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunțare. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, a constatat următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Tribunalul Cluj - Secția mixtă, de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a dispus, prin încheierea din 14 octombrie 2024, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 1 alin. (1) și ale art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (denumită, în continuare, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile referitor la problema de drept ce face obiectul prezentei sesizări.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul instanței supreme la 3 octombrie 2024 cu nr. 2.093/1/2024, termenul de judecată fiind stabilit la 9 decembrie 2024. II. Normele de drept intern incidente

Nicio dispoziție legală, care să fie supusă interpretării instanței supreme, nu a fost identificată în încheierea de sesizare. III. Expunerea succintă a procesului

Prin acțiunea introductivă, reclamanții, persoane fizice, în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul [...], au solicitat instanței să constate îndreptățirea reclamanților la revizuirea pensiei de serviciu de care beneficiază, cu luarea în considerare a vechimii efective în specialitate a fiecărui reclamant, luând în considerare cele stabilite prin sentința civilă nr. [...], pronunțată de Tribunalul [...] și să oblige pârâtul la eliberarea în favoarea reclamanților a unor adeverințe în vederea revizuirii pensiei de serviciu.

În motivare, au arătat că prin sentința civilă invocată s-a admis acțiunea formulată de reclamanți și s-a constatat starea de discriminare în care se regăsesc reclamanții din punct de vedere salarial, în raport cu alți specialiști IT din cadrul curților de apel, în ceea ce privește luarea în considerare a vechimii efective în specialitate, dispunând obligarea pârâților, raportat la perioada în care au avut calitatea de angajator al reclamanților, să recalculeze indemnizațiile de încadrare ale acestora, conform Legii nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, cu modificările ulterioare (Legea 71/2015), și Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 20/2016 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 250/2016, cu modificările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016), să plătească reclamanților diferențele salariale rezultate dintre noua indemnizație de încadrare calculată potrivit prezentei hotărâri și indemnizația de încadrare anterioară, actualizate cu indicele de inflație la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, începând cu data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective. IV. Motivele de admisibilitate reținute de titularul sesizării

Tribunalul Cluj a reținut că, potrivit art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, "Dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".

Potrivit art. 4 din aceeași ordonanță de urgență, dispozițiile sale se completează cu cele ale Codului de procedură civilă, precum și cu celelalte reglementări aplicabile în materie, însă, față de scopul declarat al legiuitorului avut în vedere la adoptarea actului normativ, precum și față de modalitatea de reglementare, s-a apreciat că, în concepția Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, condițiile de admisibilitate pentru sesizarea instanței supreme pentru dezlegarea unei chestiuni de drept sunt diferite de cele prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă.

Astfel, condiția esențială de admisibilitate, în materia litigiilor privind stabilirea și/sau plata drepturilor de natură salarială sau de pensie ale personalului plătit din fonduri publice, este ca Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat asupra chestiunii de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea procesului și nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Totodată, dezlegarea chestiunii de drept este esențială pentru soluționarea prezentei cauze, în sensul că demersul reclamanților ar putea fi validat, în funcție și de circumstanțele litigiului, dacă se va aprecia că sunt îndreptățiți la revizuirea pensiei de serviciu de care beneficiază, cu luarea în considerare a vechimii efective în specialitate a fiecărui reclamant, ținând cont de cele stabilite prin sentința civilă invocată.

În situația în care se va considera că nu se impune revizuirea, ținând cont de circumstanțele prezentate, soluția instanței ar fi diferită.

Cu privire la ultima condiție, instanța de trimitere nu a identificat nicio hotărâre la nivelul instanței supreme privind prezenta chestiune de drept.

Odată verificată îndeplinirea acestor condiții, sesizarea este obligatorie, având în vedere modalitatea de formulare a textului: "completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac (...) va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".

Așadar, constatând îndeplinite condițiile art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, s-a dispus suspendarea cauzei și sesizarea instanței supreme. V. Punctul de vedere al instanței de trimitere

Tribunalul Cluj a arătat că aspectele care se impun a fi lămurite în prezenta cauză ar putea primi o posibilă interpretare, cu titlu preliminar, în sensul că, având în vedere dispozițiile sentinței prin care s-a constatat starea de discriminare în care se regăsesc reclamanții, din punct de vedere salarial, în raport cu alți specialiști IT din cadrul curților de apel, în ceea ce privește luarea în considerare a vechimii efective în specialitate, consecința firească ar fi revizuirea pensiei în sensul solicitat prin cererea introductivă. Drepturile suplimentare stabilite prin această sentință conduc la majorarea bazei la care se raportează calculul pensiei stabilit anterior pronunțării hotărârii, astfel că s-ar impune, în consecință, și revizuirea pensiilor reclamanților.

