ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3436/2023
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3436/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 22 iunie 2023
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B. și C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României prin Secretariatul General și Prim-ministrul României, obligarea pârâtului Prim-Ministrul României la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere de la pronunțarea deciziei civile nr. 2370/08.05.2019 a ICCJ-Sectia contencios administrativ si Fiscal pronunțata in Dosarul nr. x/2015, obligarea paratului Guvernul României sa plătească fiecărui reclamant cu titlu de penalități de întârziere 1000 RON pe zi penalități de întârziere calculate începând cu data de la data pronunțării deciziei civile nr. 2370/08.05.2019 a ICCJ - sectia contencios administrativ si Fiscal până la data executării obligației stabilite prin titlul executoriu, precum și obligarea pârâtului Guvernul României la plata cheltuielilor de judecată către fiecare reclamant.
Hotărârea primei instanței
Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1931 din 3 noiembrie 2022, a respins excepțiile privind excepția necompetenței materiale a instanței, inadmisibilității. lipsei de obiect, lipsei calității procesuale active a reclamanților și prescripției dreptului de a obține executarea silită. Totodată, a respins cererea formulată de reclamanți ca neîntemeiată.
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții A., B. și C., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Regularitatea promovării căii de atac
În temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) din Codul de procedură, Înalta Curte va examina cu prioritate excepția tardivității recursului.
Conform art. 25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, "Hotărârile pronunțate în condițiile art. 24 alin. (3) și (4) sunt supuse numai recursului, în termen de 5 zile de la comunicare".
Potrivit art. 182 alin. (1) din C. proc. civ., "Termenul care se socotește pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlinește la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură".
În cauză, se constată că sentința atacată a fost comunicată recurenților-reclamanți la data de 16 ianuarie 2023, iar recursul a fost declarat la data de 30 ianuarie 2023, așadar, cu depășirea termenului legal, absolut și imperativ prevăzut de art. 25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 182 alin. (2) din C. proc. civ., care s-a împlinit la data de 23 ianuarie 2023, conform prevederilor art. 181, 182 raportat la art. 184 din C. proc. civ.
Prin urmare, recurenții au exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal și nu a dovedit că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate.
Potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".
Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, întrucât se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.
Așadar, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca tardiv formulat, aplicând sancțiunea juridică a decăderii, reglementată de art. 185 alin. (1) din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul reclamanților A., B. și C. împotriva sentinței nr. 1931 din 3 noiembrie 2022 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 22 iunie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.