ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2370/2023

Ședința publică din data de 4 mai 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 12.07.2022, reclamanții A., B. și C. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, prin Prim-Ministrul României: - amendarea conducătorului autorității publice sau, după caz, a persoanei obligate cu o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit în bugetul de stat, până la executarea hotărârii definitive, - obligarea pârâtului la acordarea de penalități către reclamanți, în condițiile art. 906 alin. (2) C. proc. civ., - obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 07.09.2022, reclamanții au depus cerere modificatoare, prin care au completat cadrul procesual pasiv, arătând că doresc să se judece și cu pârâtul Prim-Ministrul României, în temeiul art. 204 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 1580 din 4 octombrie 2022 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele:

"Respinge, ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității cererii modificatoare, invocată prin întâmpinare.

Respinge, ca neîntemeiată, excepția prescripției dreptului de a obține executarea silită, invocată prin întâmpinare.

Respinge, ca neîntemeiată, excepția lipsei de obiect și a lipsei de interes, invocată prin întâmpinare.

Respinge, ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității, invocată prin întâmpinare.

Respinge, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale active, invocată prin întâmpinare.

Respinge cererea formulată de reclamanții A., B., C. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României prin Prim-Ministrul Guvernului României și Prim-Ministrul Guvernului României, ca neîntemeiată."

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanții C., B. și A., criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., au solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acțiunii și admiterea acesteia astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului s-a arătat că prima instanță, analizând cauza pe fond, a reținut în mod greșit că pârâtul și-a adus la îndeplinire obligațiile stabilite prin titlul executoriu, prin adoptarea H.G. nr. 746/08.06.2022, neputându-i-se astfel imputa o eventuală neexecutare culpabilă.

Deși inițial s-a stabilit că salariații Societății Naționale a Petrolului "D." S.A. București au drept de preemțiune pentru cumpărarea de acțiuni ale societății comerciale la valoarea nominală a acestora până la concurența limitei de 10% din capitalul social (art. 9 din Anexa nr. 1 a O.U.G. nr. 49/1997), prin O.U.G. nr. 55/2003 s-a stabilit că "(...) Salariații D. - S.A. București au dreptul să achiziționeze acțiuni ale societății până la limita de 8% din capitalul social, la același preț cu care se vor vinde acțiunile în cadrul procesului de privatizare. Cota procentuală ce urmează afi achiziționată de salariați și momentele la care se va realiza achiziționarea acțiunilor de către aceștia vor fi stabilite prin hotărâre a Guvernului."

În consecință, drepturile salariaților au fost modificate după bunul plac al Guvernului - vânzarea unei cote până la concurența limitei de 10% din capitalul social (O.U.G. nr. 49/1997), cotă modificată ulterior la 8% (O.U.G. nr. 55/2003) din capitalul social, iar în final cota fiind de 1% (H.G. nr. 746/2022). Stabilirea unei cote de doar 1% și modificarea scadenței de executare din data de 09.06.2019 pentru o dată ulterioară "în termen de 180 de zile de la..." reprezintă, în fapt, o neexecutare a obligațiilor stabilite prin titlul executoriu.

În opinia recurenților procedura de executare trebuie să respecte anumite principii inerente statului de drept, respectiv: interpretarea cu bună-credință a legii, respectarea legii, executarea cu celeritate a hotărârilor judecătorești, fără de care dreptul la un proces echitabil este golit de conținut și lipsit de finalitate. În cazul de față, puterea executivă din România (parte în litigiul soluționat prin titlul executoriu ce o obligă) trebuia să execute ori să depună toate diligențele pentru executarea de bunăvoie a obligației, comportându-se astfel exemplar pentru celelalte subiecte de drept. Or, este evident că Guvernul României nu a avut nici măcar intenția de executare de bună voie a dispozițiilor titlului executoriu, acesta din urmă fiind golit de conținut și lipsit de finalitate.

În aceste condiții, este evidentă nerespectarea culpabilă și imputabilă Guvernului României a dispozițiilor titlului executoriu reprezentat de Decizia nr. 2370/08.05.2019, conform căruia acesta era obligat să adopte o hotărâre de guvern pentru vânzarea unei cote procentuale de până la 8%, la același preț la care au fost vândute acțiunile în cadrul procesului de privatizare și nu de 1%, așa cum acesta a înțeles prin adoptarea H.G. nr. 746/08.07.2022.

