ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3053/2023

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2021, reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună anularea Deciziei nr. Deciziei nr. 42966/07.09.2021, prin care i s-a respins cererea de plată a sumei reprezentând actualizarea despăgubirilor cu indicele de inflație. 1.

Sentința pronunțată de Curtea de Apel București Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 26 din 17 ianuarie 2022, a admis acțiunea și, pe cale de consecință, a anulat în parte Decizia nr. 42966/07.09.2021 și a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei reprezentând actualizarea cu indicele de inflație a despăgubirilor în cuantum de 2609,36 RON, de la data producerii prejudiciului și până la plata efectivă a despăgubirilor. 1.

Recursul declarat în cauză Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat, admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea în tot a cererii de chemare în judecată. A criticat recurentul - pârât sentința atacată, în esență, sub următoarele aspecte: Consideră pârâtul că cererea reclamantului privind plata unor sume aferente acestui dosar procesual nu are niciun fundament juridic, recurentul neavând calitatea de succesoare în drepturi și obligații a vreunui asigurător motiv pentru care această solicitare se respinge. Arată pârâtul că F.G.A. efectuează plați din disponibilitățile sale către creditorii de asigurări - deținători ai unei/unor creanțe de asigurare, conform art. 4 alin. (1) lit. a) si lit. b) din Legea nr. 213/2015. Art. 15 alin. (1) din Legea nr. 213/2015 prevede ca lista creditorilor de asigurări ale căror creanțe certe, lichide si exigibile urmează a fi plătite din disponibilitățile F.G.A. conține creanțele de asigurare solicitate. Definițiile de "creditor de asigurare", respectiv "creanța de asigurare" se raportează însă la o situație premisa, si anume-falimentul asigurătorului si intervenția F.G.A. pentru protecția acestei categorii speciale reglementa de lege, a creditorilor de asigurări. În vederea protejării creditorilor de asigurări de consecințele insolvenței asigurătorilor și pentru plata despăgubirilor/indemnizațiilor rezultate din contractele de asigurare facultative si obligatorii încheiate în condițiile legii, în cazul insolvenței unui asigurător, a fost înființat Fondul de garantare a asigurărilor. Legea nr. 213/2015 prevede ca Fondul de garantare a asiguraților asigură efectuarea plății indemnizațiilor/despăgubirilor din disponibilitățile sale, către creditorii de asigurări deținători ai unei/unor creanțe de asigurare, potrivit condițiilor si plafonului de garantare prevăzut de aceasta lege. Astfel, recurentul-pârât apreciază că nu se justifică acordarea sumei reprezentând actualizare debit cu indicele de inflație, întrucât acestea nu reprezintă creanțe de asigurare, urmând a fi respinse, raportat la următoarele considerente: Fondul de Garantare a Asiguraților (F.G.A.) plătește din disponibilitățile sale in cazul falimentului unui asigurător doar creanțe de asigurări - Art. 1 alin. (3), art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea 213/2015 - a) creanța de asigurări - creanțele creditorilor de asigurări, care rezultă dintr-un contract de asigurare, inclusiv sumele rezervate pentru acești creditori atunci când unele elemente ale datoriei nu sunt cunoscute încă. 1 Se consideră creanțe de asigurări sumele achitate creditorilor de asigurări din disponibilitățile Fondului, reprezentând despăgubiri/indemnizații, precum și primele datorate de către asigurătorul debitor pentru perioada în care riscul nu a fost acoperit de acesta, ca urmare a încetării contractelor de asigurare, De asemenea, dispozițiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 213/2015 stabilesc rolul Fondului, respectiv: Fondul garantează plata de indemnizații/despăgubiri rezultate din contractele de asigurare facultative și obligatorii, încheiate, în condițiile legii, în cazul falimentului unui asigurător, cu respectarea plafonului de garantare prevăzut în prezenta lege și în limita resurselor financiare disponibile la momentul plății, așa cum sunt definite la art. 5. în cazul în care disponibilitățile Fondului nu sunt suficiente pentru acoperirea cuantumului sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, creanțele acestora vor