Mai mult, s-a apreciat că trebuie ținut cont și de efectul pozitiv al autorității de lucru judecat și de prevederile art. 68 5 alin. (10) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 567/2004). Dacă s-ar considera că primul petit este întemeiat, se impune a se admite și petitul nr. 2, pentru ca reclamanții să beneficieze de drepturile care li se cuvin, garantându-se astfel drepturi "concrete și efective". VI. Punctul de vedere al părților

Părțile nu au formulat niciun punct de vedere. VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

La nivelul Curții de Apel București, Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a Tribunalului București a formulat un punct de vedere strict teoretic; astfel, atât timp cât cei doi reclamanți beneficiază de o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în materia litigiilor de muncă referitoare la obligarea fostului angajator la plata unor drepturi salariale lunare mai mari decât cele avute în vedere la emiterea adeverințelor în baza cărora a fost inițial calculată pensia de serviciu de care beneficiază în prezent reclamanții, se poate aprecia că cei doi reclamanți au dreptul de a obține, de la fostul lor angajator, noi adeverințe care să conțină informații exacte cu privire la drepturile salariale obținute de aceștia în perioadele care sunt relevante pentru calculul pensiilor. Pe de altă parte, atât timp cât prin titlul executoriu obținut anterior de cei doi reclamanți se precizează că drepturile periodice acordate foștilor salariați provin ca urmare a reținerii unei situații de discriminare, ar fi aplicabile mutatis mutandis aspectele reținute prin Decizia nr. 4 din 11 martie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, cu privire la interpretarea și aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017), ale cărei considerente decizorii pot fi aplicate în cauza de față, în concret paragrafele 91-94. Așadar, în această concepție, reclamanților nu le-ar putea fi eliberate adeverințele solicitate, atâta timp cât ei nu au beneficiat de o recalculare a drepturilor salariale, ci doar de acordarea unor despăgubiri periodice, echivalente cu diferențele dintre drepturile salariale încasate și drepturile salariale calculate inițial de angajator. Tribunalul Ilfov a apreciat că sesizarea nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, respectiv privește o chestiune de fapt și nu de drept, de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei respective, astfel că problema de drept sesizată nu este de natură să impună o rezolvare de principiu prezumtivei chestiuni de drept cu care a fost sesizată; ca atare, s-a apreciat că nu s-ar impune utilizarea mecanismului pronunțării unei hotărâri prealabile, astfel că se impune respingerea ca inadmisibilă. Tribunalul Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal a opinat în sensul îndreptățirii reclamanților la revizuirea pensiei de serviciu de care beneficiază și obligării pârâtului la eliberarea în favoarea reclamanților a unor adeverințe în vederea revizuirii pensiei de serviciu, cu luarea în considerare, raportat la perioada în care a avut calitatea de angajator al reclamanților, și recalcularea indemnizațiilor de încadrare a reclamanților, conform Legii nr. 71/2015 și Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 20/2016.

