ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 29.11.2023

ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

29.11.2023

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 29 noiembrie 2023

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 380 din 28.12.2022 pronunțată de Judecătoria Zărnești, în dosarul penal nr. x/2018, printre alții, în baza 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt de arbori doborâți sau rupți de fenomene naturale ori de arbori puieți sau lăstari care au fost tăiați sau scoși din rădăcini.

În baza art. 47 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 13

din Legea nr. 78/2000 și art. 35 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu (3 acte materiale).

În baza art. 66 alin. (1) lit. a) și b) și art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 65 C. pen. au fost aplicate inculpatului pedeapsa complementară și accesorie.

În baza art. 38, art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite, fiind aplicată pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, căreia i-au fost adăugate opt luni, reprezentând o treime din cealaltă pedeapsă, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani și 8 (opt) luni închisoare.

În baza 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008, a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt de arbori doborâți sau rupți de fenomene naturale ori de arbori puieți sau lăstari care au fost tăiați sau scoși din rădăcini.

În baza art. 66 alin. (1) lit. g) și art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea dreptului de a desfășura activitatea de administrator de societate comercială, ce are ca obiect activitatea de prelucrarea lemnului, pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., a fost interzisă inculpatului ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

S-a luat act că persoanele vătămate RPLOS Bucegi Piatra Craiului RA, C., D., E., F., G., H., I., J., K. și L. nu s-au constituit părți civile în cauză.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., a fost respinsă cererea procurorului, de confiscare specială a sumei de 16.008 RON, de la inculpații A. și B..

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, printre alții, Parchetul de pe lângă Judecătoria Zărnești, precum și inculpații A. și B..

Prin decizia penală nr. 471/AP din 31 mai 2023 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, au fost admise, printre altele, apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Zărnești și inculpații A., B. împotriva sentinței penale nr. 380 din 28.12.2022 pronunțate de Judecătoria Zărnești, pe care a desființat-o în ceea ce privește greșita condamnare a inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la abuz în serviciu, prevăzută de art. 47 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13

din Legea nr. 78/2000, în ceea ce privește individualizarea executării pedepsei pentru inculpații A. și B., precum și în ceea ce privește omisiunea confiscării sumei de 16.008 RON de la inculpații A. și B..

Rejudecând cauza în aceste limite:

În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a I C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul A. de sub acuzația de instigare la abuz în serviciu, prevăzută de art. 47 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13

din Legea nr. 78/2000, fapta nefiind prevăzută de legea penală.

A fost menținută pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința apelată pentru săvârșirea infracțiunii de furt de arbori doborâți sau rupți de fenomene ale naturii ori de arbori puieți sau lăstari care au fost tăiați sau scoși din rădăcini prevăzută de art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008.

În baza art. 91 și 92 din C. pen., a fost suspendată executarea pedepsei de 2 ani închisoare pe un termen de supraveghere de 3 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Brașov, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., a fost impusă inculpatului obligația de a frecventa un program de reintegrare derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Comunei Bran, sau Primăriei Orașului Zărnești, pe o perioadă de 120 de zile lucrătoare.

În baza art. 583 C. proc. pen.. și art. 96 din C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra revocării suspendării executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, în cazul nerespectării cu rea-credință a măsurilor de supraveghere și a obligațiilor impuse sau stabilite de lege.

A fost menținută pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului B. prin sentința apelată pentru săvârșirea infracțiunii de furt de arbori doborâți sau rupți de fenomene ale naturii ori de arbori puieți sau lăstari care au fost tăiați sau scoși din rădăcini prevăzută de art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008.

Au fost menținute pedepsele complementare și accesorii aplicate prin sentința apelată.

În baza art. 91 și 92 din C. pen., a fost suspendată executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicate inculpatului B. pe un termen de supraveghere de 3 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen. a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Brașov, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., i-a fost impusă inculpatului obligația de a frecventa un program de reintegrare derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Comunei Bran, sau Primăriei Orașului Zărnești, pe o perioadă de 120 de zile lucrătoare.

A fost suspendată executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului B. pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la fiecare dintre inculpații A. și B. a sumei de câte 8003 RON.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare avansate de stat la judecata apelului au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva acestei decizii au formulat cerere de recurs în casație inculpații A. și B., întemeiată pe cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. (inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală).