putea fi onorate pe măsura alimentării Fondului cu resursele financiare prevăzute de lege. Recurentul-pârât arată că din interpretarea per a contrario a normelor speciale cuprinse în Legea nr. 213/2015 rezultă că FGA este ținut să efectueze plăți în limita plafonului de garantare, plăți ale indemnizațiilor/despăgubirilor rezultate din contractele de asigurare facultative și obligatorii, iar nu plăți ale penalităților de întârziere și a cheltuielilor de judecată stabilite în sarcina asigurătorului falit, acestea fiind determinate de atitudinea culpabilă a asigurătorului, care nu a înțeles să-și execute obligațiile contractuale. Sumele pretinse cu titlu de dobânzi legale, penalități și cheltuieli de judecată stabilite în cadrul unui proces purtat cu societatea de asigurare, ce ulterior a intrat în faliment, nu au legătură cu raportul de asigurare, ci reprezintă despăgubiri pentru comportamentul culpabil al asigurătorului, cauza juridică a acordării acestor sume prin hotărâre judecătorească fiind așadar diferită, întemeiată pe dispozițiilor art. 1349 și art. 1350 C. civ.. Totodată, raportat la dispozițiile art. 2214 C. civ., despăgubirea ce decurge din contractul de asigurare este reprezentată de contravaloarea pierderii suferite de persoana asigurată prin producerea riscului asigurat. Având în vedere cele mai sus menționate, apreciază recurentul-pârât că decizia nr. 42966/07.09.2021 este legala si temeinică, și, pe cale de consecință, solicită respingerea contestației formulată de reclamant împotriva acesteia și menținerea deciziei contestate.

Apărările formulate în cauză. Prin întâmpinarea formulată, intimatul-reclamant Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova a solicitat respingerea recursului declarat de către recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților, ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de prima instanță.

Procedura de soluționare a recursului. În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 4 mai 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 7 iunie 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția instanței de recurs. Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, și văzând dispozițiile art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat și urmează a fi respins pentru considerentele ce vor succede: Înalta Curte apreciază, că soluția instanței de fond dată în judecarea fondului și care face obiectul criticilor din recurs, anume cea de admitere a acțiunii reclamantului este în deplin acord cu dispozițiile legale incidente, astfel cum au fost acestea analizate și reținute în considerentele prezentului control judiciar. Sub aspectul circumstanțelor cauzei, Înalta Curte reține că, intimatul-reclamant Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova a solicitat anularea Deciziei nr. 42966/07.09.2021, prin care i s-a respins cererea de plată a sumei reprezentând actualizarea despăgubirilor cu indicele de inflație. În cuprinsul considerentelor, instanța de fond a apreciat că suma solicitată cu titlu de despăgubiri, actualizată cu indicele de inflație, reprezintă creanță certă, lichidă și exigibilă, astfel că această creanță trebuia achitată de pârâtul FGA în modalitatea și cuantumul stabilit prin hotărâre penală definitivă, înlăturând astfel apărările pârâtului FAG potrivit cărora actualizarea despăgubirilor cu indicele de inflație ar avea aceeași natură cu cea a acordării dobânzilor penalizatoare, fiind rezultatul acțiunii culpabile a asiguratorului RCA pentru care FGA nu este chemat să răspundă. A arătat judecătorul fondului că actualizarea despăgubirilor cu indicele de inflație nu reprezintă altceva decât aplicabilitatea principiului reparării integrale și efective a prejudiciului, fiind așadar în legătură cu valoarea efectivă a prejudiciului suferit (pierderea efectivă). În cuprinsul cererii de recurs întemeiate pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul-pârât a susținut că instanța de fond a interpretat și a aplicat în mod greșit normele de drept material cuprinse în art. 4 din Legea nr. 213/2015. Sub acest aspect, recurentul-pârât susține că prima instanță a considerat în mod eronat faptul că suma solicitată cu titlu de despăgubiri de către intimata-reclamantă actualizată cu indicele de inflație reprezintă creanță certă, lichidă și exigibilă. Înalta