ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2912/2023

Ședința publică din data de 30 mai 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 25.03.2020, contestatoarea, A. a solicitat în contradictoriu cu intimatul, Fondul de Garantare a Asiguraților ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

În principal, să se constate că prezenta contestație este fomulată în termenul de 10 zile de la data la care i-a fost comunicată, iar în subsidiar, să se dispună repunerea în termen - anularea Deciziei nr. 14998/06.06.2018, emisă de Fondul de Garantare a Asiguraților, cu consecința obligării pârâtului la soluționarea dosarului de daună nr. x-nr. unic x și cererea de plată formulată, în sensul acordării despăgubirilor pentru daunele materiale pe care le-a suferit în urma evenimentului rutier din data1 de 22.07.2016, ca urmare a constatării faptului că cererea de despăgubire a fost formulată în termenul prevăzut de lege.

Prin sentința nr. 951 din 16 iunie 2021 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a decis următoarele:

A respins cererea de repunere în termen, ca neîntemeiată.

A admis excepția tardivității invocată de autoritatea pârâtă și a respins contestația formulate de contestatoarea, A., împotriva Deciziei nr. 14998/06.06.2018 emisă de intimata, Fondul de Garantare a Asiguraților, ca tardiv formulată.

Împotriva sentinței civile menționate în punctul 2 de mai sus a declarat recurs reclamanta A. și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței atacate și, în principal trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar, în subsidiar, în rejudecare, respingerea excepției tardivității formulării contestației, repunerea în temen și admiterea cererii astfel cum a fost formulată.

Arată recurenta că a luat cunoștință pentru prima dată de existența Deciziei nr. 14998/06.06.2018 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraților în data de 13.03.2020, când i-a fost comunicată prin e-mail.

Potrivit art. 13 alin. (5) din Legea nr. 503/2004 a avut la dispoziție un termen de 10 zile, calculate pe zile libere, în conformitate cu dispozițiile art. 184 C. proc. civ., pentru a formula contestație împotriva acesteia.

Date fiind, însă prevederile exprese ale art. 41 din Decretul Președintelui României nr. 195/16.03.2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României, potrivit cărora: prescripțiile și termenele de decădere de orice fel nu încep să curgă, iar, dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgență instituite potrivit prezentului decret, dispozițiile art. 2.532 pct. 9 teza a ll-a din Legea nr. 287/2009 privind C. civ. sau alte dispoziții legale contrare nefiind aplicabile", la data formulării contestației termenul de 10 zile nu era împlinit încă, fiind suspendat prin efectul legii.

În consecință, recurenta a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 14998/06.06.2018 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraților în interiorul termenului de 10 zile de la data comunicării ei, apreciind că instanța de fond a admis în mod greșit excepția tardivității formulării contestației.

Arată recurenta că a formulat și cerere de repunere în termen apreciind că sunt îndeplinite condițiile impuse de lege, astfel:

a. întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate

Comunicarea dintre subsemnata și Fondul de Garantare a Asiguraților a fost defectuoasă, în sensul că nu am primit niciodată răspunsuri prompte și pertinente la solicitări, nici măcar la aceea de a i se comunica dacă, urmare expedierii cererii de deschidere a dosarului de daună și a altor documente prin e-mail și poștă, a fost sau nu deschis dosarul de daună și, în caz afirmativ, care este numărul lui.

După ani de așteptare, respectiv în luna martie a anului 2020, i s-a comunicat scurt că cererea mea a fost demult respinsă și că nu aveam să fiu despăgubită pentru prejudiciul suferit în urma accidentului rutier din data de 22.07.2016. Cu acest prilej, după repetate solicitări, în data de 13.03.2020 mi s-a comunicat Adresa nr. x/13.03.2020 însoțită de copia Deciziei nr. 14998/06.06.2018 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraților, precum și copia plicului în care se susține că mi-ar fi fost expediată -însă care s-a întors Ia expeditor cu mențiunea "expirat termenul de păstrare".

Așadar, întârzierea cu care am formulat contestația împotriva Deciziei nr. 14998/06.06.2018 îi este datorată pârâtului care, cu rea credință, mi-a comunicat decizia exclusiv prin poștă, în condițiile în care toată corespondența anterioară a fost purtată prin e-mail sau telefonic, astfel încât să nu am cunoștință despre existența ei. Precizez că, Ia data expedierii plicului - 18.06.2018, subsemnata nu locuiam la adresa Ia care mi-a fost expediat plicul; Ia data respectivă eram căsătorită și aveam o altă adresă de domiciliu, lucru care putea fi cu ușurință dedus de către reprezentantul FGA dl. B.. căruia în data de 08.05.2018, i-am transmis prin e-mail o copie a certificatului meu de căsătorie.

Contestația a fost formulată în interiorul termenului de 15 zile de la încetarea împiedicării, încetare care a avut loc în data de 13.03.2020, când mi-a fost comunicată prin e-mail Decizia nr. 14998/06.06.2018, de care atunci am luat cunoștință, pentru prima dată.