Recurenții A. și B. au solicitat admiterea recursului în casație, casarea hotărârii atacate și pronunțarea unei soluții de achitare, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

În ceea ce privește motivele recursului în casație, subsumate cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., recurenții au susținut că au fost condamnați la pedepse cu închisoarea, în condițiile în care, nu sunt îndeplinite elementele de tipicitate ale infracțiunii prevăzute de art. 109 alin. (1) din Legea nr. 46/2008.

Astfel, au arătat că în sarcina acestora s-a reținut faptul că:

"la datele de 06 aprilie, 11 aprilie și 17 mai 2017 ar fi sustras cantitatea de 50 metri cubi masă lemnoasă (în valoare de 16.008 RON) rezultată în urma punerii în aplicare a autorizației de exploatare nr. x din data de 23 februarie 2017 a RPLOS Bucegi Piatra Craiului RA (zona de exploatare fiind situată în Piatra Craiului)".

Au susținut că, pentru existența infracțiunii prevăzute de art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 sunt necesare a fi îndeplinite cumulativ două condiții, respectiv:

să existe activitatea de sustragere atât sub aspectul laturii subiective cât și obiective și

să se poată săvârși asupra arborilor doborâți sau rupți de fenomene naturale ori de arbori, puieți sau lăstari să fi fost tăiați ori scoși din rădăcini din păduri, perdele forestiere de producție, din terenuri degradate care au fost ameliorate prin lucrări de împădurire și din vegetația forestieră din afara fondului forestier național.

Activitatea de sustragere se poate săvârși asupra arborilor doborâți sau rupți de fenomene naturale ori arbori, puieți sau lăstari să fi fost tăiați ori scoși din rădăcini, iar sustragerea trebuie să se producă din: păduri, perdele forestiere de producție, din terenuri degradate care au fost ameliorate prin lucrări de împădurire și din vegetația forestieră din afara fondului forestier național.

Au menționat că, potrivit art. 2 alin. (1) din Codul Silvic. "Sunt considerate păduri, în sensul prezentului cod și sunt incluse în fondul forestier național terenurile cu o suprafață de cel puțin 0,25 ha, acoperite cu arbori; arborii trebuie să atingă o înălțime minimă de 5 m la maturitate în condiții normale de vegetație".

Conform alin. (2) al aceluiași articol, termenul pădure include:

a) terenurile cu folosință pădure cuprinse în amenajamentele silvice la data de 1 ianuarie 1990, inclusiv cu modificările de suprafață, conform operațiunilor de intrări-ieșiri efectuate în condițiile legii;

b) perdelele forestiere de protecție;

c) terenurile pe care sunt instalate jnepenișurile;

d) terenurile acoperite cu pășuni împădurite cu consistența mai mare sau egală cu 0,4, calculată numai pentru suprafața ocupată efectiv de vegetația forestieră;

e) plantațiile cu specii forestiere din zonele de protecție a lucrărilor hidrotehnice și de îmbunătățiri funciare realizate pe terenurile proprietate publică a statului, precum și plantațiile cu specii forestiere de pe terenurile administrate de Agenția Domeniilor Statului, care îndeplinesc condițiile prevăzute la alin. (1); intervențiile administratorilor lucrărilor hidrotehnice și de îmbunătățiri funciare pe terenurile cărora sunt amplasate aceste plantații se fac numai în baza aprobării administratorului fondului forestier proprietate publică a statului, fără alte avize/aprobări/autorizații; prevederile art. 33 și 35-42 nu sunt aplicabile în cazul acestor intervenții; trecerea acestor terenuri în administrarea Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva se face prin hotărâre a Guvernului.

Or, recurenții au susținut că, în cauza de față, niciuna din aceste condiții nu este îndeplinită, conform art. 2 din Legea nr. 46/2008.

În acest sens, cu privire la locul situării platformei primare (rampă) din cadrul căreia se reține că s-ar fi realizat activitatea de sustragere a materialului lemnos, conform răspunsului emis de Ocolul Silvic Bucegi Piatra Craiului Ciucaș RA, platforma primară a fost amplasată pe suprafața drumului forestier FEE006 Prăpăstii.