Deși au fost legal citați, intimații-pârâți Guvernul României și Prim-ministrul României nu au depus întâmpinare și nu au formulat apărări în cauză.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Prin decizia nr. 2370 din 08 mai 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015, astfel cum a fost îndreptată și completată prin încheierile din 30 mai 2019 și 11 iulie 2019, pârâtul Guvernul României a fost obligat să adopte o hotărâre de guvern pentru punerea în aplicare a dispozițiilor articolului 9 din Anexa 1 a O.U.G. nr. 49 din 1997, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 55 din 2003, în vederea vânzării de acțiuni ale D. S.A. până la limita de 8% din capitalul social, la același preț la care au fost vândute acțiunile în cadrul procesului de privatizare, sub sancțiunea unor penalități de 1000 RON pe fiecare zi de întârziere de la data pronunțării deciziei și până la executarea obligației.

Este de reținut că, potrivit art. 9 din Anexa nr. 1 a O.U.G. nr. 49/1997:"Acțiunile societății comerciale vor cuprinde toate elementele prevăzute de lege. Societatea comercială va tine evidenta acțiunilor și acționarilor în Registrul acționarilor, deschis și operat conform prevederilor legale în vigoare. Salariații D. - S.A. București au dreptul sa achiziționeze acțiuni ale societății până la limita de 8 % din capitalul social, la același preț cu care se vor vinde acțiunile în cadrul procesului de privatizare. Cota procentuală ce urmează a fi achiziționată de salariați și momentele la care se va realiza achiziționarea acțiunilor de către aceștia vor fi stabilite prin hotărâre a Guvernului."

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au solicitat, în condițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, constrângerea pârâților la executarea deciziei Î.C.C.J. - S.C.A.F. nr. 2370/08.05.2019, prin stabilirea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe fiecare zi de întârziere, aplicată conducătorului Guvernului României și plata penalităților de 1000 de RON/zi de întârziere.

Prima instanță a constatat că cererea este nefondată, dată fiind adoptarea de către Guvernul României a H.G. nr. 746/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 560/08.06.2022, prin care s-au stabilit următoarele:

"ART. 1 - (1) Se aprobă vânzarea de către Ministerul Energiei a unui număr de acțiuni nominative, dematerializate, emise de Societatea "D." - S.A., reprezentând o cotă procentuală de 1% din valoarea capitalului social al societății înregistrat la data vânzării. (2) Vânzarea acțiunilor se realizează cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2023.

ART. 2 - În termen de 180 de zile de la data expirării interdicției de înstrăinare a acțiunilor deținute de statul român, prevăzută la art. 1 din Legea nr. 173/2020 privind unele măsuri pentru protejarea intereselor naționale în activitatea economică, cu modificările ulterioare, ministrul energiei aprobă, prin ordin, procedurile, termenele și condițiile pentru vânzarea acțiunilor în cota procentuală prevăzută la art. 1 alin. (1), care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I."

În recurs, reclamanții au contestat concluzia instanței de fond, susținând că prin emiterea H.G. nr. 746/2022 Guvernul României nu a îndeplinit obligația stabilită prin decizia Î.C.C.J. - S.C.A.F. nr. 2370/2019. Din analiza dispozitivului deciziei nr. 2370/2019, în raport de prevederile art. 9 din Anexa nr. 1 a O.U.G. nr. 49/1997, Înalta Curte reține că hotărârea la emiterea căreia a fost obligat Guvernul României trebuia să stabilească, pe de-o parte, cota procentuală ce urmează a fi achiziționată de salariați, iar pe de altă parte, momentele la care se va realiza achiziționarea acțiunilor. Or, prin H.G. nr. 746/2022 s-a stabilit că vânzarea acțiunilor se va realiza cel mai târziu până la data de 31.12.2023, iar cota procentuală ce urmează a fi achiziționată de salariați este de 1% din valoarea capitalului social al societății înregistrat la data vânzării, dispoziții care corespund obligațiilor stabilite prin hotărârea judecătorească.

În sprijinul afirmației neexecutării titlului executoriu, recurenții au mai susținut că H.G. nr 746/2022 stabilește că va fi vândută o cotă de 1%, iar nu de 8% din acțiunile D., astfel cum s-a dispus prin titlul executoriu și nu detaliază în întregime modalitatea de punere în executare a obligației, care este delegată altei autorități publice (Ministerul Energiei).

