ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5941/2023

Ședința publică din data de 12 decembrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 30.06.2021, sub nr. x/2021, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul A. a solicitat să se constate existenta calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe domnul A..

Prin sentința civilă nr. 1808 din 6 decembrie 2021, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de către reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A. și a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

Împotriva sentinței civile nr. 1808 din 6 decembrie 2021a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen legal pârâtul A., invocând motivele de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea recursului, au fost învederate, în esență, următoarele:

În mod greșit instanța de fond nu a analizat motivele invocate în cadrul întâmpinării depuse la fond, arătând că deși aparent informațiile din nota informativă ar fi fost furnizate de reclamant, în realitate acestea au fost furnizate de un lucrător din cadrul Securității.

Recurentul-pârât apreciază că nu a făcut altceva decât să încerce să atragă acea persoană spre Biserica ortodoxă, aceasta fiind misiunea sa și nu aceea de a îngrădi dreptul la viață privată sau dreptul la libertatea de a gândi.

În concluzie, se arată că nu a colaborat cu Securitatea, a fost obligat să acorde sprijin organelor statului, reclamantul fiind intitulat persoană de sprijin, neexistând vreun document prin care reclamantul să-și fi asumat obligația de a furniza informații fostei Securități.

Intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat, opinând că sentința pronunțată de prima instanță este legală, este motivată și aplică în mod corect art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

Criticile formulate de recurentul-pârât subsumate motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., sunt nefondate.

Hotărârea pronunțată de prima instanță satisface cerințele prevăzute de art. 425, alin. (1), lit. b) din C. proc. civ., în considerentele acesteia regăsindu-se motivele de fapt și de drept care au determinat formarea convingerii instanței, fiind examinate efectiv toate problemele esențiale ridicate de părți.

Motivarea hotărârii atacate este clară, concisă și concretă, în concordanță cu probele și actele de la dosar, judecătorul fondului expunând în mod logic și gradual argumentele care au fundamentat soluția adoptată.

Din perspectiva acestor critici, se reține că cerința motivării adecvate a unei hotărâri judecătorești nu trebuie confundată cu obligația de a răspunde tuturor argumentelor prezentate de părți în vederea susținerii temeiurilor de fapt și de drept pe care se întemeiază solicitările părților litigante, fiind suficient ca aceste argumente să fie tratate grupat, în analiza aspectelor relevante care fundamentează poziția procesuală a părților, exigențe ce în cauză sunt îndeplinite de hotărârea atacată.

În ceea ce privește cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât A. a susținut greșita aplicare a prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, apreciind că nu au fost îndeplinite cerințele prevăzute de acest text de lege, întrucât notele informative au fost furnizate de un lucrător din cadrul Securității și nu au fost de natură să îngrădească drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, este considerat colaborator al Securității "persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.".

Prima instanță a verificat înscrisurile administrate prin prisma condițiilor impuse de lege pentru constatarea calității de colaborator al Securității, concluzionând în sensul admiterii acțiunii promovate de reclamantul CNSAS, întrucât în cauză au fost dovedite cele două condiții prevăzute de textul de lege, respectiv pârâtul să fi furnizat informații prin care se denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și care au avut ca efect îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Înalta Curte reține că la dosarul cauzei a fost depusă nota informativă din 11.02.1987, semnată olograf de pârât și s-a făcut referire în nota de constatare și la o serie de alte notele informative din 26.01.1984, 26.03.1986, 16.11.1983, 03.08.1984, 26.06.1986, 11.02.1987.

Prin nota de informativă din 11.02.1987, recurentul-pârât, având numele conspirativ "B.", semnalează persoane care ar putea interesa organele de Securitate, respectiv persoane care fac parte din secta "Creștinii după Evanghelie" și care se strâng la numita C. "unde se citesc cărți și se asculta la un radio-casetofon casete înregistrate cu muzică și cântări de la adunările la care participă la București".

Atât în fond, cât și în recurs, pârâtul a susținut că notele informative nu au avut aptitudinea de a atrage consecințe negative asupra persoanelor vizate, întrucât aspectele declarate nu prezintă atitudini potrivnice regimului totalitar communist și nu au fost furnizate de reclamant, în realitate acestea fiind furnizate de un lucrător din cadrul Securității.

Mai arată că recurentul nu a colaborat cu Securitatea, "a fost obligat să acorde sprijin organelor statului, reclamantul fiind intitulat persoană de sprijin, neexistând vreun document prin care reclamantul să-și fi asumat obligația de a furniza informații fostei Securități’.

Contrar acestor argumente, Înalta Curte constată că informațiile comunicate de recurentul-pârât prin Notele informative fac parte din activitățile considerate potrivnice regimului comunist totalitar, care se opunea libertății de exprimare și libertății de circulație.

Recurentul-pârât a oferit informații despre activitățile religioase ale persoanei vizate de nota informativă ce denunțau o activitate sau o atitudine potrivnică regimului totalitar întrucât regimul comunist impunea ateismul și descuraja orice activitate religioasă, cu atât mai mult pe cea a credințelor minoritare.

A mai susținut recurentul-pârât că a semnat o astfel de notă informativă, dar afirmă că a făcut acest lucru fiind amenințat cu mutarea, fiindu-i dictate cuvintele menționate în înscris și în vederea protejării credinței ortodoxe.

Acest argument care nu poate fi primit, câtă vreme art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 atribuie calitatea de colaborator persoanei care a furnizat informații, indiferent sub ce formă și pe ce perioadă, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și, cum, în mod corect a reținut și instanța fondului, amenințarea cu mutarea pârâtului nu este suficient de serioasă astfel încât să justifice semnarea notei informative prin care s-au menționat detalii despre viața religioasă a persoanei vizate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că instanța de fond a reținut în mod corect îndeplinirea în speță a primei condiții prevăzute de textul de lege amintit, aceea ca informațiile furnizate de pârât să fi privit atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

În ceea ce privește cea de-a doua condiție prevăzută de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, recurentul-pârât a susținut că informațiile oferite nu au fost de natură să îngrădească drepturile și libertățile fundamentale ale omului, respectiv nici dreptul la viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, nici dreptul la liberă exprimare, prevăzut de art. 12 din același pact.

Înalta Curte constată că art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 nu se referă la îngrădirea efectivă a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, fiind suficientă "vizarea" unei astfel de îngrădiri. Or, oferirea de informații și sprijinirea activităților de supraveghere informativă sunt apte să afecteze dreptul la viață privată al persoanelor vizate, prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, precum și dreptul la libertatea cuvântului și dreptul la liberă circulație, prevăzute de art. 12 și 19 din același pact, astfel cum a susținut și Consiliul reclamant și a confirmat instanța de fond, iar recurentul-pârât putea și trebuia să conștientizeze că, prin furnizarea informațiilor, asupra persoanelor denunțate exista riscul de a se desfășura acțiuni represive din partea organelor statale. Activitatea de urmărire informativă privea aspecte din sfera de interes a vieții particulare a persoanelor vizate, scopul real al urmăririi fiind acela de a identifica și persecuta opozanții regimului politic comunist.

În aceste condiții, în speță este demonstrată și cea de-a doua condiție legală pentru a se constata calitatea de colaborator al Securității în persoana pârâtului A., astfel că soluția primei instanțe este pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Pentru aceste considerente, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâtul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1808 din 6 decembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 12 decembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.