Curte va avea în vedere că, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. Contrar susținerilor recurentului-pârât, instanța de control judiciar constată că prima instanță a pronunțat hotărârea cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente în materie raportat la situația de fapt reținută, soluție pe care, la rândul său, o adoptă ca atare, apreciind, implicit, că sunt neîntemeiate criticile recurentului-pârât formulate din această perspectivă. Astfel, potrivit art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 213/2015: "creditorii de asigurări sunt, după caz: (i) persoana asigurată - persoana fizică sau juridică aflată în raporturi juridice cu asigurătorul debitor prin încheierea contractului de asigurare; (ii) beneficiarul asigurării - terța persoană căreia, în baza legii sau a contractului de asigurare, asigurătorul debitor urmează să îi achite sumele cuvenite ca urmare a producerii riscului asigurat; (iii) persoană păgubită (în cazul asigurării de răspundere civilă) - persoana îndreptățită să primească despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a producerii unui risc acoperit printr-un contract de asigurare de răspundere civilă." Înalta Curte observă că suma solicitată cu titlu de despăgubiri, actualizată cu indicele de inflație, reprezintă creanță certă, lichidă și exigibilă, astfel că această creanță trebuia achitată de pârâtul FGA în modalitatea și cuantumul stabilit prin hotărâre penală definitivă. În acest sens se constată că, prin sentința penală nr. 1739/17.07.2020 pronunțată de Judecătoria Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 92/28.01.2021 a Curții de Apel Craiova, partea responsabilă civilmente A. S.A. a fost obligată la plata către Spitalul Clinic de Urgență Craiova a sumei de 2609,36 RON cu titlul de daune materiale, sumă actualizată cu indicele de inflație de la data producerii prejudiciului până la data plății. Prin cererea de plată formulată de reclamantul Spitalul Clinic de Urgență Craiova la data de 18.02.2021, acesta a solicitat în temeiul Legii nr. 213/2015, ca urmare a intrării în faliment a societății de asigurare A. S.A., ca pârâtul FGA să procedeze la plata despăgubirilor în sumă de 2609,36 RON, actualizate cu indicele de inflație, astfel cum s-a stabilit prin decizia penală menționată anterior. Intimatul-pârât FGA a soluționat cererea de plată prin decizia nr. 42966/07.09.2021, prin admiterea în parte a acesteia și plata sumei de 2609,36 RON, fiind respinsă cererea de actualizare a despăgubirilor cu indicele de inflație . Este de menționat că actualizarea cu indicele de inflație nu reprezintă altceva decât acoperirea efectivă a prejudiciului suferit, la data plății, iar în speță prejudiciul efectiv suferit de reclamantul Spitalul a fost deja cuantificat prin decizie penală definitivă. Or, potrivit art. 1 pct. 3 și 4 din legea nr. 136/1995, forma în vigoare la data accidentului, reprezintă: "3.persoană păgubită - persoana îndreptățită să primească despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a producerii unui risc acoperit printr-un contract de asigurare de răspundere civilă; 4.prejudiciu - efectul negativ suferit de persoana păgubită prin producerea unui risc acoperit printr-un contract de asigurare de răspundere civilă;(...)" (subl. ns) Totodată, potrivit art. 50 alin. (1) din același act normativ: "(1)Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri. (...)" (subl ns.) b)creditorii de asigurări, deținători ai uneia sau mai multor creanțe de asigurare sunt, după caz: (...)(iii)terța persoană păgubită - persoana îndreptățită să primească despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a producerii unui risc acoperit printr-un contract de asigurare de răspundere civilă, inclusiv asigurătorul îndreptățit în baza legii să recupereze de la asigurătorul în insolvență sume plătite acestei persoane prin subrogare, regres sau acțiune directă;(..)" (subl. ns). Așadar, intimatul-reclamant Spitalul are calitatea de terță persoană păgubită, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) lit. b) pct. iii din Lege. În ceea ce privește incidența art. 4 lit. a) din Lege, recurentul-pârât a apreciat că actualizarea despăgubirii cu indicele de inflație nu reprezintă creanță de asigurare, deoarece nu rezultă din contractul de asigurare. Din actele și lucrările