Curtea de Apel Iași a apreciat că, din încheierea de sesizare, nu poate fi decelată problema de drept asupra căreia se solicită un punct de vedere, în lipsa identificării dispozițiilor legale aplicabile litigiului, susceptibile de interpretări divergente, astfel încât nu poate fi identificată o orientare în cadrul practicii judiciare la nivelul acestei curți de apel. Opinia exprimată de judecătorii și asistenții judiciari din cadrul Secției I civile a Tribunalului Iași a fost că, în conformitate cu dispozițiile art. 430-435 din Codul de procedură civilă, hotărârea judecătorească are autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată, este obligatorie și produce efecte între părți. Hotărârea este opozabilă oricărei terțe persoane, atât timp cât aceasta din urmă nu face, în condițiile legii, dovada contrară. Raportat la datele avute la dispoziție, atât timp cât printr-o hotărâre judecătorească definitivă a fost recunoscut un drept salarial în beneficiul părții, drept salarial ce a generat și plata contribuțiilor, precum și creșterea veniturilor ce se iau în calcul în algoritmul de stabilire a cuantumului dreptului de pensie, este firesc să se dispună revizuirea pensiei cu luarea în considerare și a acelor venituri rezultate ca urmare a aplicării hotărârii judecătorești. Opinia completurilor ce soluționează litigii de muncă și asigurări sociale din cadrul Tribunalului Vaslui este ipotetică, în condițiile în care nu se cunosc date referitoare la speța supusă analizei, anume, având în vedere că vechimea în specialitate a reclamanților a fost recunoscută printr-o sentință civilă, se impune revizuirea pensiilor de serviciu, cu luarea în considerare a acesteia, așa cum se menționează în dispozitiv. De asemenea, în funcție de particularitățile speței, angajatorul poate fi obligat la recalcularea indemnizațiilor de încadrare ale reclamanților, conform Legii nr. 71/2015 și Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 20/2016, cu luarea în considerare a vechimii în specialitate, potrivit hotărârii Tribunalului Alba. Obligarea pârâtului angajator la eliberarea unor adeverințe necesare revizuirii pensiilor de serviciu derivă din prevederile art. 40 alin. (2) lit. h) din Legea nr. 53/2023 - Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare.

Din analiza hotărârilor înaintate, Curtea de Apel Ploiești a apreciat că se impune revizuirea pensiilor de serviciu, cu luarea în considerare a măsurilor dispuse prin hotărâre judecătorească.

La nivelul Curții de Apel Suceava a fost identificată Sentința civilă nr. 712 din 31 mai 2023 pronunțată de Tribunalul Suceava, definitivă prin Decizia civilă nr. 1.198 din 6 decembrie 2023, prin care s-a admis în parte acțiunea, cu obligarea intimatei la recalcularea indemnizației de încadrare în conformitate cu cele stabilite prin hotărârile judecătorești pronunțate, de aplicare a coeficienților de multiplicare prevăzuți la lit. A pct. 6-13 din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006).

Tribunalul Mureș - Secția civilă, instanța arondată Curții de Apel Târgu Mureș, a înaintat o hotărâre judecătorească, în conținutul căreia s-a reținut că pârâtul (angajator) are obligația de a respecta sentința salarială și de a lua în considerare totalitatea drepturilor salariale recunoscute prin hotărâre judecătorească definitivă, cuvenite, iar nu alte cuantumuri, ce sunt contrare acesteia.

Celelalte curți de apel nu au identificat practică judiciară și nu au formulat niciun punct de vedere.

Ministerul Public a menționat că, la nivelul Secției judiciare, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii asupra problemei de drept ce formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție și a Curții Constituționale

Prin Decizia nr. 36 din 4 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 606 din 16 iulie 2018, pronunțată în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (5 1 ) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că soluția egalizării indemnizațiilor la nivel maxim are în vedere și majorările și indexările recunoscute prin hotărâri judecătorești unor magistrați sau membri ai personalului auxiliar, indiferent dacă ordonatorul de credite a emis sau nu ordine de salarizare corespunzătoare.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 80 din 11 decembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 84 din 30 ianuarie 2024, în interpretarea și aplicarea unitară a prevederilor art. 6 lit. b) și c) din Legea-cadru nr. 153/2017, a stabilit că principiile nediscriminării și egalității pot fi invocate pentru egalizarea la nivel maxim a salariilor de bază, cu luarea în considerare inclusiv a majorărilor recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive, sub rezerva ca ele să aibă aplicabilitate generală la nivelul aceleiași categorii profesionale din cadrul aceleiași familii ocupaționale.

