BLACHNIO v. POLAND
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
BLACHNIO v. POLAND (CtEDO, 2007)
CUARTA DECIZIE A SECȚIUNEI 11123/02, de către Ewa BČACHNIO împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 12 iunie 2007 în calitate de cameră compusă de: Sir Nicolas Bratza Președintele Casadevill Pavlovschi Garlicki Mijović Šikuta, judecători și dl T.L. Grefierul secțiunii inițiale având în vedere cererea depusă la 27 septembrie 2001, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului; având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului; după ce a deliberat, hotărăsește după cum urmează: FACTE Reclamantul, dna Ewa Błachnio, este un național polonez născut în 1943 și locuiește în Garwolin. Guvernul contestat este reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 16 august 1989, reclamantul a depus o procedură la Curtea de district Garwolin pentru diviziunea proprietății între ea și fostul său soț de care a divorțat din 29 iulie 1988 și care a murit în februarie 1989. La 20 mai 1994, propunerea a fost respinsă din cauza faptului că reclamantul nu a solicitat diviziunea proprietăților în cadrul procedurii de divorț și nu a depus cereri de proprietate până la moartea fostului soț. După moartea sa, a devenit imposibil să se stabilească activele care constituiseră proprietatea conjugală. Curtea Regională Siedlce a anulat această decizie la 27 septembrie 1994 și a trimis cazul la instanța de reexaminare de primă instanță. La 31 august 1995, Curtea de District Garwolin a continuat procesul. Reclamantul a apelat. La 25 septembrie 1995, Curtea de District Garwolin a anulat decizia anterioară și a reluat procedurile. La 26 august 1998, Curtea de District a pronunțat o hotărâre preliminară cu privire la componența proprietății în cauză. Hotărârea a fost anulată la 10 decembrie 1998 de Curtea Regională Siedlce care a remis chestiunea de reexaminare. La 20 decembrie 2000, Curtea de District Garwolin a hotărât cu privire la diviziunea proprietății. La 30 martie 2001, Curtea Regională Siedlce a modificat hotărârea din 20 decembrie 2000 și a hotărât cu privire la diviziunea proprietății între reclamant și soțul său defunt. COMPLAINT Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la lungimea excesivă a procedurii civile în cazul său. HOTĂRÂREA La 26 martie 2006, Curtea a hotărât să comunice cererea guvernului. La 18 decembrie 2006, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: I, Ewa Błachnio, reclamantul, constată că Guvernul Poloniei sunt dispuși să-mi plătească suma de 15.000 de zloți polonezi, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că aceasta constituie o rezoluție finală a cazului”. La 5 ianuarie 2007, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Eu, Jakub Wołāsiewicz, agent al Guvernului înaintea CEDO, declar că Guvernul Poloniei propune să plătească 15.000 PLN doamnei Ewa Błachnio, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului”. Curtea ia act de acordul achiziționat între părți și consideră că această chestiune a fost rezolvată (art. 37 §§ § b) din Convenție). În plus, în conformitate cu art. 37 § în amendă Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită continuarea examinării cererii. În consecință, art. 29 § 3 din Convenție nu se mai aplică cazului și ar trebui eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate. pentru a elimina aplicarea din lista de cazuri. T.L. Early Nicolas Bratza Președintele grefierului