Prin urmare, solicit ca, în situația în care veți constata că dreptul meu de a formula contestație nu curge de Ia data de 13.03.2020, ci de la data la care FGA mi-a expediat plicul ce conținea Decizia nr. 14998/06.06.2018, să dispuneți repunerea mea în termenul de a formula prezenta contestație.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, încheierea recurată în raport cu criticile formulate prin cererea de recurs, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, contestatoarea A. a solicitat anularea Deciziei nr. 14998/06.06.2018 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraților, cu consecința obligării pârâtului la soluționarea dosarului de daună nr. x-nr. unic x și cererea de plată formulată, în sensul acordării despăgubirilor pentru daunele materiale pe care le-a suferit în urma evenimentului rutier din data de 22.07.2016.

Prin Decizia nr. 14998/06.06.2018, Fondul de Garantare a Asiguraților a fost respinsa cererea de plată ca tardiv formulată.

Față de criticile recurentei, Înalta Curte reține că prin cererea de plată vizând acordarea despăgubirilor, reclamanta a indicat ca și domiciliu adresa din Oradea, județul Bihor .

De asemenea, din documentele existente la dosarul cauzei rezultă clar că decizia contestată a fost comunicată reclamantei, prin serviciul poștal, la adresa indicată în cererea de plată, fiind expediată prin poștă la data de 18.06.2018, avizată și reavizată în data de 22.06.2018 și restituită în data de 22.06.2018 întrucât reclamanta nu a ridicat corespondența transmisă cu confirmare de primire.

Ulterior, cererea de chemare în judecată a fost transmisă prin poșta electronică la data de 25.03.2020 .

Față de situația de fapt anterior prezentată, este corectă aserțiunea instanței de fond în sensul că prin raportare la dispozițiile art. 186 C. proc. civ. nu s-ar putea reține că întârzierea a fost datorată unor motive temeinice pentru a fi admisă cererea de repunere în termen, întrucât defectuoasa comunicare dintre petentă și FGA, precum și faptul că decizia i-a fost comunicată exclusiv prin poștă, nu și prin poșta electronică în condițiile în care corespondența anterioară a fost purtată prin e-mail sau telefonic nu se constituie în motive temeinic justificate, Legea nr. 503/2004 impunând doar comunicarea, iar nu o anumită formă de comunicare.

În același sens, faptul că petenta s-a căsătorit și a trimis certificatul de căsătorie Fondului nu schimba cu nimic locul de domiciliul al acesteia atât timp cât aceasta nu a făcut cunoscut FGA modificarea adresei unde să-i fie comunicate actele.

Din această perspectivă, faptul că recurenta reclamanta nu a depus diligența necesară în vederea încunoștiințării în timp util a pârâtului privind schimbarea de domiciliu nu poate fi imputată acestuia

Potrivit dispozițiilor C. proc. civ. art. 148: "Orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie formulată în scris și să cuprindă indicarea instanței căreia îi este adresată, numele, prenumele, domiciliul sau reședința părților ori, după caz, denumirea și sediul lor, numele și prenumele, domiciliul sau reședința reprezentanților lor, dacă este cazul, obiectul, valoarea pretenției, dacă este cazul, motivele cererii, precum și semnătura. De asemenea, cererea va cuprinde, dacă este cazul, și adresa electronică sau coordonatele care au fost indicate în acest scop de părți, precum numărul de telefon, numărul de fax ori altele asemenea.".

Deopotrivă dispozițiile art. 172 din același cod regelementează în mod expres obligațiile părților în situația schimbării de domiciliu, respectiv: "Dacă în cursul procesului una dintre părți și-a schimbat locul unde a fost citată, ea este obligată să încunoștințeze instanța, indicând locul unde va fi citată la termenele următoare, precum și partea adversă prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu cererea prin care se înștiințează instanța despre schimbarea locului citării. În cazul în care partea nu face această încunoștințare, procedura de citare pentru aceeași instanță este valabil îndeplinită la vechiul loc de citare.".

Așadar, soluția instanței de fond de respingere ca neîntemeiată a cererii de repunere în termen este corectă.

Înalta Curte împărtășește raționamentul instanței de fond și în ceeea ce privește soluția de admitere a excepției tardivității și, pe cale de consecință de respingere a contestației ca fiind tardiv formulată.

Din această perspectivă potrivit dispozițiilor art. 13 alin. (5) și art. 19 alin. (2) din Legea nr. 503/2004:

"În caz de respingere a sumelor pretinse se va emite o decizie de respingere. Împotriva deciziei se poate formula contestație, în condițiile prevăzute la art. 19 din Legea nr. 503/2004, republicată, cu modificările ulterioare."

Potrivit art. 19 alin. (2) din Legea nr. 503/2004:

"Împotriva deciziei, societatea de asigurare/reasigurare poate face contestație la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în termen de 10 zile de la data comunicării, sub sancțiunea decăderii".

Față de împrejurarea că decizia contestată a fost comunicată reclamantei la data de 18.06.2018, iar contestația a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 25.05.2020, rezultă că termenul de 10 zile impus de art. 19 din Legea nr. 503/2004 a fost cu mult depășit.

Având în vedere aceste aspecte, instanța de control judiciar reține că sentința recurată este legală, fiind pronunțată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale, motivele invocate de reclamantă prin memoriul de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare în sensul invocat de recurentă, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 951 din 16 iunie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 951 din 16 iunie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 30 mai 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.