Prin Decizia nr. 3 din 11 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 9 mai 2024, pronunțată în interpretarea și aplicarea unitară a art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 și a art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a stabilit că drepturile acordate prin hotărâri judecătorești definitive reprezentând diferențe rezultate din utilizarea coeficienților de multiplicare prevăzuți la lit. A nr. crt. 6-13 din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 pentru procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism au natura juridică a unor despăgubiri și, prin urmare, nu sunt incluse în cuantumul indemnizațiilor de încadrare ale magistraților și nu pot fi avute în vedere pentru stabilirea bazei de calcul al pensiei de serviciu. Cuantumul acestor despăgubiri este supus plafonului prevăzut de art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, dacă depășirea acestuia este determinată de utilizarea coeficienților de multiplicare menționați.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, prin Decizia nr. 4 din 11 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 24 aprilie 2024, în interpretarea și aplicarea unitară a art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, a stabilit că drepturile acordate judecătorilor și procurorilor, prin hotărâri judecătorești definitive, reprezentând diferențe rezultate din utilizarea coeficienților de multiplicare prevăzuți la nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006 pentru procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și cei din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, au natura juridică a unor despăgubiri. Cuantumul acestor despăgubiri este supus plafonului prevăzut de art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, dacă depășirea acestuia este determinată de utilizarea coeficienților de multiplicare menționați. Indemnizațiile de încadrare la care se face raportarea sunt cele cuprinse în anexa nr. V cap. I din Legea-cadru nr. 153/2017 și care corespund funcției, gradului profesional, vechimii în funcție și gradației fiecărui judecător sau procuror în parte.

Jurisprudența constituțională în materie de egalizare salarială la nivel maxim este ilustrată de Decizia Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1029 din 21 decembrie 2016, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 1 alin. (1 2 ) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare. IX. Raportul asupra chestiunii de drept

Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că sesizarea este inadmisibilă. X. Înalta Curte de Casație și Justiție

Temeiul prezentei sesizări îl constituie prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Domeniul de reglementare a acestui act normativ este prevăzut expres prin dispozițiile art. 1, ordonanța de urgență aplicându-se în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale ori de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, precum și în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze.

În consecință, prevederile ordonanței de urgență se aplică cu prioritate în raport cu dispozițiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă, potrivit principiului specialia generalibus derogant, urmând a se completa cu prevederile dreptului comun, cuprinse în Codul de procedură civilă, astfel cum se statuează expres prin art. 4 din ordonanța de urgență, conform căruia "dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență se completează cu cele ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu celelalte reglementări aplicabile în materie".

Potrivit art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024: "Dacă, în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată."

Procedura de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții de admisibilitate a sesizării: (i) existența unei cauze în curs de judecată, în primă instanță sau în calea de atac; (ii) cauza să fie dintre cele prevăzute limitativ la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze, respectiv litigiul să vizeze stabilirea și/sau plata drepturilor salariale/de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice; (iii) existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei; (iv) chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Prima condiție este îndeplinită, deoarece cauza în cadrul căreia a fost formulată sesizarea înregistrată cu nr. 2.093/1/2024 se află în curs de judecată, în primă instanță, la Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Este îndeplinită și a doua condiție, deoarece cauza are ca obiect stabilirea și/sau plata drepturilor rezultate din revizuirea drepturilor la pensie, pentru foști angajați ai Tribunalului Harghita, specialiști IT.

Nu este îndeplinită însă a treia condiție de admisibilitate ce vizează existența unei chestiuni de drept, care ar putea face obiect al sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

În cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu se definește noțiunea "chestiune de drept", însă lămurirea sensului acesteia se va face ținând seama de principiile prezentate de legiuitorul delegat în preambulul ordonanței și de necesitatea completării, conform art. 4 din ordonanța de urgență, a dispozițiilor speciale ale acesteia cu prevederile dreptului comun, cuprinse în Codul de procedură civilă, și cu jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, dată în interpretarea prevederilor de drept comun, care a dezvoltat noțiunea autonomă a "chestiunii de drept", susceptibilă de interpretare pe calea mecanismului hotărârii prealabile.

În preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, alături de alte principii prezentate, legiuitorul delegat a înțeles să țină seama de "configurația actuală a mecanismului hotărârii prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și de efectul obligativității hotărârii pe care o pronunță Înalta Curte de Casație și Justiție, în deplin acord cu îndatorirea sa constituțională de asigurare a aplicării și interpretării unitare a legii de către toate instanțele judecătorești din România", apreciindu-se că, în raport cu coordonatele acestui mecanism, aplicarea acestor noi norme legale cu caracter special poate influența pozitiv activitatea instanțelor judecătorești, "în condițiile în care, încă dintr-o etapă incipientă, s-ar asigura clarificarea unor chestiuni dificile de drept".

Așadar, reiese neîndoielnic ideea că procedura specială prevăzută de ordonanță prezintă caracteristicile esențiale ale procedurii pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, așa cum aceasta este reglementată de dispozițiile de drept comun din art. 519-521 din Codul de procedură civilă, la care se adaugă diferențele specifice menționate expres în conținutul dispozițiilor ordonanței de urgență.