dosarului reiese că accidentul în urma căruia a rezultat prejudiciul a avut loc la data de 15.07.2016. Din perspectiva celor expuse, potrivit art. 2214 C. civ.,: "în cazul asigurării de bunuri, asigurătorul se obligă ca, la producerea riscului asigurat, să plătească o despăgubire asiguratului, beneficiarului asigurării sau altor persoane îndreptățite". De asemenea, potrivit art. 3 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 503/2004: "creanțele de asigurări sunt definite ca reprezentând "creanțele creditorilor de asigurări, care rezultă dintr-un contract de asigurare, inclusiv sumele rezervate pentru acești creditori atunci când unele elemente ale datoriei nu sunt cunoscute încă. (...)". Așa fiind, în temeiul obligației de garanție legală pentru plata de indemnizații/despăgubiri rezultate din contractele de asigurare facultative și obligatorii, încheiate, în condițiile legii, în cazul falimentului unui asigurător, recurentul Fondul de Garantare a Asiguraților are obligația plății despăgubirilor stabilite pe cale amiabilă și cu atât mai mult a celor stabilite pe cale judiciară, principiul securității juridice opunându-se a mai pune în discuție în procedura administrativă de executare în concret a acestei obligații legale, calitatea de creditor de asigurare a solicitantului sau de creanță de asigurare a sumei pretinse, chestiuni dezlegate deja de o instanță judecătorească cu exigențele procesuale specifice. Într-adevăr, așa cum susține recurentul, plata despăgubirii se face în mod direct terței persoane prejudiciate, în măsura în care aceasta nu a fost despăgubită de către asigurat și asiguratului numai în cazul în care acesta dovedește că a despăgubit terța persoană prejudiciată, în conformitate cu art. 2226 din C. civ., însă Spitalul Clinic de Urgență Craiova este terța persoană prejudiciată, a cărei despăgubire pentru cheltuielile de spitalizare suportate datorită faptei ilicite a unei persoane, care reprezenta un risc asigurat, nu a fost făcută. Mai mult decât atât, în lipsa unei asigurări sociale de sănătate, victima accidentului rutier, ar fi suportat cheltuielile de spitalizare și ar fi avut dreptul la despăgubire din partea asigurătorului, respectiv a Fondului de Garantare a Asiguraților. Or, atunci persoana vătămată beneficiază de asistență medicală gratuită, spitalul se subrogă, în temeiul legii, în drepturile acesteia, dobândind și legitimare pentru a solicita FGA plata despăgubirii. Față de cele stabilite prin sentința penală menționată în expunerea stării de fapt, Curtea constată că efectuarea de către reclamant a cheltuielilor de spitalizare a fost cauzată de vătămarea corporală produsă victimei accidentului rutier din culpa unei persoane care conducea un autoturism asigurat RCA la A. S.A.. Prin urmare, producerea riscului asigurat, respectiv producerea unui accident rutier, a fost cauza determinantă în efectuarea de către reclamant a cheltuielilor de spitalizare cu victimele accidentului, motiv pentru care Curtea constată că această sumă de bani îndeplinește condiția de a reprezenta o creanță de asigurare. Așa cum bine a punctat judecătorul fondului, de vreme ce prejudiciul suferit de către reclamant a fost determinat de producerea riscului asigurat, rezultă că acesta are calitatea de creditor de asigurare, în cazul asigurării de răspundere civilă neavând calitatea de creditor de asigurare doar persoana asigurată sau beneficiarul asigurării. În ceea ce privește cuantumul creanței de asigurare, se constată că acesta a fost deja stabilit prin sentință penală definitivă, care se opune cu putere de lucru judecat în prezentul litigiu. Nu in ultimul rând este de precizat că suma solicitată cu titlu de despăgubiri, actualizată cu indicele de inflație, reprezintă creanță certă, lichidă și exigibilă, astfel că această creanță trebuia achitată de pârâtul FGA în modalitatea și cuantumul stabilit prin hotărâre penală definitivă. Ca atare, nu pot fi reținute criticile recurentului-pârât FAG potrivit cărora actualizarea despăgubirilor cu indicele de inflație ar avea aceeași natură cu cea a acordării dobânzilor penalizatoare, fiind rezultatul acțiunii culpabile a asiguratorului RCA pentru care FGA nu este chemat să răspundă. În concluzie, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia. Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.