S-a mai notat că, potrivit dispozițiilor art. 83 alin. (2) din Legea nr. 46/2008 "drumurile forestiere sunt căi de transport tehnologic de utilitate privată utilizate pentru: gospodărirea pădurilor, desfășurarea activităților de vânătoare și pescuit sportiv, intervenții în caz de avarii, calamități sau dezastre, fiind închise circulației publice, cu excepția activităților sportive, de recreere și turism, care se pot practica numai cu acordul proprietarului, iar în cazul pădurilor proprietatea publică a statului, cu acordul administratorului acestora".

Așadar, potrivit art. 2 din Legea nr. 46/2008, drumul forestier nu este inclus în noțiunile de pădure, perdele forestiere de protecție, terenuri degradate care au fost ameliorate prin lucrări de împădurire sau vegetație forestieră din afara fondului forestier național.

Au mai învederat recurenții că, potrivit adresei nr. x/19.01.2022 emisă de ocolul Silvic Piatra Craiului Ciucaș RA, platforma primară din cadrul partizii nr. x, UP I Moieciu, Ua 54B, 55B, a fost amplasată pe suprafața drumului forestier FEE 006 Prăpăstii.

În aceeași adresă s-a menționat că "materialul lemnos rezultat în urma exploatării masei lemnoase pe picior, aferentă partizii x amplasată în UP 1 Moieciu, Ua 54B, 55B, reprezintă lemn fasonat - ca urmare a operațiunii de fasonare efectuate ulterior tăierii lemnului pe picior și depozitat în cadrul platformei primare, amplasată pe suprafața drumului forestier Fee 006 "Prăpăstii".

Au concluzionat recurenții că, materialul lemnos transformat prin operațiunile de fasonare este diferit de arborii tăiați din păduri, perdele forestiere de protecție, din terenuri degradate care au fost ameliorate prin lucrări de împădurire și din vegetația forestieră din afara fondului forestier național (așa cum prevăd dispozițiile art. 109 alin. (1) din Legea nr. 46/2008).

Recurenții au criticat faptul că, instanța de apel nu a considerat necesar să analizeze aceste elemente de tipicitate ale infracțiunii pentru care a dispus condamnarea.

În altă ordine de idei, recurenții au arătat că infracțiunea de furt de puieți sau lăstari care au fost tăiați ori scoși din rădăcini, din păduri, perdele forestiere de protecție, din terenuri degradate care au fost ameliorate prin lucrări de împădurire, incriminată de art. 109 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 privind Codul Silvic, are caracter special față de norma generală, respectiv furtul incriminat de C. pen. și derogă de la legea generală, iar în lipsa oricărei definiții distincte a noțiunii de furt în legea specială, se aplică elementele de tipicitate ale acestei din urmă infracțiuni, sub aspectul obiectului juridic, al laturii obiective, al obiectului material, precum și laturii subiective din legea generală.

S-a menționat că, în Codul Silvic nu există vreo definiție specială a infracțiunii de furt, astfel că, în lipsa unei reglementări speciale, se aplică reglementarea generală.

Astfel, potrivit prevederilor art. 228 alin. (1) C. pen., care stabilește cadrul general pentru existența infracțiunii, reprezintă furt "Luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept (...)"

Ca atare, acțiunea principală constă, ca și la furt, în luarea bunului mobil din posesia victimei, fără consimțământul acesteia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept.

Cu privire la obiectul material al acestei infracțiuni, s-a susținut că acesta îl constituie un bun mobil, bun ce trebuie să se afle în posesia sau detenția altcuiva decât a făptuitorului în momentul săvârșirii faptei.

S-a arătat că, latura obiectivă se realizează prin acțiunea de luare a unui bun mobil din posesia sau detenția altuia fără consimțământul acestuia, fiind așadar, o infracțiune comisivă.

Prin "luare" se înțelege scoaterea unui bun din posesia sau detenția unei persoane și trecerea acestuia în posesia sau detenția făptuitorului, luare ce nu se poate realiza decât prin contact direct cu bunul mobil, astfel încât acesta să poată dispune de el (prin consumare, folosire sau înstrăinare).

Chiar dacă se realizează pentru sine ori în interesul altei persoane, orice acțiune de luare trebuie precedată de însușirea bunului de către autorul infracțiunii de furt, respectiv de scoatere a bunului din posesia sau detenția persoanei vătămate și trecerea lui în stăpânirea făptuitorului.