Mai mult, spre deosebire de dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă, care folosesc noțiunea de "chestiune de drept", în preambulul ordonanței de urgență, legiuitorul delegat folosește sintagma "chestiuni dificile de drept", dorind să sublinieze astfel că doar chestiunile cu un anumit grad de dificultate în drept (și nu orice chestiuni de drept) sunt cele care pot fi obiectul procedurii speciale reglementate de ordonanță, în acord cu întreaga jurisprudență a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, dezvoltată începând cu anul 2013, odată cu intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, care a instituit acest mecanism de unificare a priori a jurisprudenței instanțelor naționale.

În plus, potrivit art. 40 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, preambulul reprezintă unul dintre elementele constitutive ale actului normativ (alături de titlu, formula introductivă, partea dispozitivă, formula de atestare a autenticității actului), fiind cel care enunță, în sinteză, scopul și, după caz, motivarea reglementării (conform art. 43 din aceeași lege).

Rațiunea instituirii condițiilor formale anterior arătate ale sesizării constă în asigurarea îndeplinirii scopului pentru care a fost introdus acest mecanism procedural, respectiv uniformizarea jurisprudenței și asigurarea predictibilității acesteia, fără ca folosirea sa să genereze suspendarea nejustificată a judecării unei cauze, printr-o interpretare arbitrară a necesității declanșării procedurii de către instanța de judecată, cu consecința prelungirii nejustificate a duratei procesului civil și, din această perspectivă, a afectării dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În consecință, art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu instituie în sarcina instanțelor specializate în materia prevăzută de art. 1 din ordonanța de urgență obligația de a declanșa mecanismul pronunțării unei hotărâri prealabile în orice situație în care este identificată o chestiune de drept ce nu a primit o rezolvare de principiu din partea instanței supreme, ci numai în acele cazuri în care chestiunea de drept în discuție reflectă acele trăsături (cu excepția noutății), pe care Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept le-a subliniat în mod constant în jurisprudența dezvoltată în aplicarea dispozițiilor art. 519-520 din Codul de procedură civilă, cu care ordonanța de urgență se completează.

În situația contrară, s-ar ajunge la o delegare, nepermisă, a funcției jurisdicționale a judecătorului cauzei în favoarea instanței supreme, chemată, astfel, nu să dea dezlegări de principiu asupra unor chestiuni de drept dificile, ci să dea rezolvare unor raporturi juridice concrete, aplicând norma de drept asupra situațiilor factuale punctuale.

Referitor la cerința existenței unei chestiuni de drept reale, dificile, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-au reținut următoarele: a) chestiunea de drept care necesită cu pregnanță a fi lămurită prezintă o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății; b) chestiunea de drept supusă dezlegării trebuie să fie o chestiune care ridică serioase dificultăți de interpretare a unor dispoziții legale imperfecte, lacunare ori contradictorii, iar nu realizarea unor operațiuni de interpretare și aplicare a unui text de lege în raport cu circumstanțele particulare ce caracterizează fiecare litigiu ori existența unor simple obstacole care ar putea fi înlăturate printr-o reflexie mai aprofundată a judecătorului cauzei; c) caracterul complex sau, după caz, precar al reglementării, de natură a conduce, în final, la interpretări diferite, precum și dificultatea completului în a-și însuși o anumită interpretare trebuie să fie reflectate în încheierea de sesizare, care trebuie să fie motivată, aptă să releve reflecția asupra diferitelor variante de interpretare posibile, cu argumentele aferente, și de o manieră în care să se întrevadă explicit pragul de dificultate al întrebării.

Cu privire la sesizarea Tribunalului Cluj înregistrată cu nr. 2.093/1/2024, chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată nu îndeplinește cerința de a fi o veritabilă chestiune de drept, născută dintr-un text incomplet sau neclar, susceptibil de interpretări contradictorii, de natură a fi dedusă dezlegării în cadrul procedurii hotărârii prealabile.

Se observă, pe de-o parte, că instanța de trimitere nu identifică textul de lege a cărui interpretare se solicită.

Verificarea premiselor sesizării relevă faptul că aceasta nu pune în discuție o dificultate de interpretare punctuală a vreunei norme de drept indicate în actul de sesizare, de natură să necesite intervenția instanței supreme, ci urmărește mai degrabă o dezlegare a cauzei, solicitându-se instanței supreme să dea rezolvare unor raporturi juridice concrete.