Având în vedere faptul că, prin titlul executoriu, pârâtul Guvernul României a fost obligat la adoptarea unei hotărâri de guvern pentru punerea în aplicare a dispozițiilor art. 9 din Anexa la O.U.G. nr. 49/1997, astfel cum a fost modificat prin O.G. nr. 55/2003, în vederea vânzării de acțiuni ale D. S.A. până la limita de 8% din capitalul social, iar prin H.G. nr. 746/2022 s-a aprobat vânzarea unui număr de acțiuni nominative, dematerializate, emise de Societatea "D." - S.A., reprezentând o cotă procentuală de 1% din valoarea capitalului social al societății înregistrat la data vânzării, Înalta Curte constată în mod corect instanța de fond a reținut că pârâtul debitor a respectat obligațiile stabilite prin titlul executoriu.

Contrar susținerilor recurenților-reclamanți, prin decizia Înaltei Curți nu s-a stabilit că hotărârea de guvern trebuie să dispună vânzarea de acțiuni într-un procent fix de 8% din capitalul social, ci, în acord cu art. 9 din Anexa 1 la O.U.G. nr. 49/1997, astfel cum a fost modificat prin O.G. nr. 55/2003, procentul de acțiuni urma a fi stabilit prin hotărârea de guvern până la limita de 8%. Acest text de lege recunoaște autorității publice dreptul de a stabili cota procentuală din capitalul social, în raport de care se pot vinde acțiunile, până la limita de 8%, iar această marjă de apreciere a fost reținută și în dispozitivul titlului executoriu, fiind exercitată prin adoptarea H.G. nr. 746/2022.

Totodată, H.G. nr. 746/2022 prevede și termenul limită până la care se va realiza achiziționarea acțiunilor de către salariații D. - 31 decembrie 2023.

Cum prin H.G. nr. 746/2022 Guvernul României a stabilit atât cota procentuală în care se vor vinde acțiunile, cât și termenul până la care acestea se vor vinde, obligația prevăzută de titlul executoriu a fost îndeplinită, iar împrejurarea că hotărârea de guvern nu cuprinde totalitatea procedurilor ce ar trebui urmate în vederea vânzării efective ori data la care va începe procedura de vânzare nu poate fi interpretată ca o neexecutare a hotărârii judecătorești. Câtă vreme titlul executoriu și dispozițiile art. 9 din Anexa 1 la O.U.G. nr. 49/1997 nu impun obligația reglementării, prin hotărârea de guvern, a întregii proceduri de vânzare a acțiunilor și nu impun ca procedura să se desfășoare nemijlocit de către Guvernul României, pârâtul a avut posibilitatea de a aproba prin hotărâre de guvern cota procentuală ce urmează a fi achiziționată de salariați și termenul până la care se va face vânzarea, urmând ca restul procedurilor să fie stabilite ulterior, în speță prin ordin de ministru (emis de Ministerul Energiei).

Toate acest aspecte au fost valorificate de instanța de fond prin sentința recurată, care cuprinde detaliat motivele pentru care s-a apreciat că obligația din titlul executoriu a fost îndeplinită.

Înalta Curte mai reține că răspunderea reglementată prin dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004 funcționează ca un mijloc de constrângere pentru obținerea executării hotărârii, respectiv cu titlu de garanție a realizării dreptului de către subiecții cărora le incumbă o anumită obligație. Prin reglementare, caracter și scop, aplicarea acestui text de lege presupune, cu necesitate, ipoteza neexecutării hotărârii judecătorești definitive până la momentul epuizării tuturor fazelor procesuale în litigiul ce urmărește obligarea la executarea titlului executoriu și sancționarea conducătorului autorității publice.

Or, în cauza de față, la momentul soluționării cererii de către prima instanță, nu se justifica aplicarea acestor mijloace de constrângere, având în vedere adoptarea H.G. nr. 746/2022, astfel că în mod corect prima instanță a reținut că cererea este neîntemeiată, întrucât obligația stabilită prin titlul executoriu a fost îndeplinită.

Pentru considerentele expuse, constatând că sentința recurată nu este afectată de nelegalitate și nu poate fi reformată prin prisma cazului de casare invocat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanții C., B. și A. împotriva sentinței civile nr. 1580 din 4 octombrie 2022 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 4 mai 2023.