ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2927/2023

Ședința publică din data de 30 mai 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în data de 09.02.2023, reclamanta Prepozitura Ordinului Canonica Premonstratens cu "Hramul Sfântul Ștefan Primul Martir" din Promontoriul Oradea a invocat dispozițiile Legii nr. 317/2004 și a arătat că este o persoană vătămată raportat la valoarea taxei judiciare de timbru pe care a fost obligată să o plătească. A învederat că în România este posibilă manipularea sistemului Ecris, conform unui raport al Curții de Conturi, având în vedere și faptul că Plenul CSM a sesizat Inspecția Judiciară în vederea unui control în acest sens. Reclamanta a mai arătat că nu este o întâmplare faptul că, dintre toți judecătorii secției a VIII-a din cadrul Curții de Apel București, cauza a fost repartizată spre soluționare doamnei judecător A., care a fost numită în funcția de judecător în cadrul Judecătorii Ploiești, în data de 31.08.2007, arondată Curții de Apel Ploiești, precum doamna judecător inspector judiciar B. și doamna judecător C.. În raport de această împrejurare, reclamanta a invocat un potențial conflict de interese și părtinire, față de relația de colegialitate a doamnelor judecători indicate, arătând că există suspiciunea rezonabilă a lipsei imparțialității președintelui completului de judecată. Astfel, în măsura în care unul dintre beneficiarii rezoluției de clasare nr. 1991/2022 este doamna judecător C., cu care președintele completului de judecată, precum doamna judecător B. - emitentul actului administrativ contestat - a avut sau are relații profesionale și/sau de prietenie soluționarea cauzei nu va fi făcută în mod obiectiv.

Prin încheierea din 17 martie 2023 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a decis următoarele: "Respinge cererea reclamantei de sesizare a Curții Constituționale, ca inadmisibilă.

Cu recurs, în termen de 48 de ore de la pronunțare, care se depune la Curtea de Apel București, secția a VIII- a contencios administrativ și fiscal, în privința soluției asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Respinge cererea de recuzare formulată de reclamanta Prepozitura Ordinului Canonica Premonstratens cu "Hramul Sfântul Ștefan Primul Martir" din Promontoriul Oradea, cu sediul în Oradea, jud. Bihor, cu sediul procesual ales în București, str. x, email x@x.com, x@x.com, ca neîntemeiată.

Cale de atac, odată cu fondul, cu privire la soluția asupra cererii de recuzare.".

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens cu Hramul Sfântul Ștefan Primul Martir din Oradea întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., în motivarea căii de atac arătându-se că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a Curții Constituționale textele legale sunt în vigoare, Curtea Constituțională nu a pronunțat anterior o decizie de neconstituționalitate a normelor legale și există o strânsă legătură cu prezenta cauză.

Totodată, se arată că cele trei 3 condiții de admisibilitate sunt unicele care se decelează din cuprinsul Legii nr. 47/1992 și orice altă condiție analizată de către instanță depășește voința legiutorului.

Deși a fost legal citată, intimata-pârâtă Inspecția Judiciară nu a depus întâmpinare.

II. Considerentele și soluția instanței de recurs

Analizând încheierea atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenți și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5) C. proc. civ., "când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității", este nefondat. Acesta vizează neregularități de ordin procedural sancționate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ., care definește nulitatea ca fiind sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă, fiind absolută, atunci când cerința nerespectată este instituită printr-o normă care ocrotește un interes public, și relativă, în cazul în care cerința nerespectată este instituită printr-o normă care ocrotește un interes privat.

Raportat la motivele invocate de recurentă, Înalta Curte constată că nu există neregularități de ordin procedural care să fie sancționate cu nulitatea.

Faptul că recurenta dă o interpretare proprie dispozițiilor art. 29 alin. (5) din legea nr. 47/1992 potrivit cărora "Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile." nu determină incidența articolului anterior evocat.

Mai mult, în mod corect, în dispozitivul încheierii de ședință recurate s-a reținut că încheierea poate fi atacată cu recurs, în termen de 48 de ore de la pronunțare, care, se depune, "nu se judecă" la Curtea de Apel București, secția a VIII- a contencios administrativ și fiscal, cum eronat susține recurenta.

Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6) C. proc. civ.:

"când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților."

Verificând conținutul încheierii atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de reclamanți în cererea de chemare în judecată, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea încheierii nu se regăsesc literal toate argumentele invocate de părțile reclamante în legătură cu îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în vederea sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (3) a treia teză din Legea nr. 303/2004, încheierea nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material".