Astfel, întrebarea adresată instanței supreme reproduce obiectul cererii de chemare în judecată înregistrate pe rolul Tribunalul Cluj.

Pe de altă parte, prin Decizia nr. 44 din 12 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 19 iulie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a reținut că chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită trebuie să decurgă din interpretarea unei dispoziții legale, iar nu din aplicarea acesteia în circumstanțele particulare ale speței, operațiune ce constituie atributul exclusiv al instanței învestite cu soluționarea cauzei.

Dacă prin sesizarea formulată nu se urmărește însă stabilirea înțelesului sau a conținutului normei, ci, pornindu-se de la un anumit rezultat al interpretării sistematice a dispozițiilor legale, se are în vedere doar aplicarea normei, cu scopul de a se identifica soluția ce trebuie dispusă în cauză, sesizarea este inadmisibilă.

În prezenta sesizare, instanța de trimitere nu urmărește identificarea conținutului conceptual al vreunor norme, pe care, de altfel, nici nu le precizează, ci soluția ce urmează a fi dată, raportat la situația de fapt din speță, operațiune ce excedează atribuțiile completului constituit pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile.

De altfel, împrejurarea că instanța de trimitere nu are niciun fel de dificultate în legătură cu interpretarea vreunor texte de lege rezultă cu pregnanță și din conținutul încheierii de îndreptare a erorii materiale din 14 octombrie 2024 (prin care se îndreptă eroarea materială din considerentele încheierii din data de 4 septembrie 2024), în care arată că, având în vedere dispozițiile Sentinței civile nr. 2.354 din 12 octombrie 2023 a Tribunalului Alba, prin care s-a constatat starea de discriminare în care se regăsesc reclamanții, din punct de vedere salarial, în raport cu alți specialiști IT, în ceea ce privește luarea în considerare a vechimii efective în specialitate, consecința firească ar fi revizuirea pensiei în sensul solicitat prin cererea introductivă.

Se constată deci că, în punctul de vedere exprimat, nu se indică de instanța de trimitere în mod concret vreo dificultate de înțelegere și interpretare a vreunei dispoziții legale, menționându-se doar că trebuie ținut cont de efectul pozitiv al autorității de lucru judecat și de prevederile art. 68 5 alin. (10) din Legea nr. 567/2004.

Problema îndreptățirii reclamanților la revizuirea pensiei de serviciu de care beneficiază (din 20.05.2019 și până la data pensionării, respectiv 1.03.2021 pentru reclamanta A și 1.09.2020 pentru reclamantul B), cu luarea în considerare a vechimii efective în specialitate a fiecărui reclamant, luând în considerare cele stabilite prin Sentința civilă nr. 2.354 din 12.10.2023 pronunțată de Tribunalul Alba în Dosarul nr. 1.455/107/2023, și dacă se impune obligarea pârâtului la eliberarea în favoarea reclamanților a unor adeverințe în vederea revizuirii pensiei de serviciu, cu luarea în considerare, raportat la perioada în care a avut calitatea de angajator al reclamanților, și recalcularea indemnizațiilor de încadrare a reclamanților, conform Legii nr. 71/2015 și Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 20/2016, începând cu 20.05.2019 și până la data pensionării, respectiv 1.03.2021 pentru reclamanta A și 1.09.2020 pentru reclamantul B, cu luarea în considerare a vechimii în specialitate a fiecărui reclamant, ținând cont de cele stabilite prin Sentința civilă nr. 2.354 din 12.10.2023 pronunțată de Tribunalul Alba în Dosarul nr. 1.455/107/2023, constituie atributul exclusiv al instanței.

Așadar, prezenta întrebare urmărește, în contextul particular al cauzei (prin solicitarea punctuală de a se răspunde asupra îndreptățirii reclamanților A și B la revizuirea pensiilor de serviciu de care ei beneficiază și cu indicarea datelor de la care aceștia ar beneficia de revizuire), stabilirea efectivă a soluției ce urmează a fi adoptată de titularul sesizării și nu interpretarea cu caracter de principiu a unei norme de drept stabilite ca incidentă de instanța de trimitere, așa cum impune procedura trimiterii preliminare. Pentru aceste motive, în temeiul art. 521 cu referire la art. 519 din Codul de procedură civilă,