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, "(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți, sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".

Din interpretarea logico-juridică a prevederilor art. 29 alin. (1), (2) și (3) al Legii nr. 47/1992 rezultă că pentru sesizarea Curții constituționale cu o excepție de neconstituționalitate trebuie îndeplinite următoarele condiții, în mod cumulativ:

- excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial;

- excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- norma vizată de excepție să aibă legătură cu soluționarea cauzei și să nu fi fost constată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Condiția relevanței excepției, care impune ca normele criticate să aibă incidență în soluționarea cauzei respective, nu trebuie analizată in abstracto și dedusă din orice fel de tangență a prevederilor legale în discuție cu litigiul aflat pe rolul instanței.

Astfel se impune o analiză riguroasă, în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepției de neconstituționalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual și a stadiului concret în care se află litigiul.

Or, din această perspectivă este corect raționamentul instanței de fond în sensul că dispozițiile contestate nu mai sunt în vigoare, Legea nr. 303/2004 fiind abrogată prin Legea nr. 303/2022, începând cu data de 16.12.2022, încă dinainte de momentul înregistrării dosarului nr. x/2013 pe rolul curții de apel. Prin urmare, dispozițiile contestate nu sunt aplicabile cauzei și nu produc efecte asupra acesteia, astfel că, din acest punct de vedere, cererea de sesizare a Curții Constituționale este inadmisibilă.

Cu toate acestea, noua reglementare, Legea nr. 303/2022, conține în art. 2 alin. (3) teza a doua, o dispoziție extrem de similară, arătând că "Judecătorii soluționează cauzele în baza legii, cu respectarea drepturilor procesuale ale părților, fără constrângeri, influențe, presiuni, amenințări sau intervenții directe sau indirecte din partea oricărei persoane sau autorități".

Această dispoziție legală fiind în vigoare la momentul soluționării cauzei poate forma obiectul excepției de neconstituționalitate invocate de reclamantă, astfel că, prin raportare la aceasta, instanța de fond a analiza și condiția pentru sesizarea Curții Constituționale - legătura excepției cu soluționarea cauzei.

În acest sens, Înalta Curte constată că în mod corect instanța a arătat că partea care pretinde încălcarea legii fundamentale, trebuie să argumenteze legătura cu cauza a dispozițiilor normative criticate, întrucât doar în ipoteza existenței acestei legături, neconstituționalitatea ar determina soluția ce urmează a fi pronunțată de instanța de judecată.

Altfel spus, decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra conținutului hotărârii în procesul principal.

Din perspectiva interesului procesual, Înalta Curte apreciază că, în cauză, nu este îndeplinită cerința legăturii cu pricina ce se judecă, impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanța în mod corect a apreciat că, față de obiectul cererii de chemare în judecată, excepția de neconstituționalitate invocată nu are legătură cu soluționarea cauzei câtă vreme soluționarea cererii de recuzare nu se efectuează prin raportare la normele generale din statutul judecătorului, precum cele din Legea nr. 303/2004 sau 303/2022, iar o eventuală neconstituționalitate a dispozițiilor contestate nu ar produce efecte asupra soluției ce urmează a se pronunța cu privire la recuzare.

În ceea ce privesc criticile reclamantei asupra soluției vizând cererea de recuzare, contrar susținerilor reclamantei, dispozițiile contestate, ce privesc statutul judecătorilor și principiile independenței și imparțialității care trebuie să le guverneze activitatea, nu au legătură cu soluționarea cererii de recuzare.

Așadar, temeinicia unei cereri de recuzare se apreciază prin raportare la cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 42 C. proc. civ., care se referă la împrejurări concrete care ar dovedi că independența sau imparțialitatea judecătorului ar putea fi afectate într-o cauză anume.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 53 C. proc. civ. prevăd că "Încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza". Cum în speță, calea de atac a recursului a fost exercitată împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, fără ca litigiul să fi fost soluționat printr-o hotărâre, prezenta cale de atac apare ca fiind inadmisibilă.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de acesta.

Revine, așadar, persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă și de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit și a căilor de atac.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens cu Hramul Sfântul Ștefan Primul Martir din Oradea împotriva încheierii din 17 martie 2023 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens cu Hramul Sfântul Ștefan Primul Martir din Oradea împotriva încheierii din 17 martie 2023 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 30 mai 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.