Raportat la aceste considerații de ordin teoretic, în cuprinsul cererii de recurs în casație s-a arătat că, acțiunea de dobândire, de către făptuitor, a posibilității exclusive de dispoziție asupra bunului nu a existat niciun moment în cazul recurentului A., materialul lemnos fiind preluat de către recurentul B. și numitul M. și introdus în evidențele și curtea gaterului administrat de către B.. În acest sens, s-a menționat că, însăși instanța de apel a reținut că activitatea inculpatului A. s-a rezumat la simpla prezență a sa în pădure, în data de 06.04.2017 și la aprecieri privind calitatea materialului lemnos, ceea ce nu poate echivala cu o însușire.

Recurentul A., a concluzionat, sub acest aspect, că nu a săvârșit niciun act/faptă de sustragere a masei lemnoase.

A mai fost criticat argumentul instanței de apel relativ la scopul însușirii pe nedrept:

"din analiza mijloacelor de probă rezultând că ambii inculpați au acționat în realizarea în realizarea acestui scop, de a-și însuși materialul lemnos, la care se refereau cu mențiunea al nostru, fiind foarte preocupați de calitatea lemnului, evident pentru atingerea propriului interes".

În primul rând, au considerat că utilizarea sintagmei "evident" se întemeiază pe o prezumție, interzisă de C. proc. pen.. În al doilea rând, au susținut că menționarea ca fiind "al nostru", nu poate servi drept temei pentru reținerea însușirii pe nedrept, ca element de tipicitate al infracțiunii de furt, atâta timp cât materialul lemnos se afla în posesia Ocolului Silvic la momentul interceptării, acțiunea de luare nefiind realizată la acel moment.

Astfel, în opinia instanței de apel, prezența inculpatului A. pe platformă, la data de 06.04.2017 și împrejurarea că, în această singură zi, s-a uitat la materialul lemnos, echivalează cu realizarea elementului material al laturii obiective a infracțiunii de furt, în toate cele trei zile în care s-a realizat transportarea materialului lemnos.

Sub aspectul existenței laturii obiective a infracțiunii contra patrimoniului, recurentul A. a invocat jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv decizia nr. 437/04.10.2022 prin care a fost admis un recurs în casație, în care s-a menționat că:

"chiar și în varianta însușirii/luării pentru altul, este necesar ca fapta autorului infracțiunii să constituie o scoatere de către acesta a bunului din patrimoniul persoanei vătămate, acțiunea de "însușire" presupune o imposedare a autorului cu bunul, în sensul în care, odată cu acțiunea de însușire, acesta se va comporta față de bun ca și cum ar fi proprietarul lor". Instanța supremă a decis în jurisprudența sa constantă, din perspectiva acțiunii de însușire/luare că, nu vor fi întrunite elementele de tipicitate obiectivă în cazul în care obiectul material al infracțiunii de furt a ajuns direct în patrimoniul unui terț, chiar dacă acest lucru s-a produs ca urmare a exercitării atribuțiilor de serviciu de către făptuitor, câtă vreme acesta din urmă nu a luat în stăpânire vreun moment obiectul material.

Însușirea/luarea ca modalitate a sustragerii unui bun constă în scoaterea acelui bun din posesia sau detenția unei persoane și trecerea acestuia în stăpânirea făptuitorului care poate dispune de el, adică poate să îl consume, să îl utilizeze sau să îl înstrăineze.

Or, raportat la situația de fapt reținută de instanța de apel, nu se poate constata că s-ar fi realizat scoaterea lemnului din posesia unei persoane și intrarea în posesia inculpatului A.. Acest recurent a mai arătat că, fapta reținută în sarcina sa nu se circumscrie autoratului la infracțiunea de furt, din moment ce nu a efectuat, în mod direct, nicio manoperă de luare a bunurilor mobile, respectiv de deposedare și de împosedare, specifică laturii obiective a infracțiunii de furt. A reiterat că, nici nu a intrat în contact fizic cu materialul lemnos și, cu atât mai puțin, nu a existat o deposedare și o apropriere pe nedrept a acestui bun mobil.

Ca atare, a susținut că prezența sa la rampă și faptul că s-a uitat la lemne, chiar dacă au existat în materialitatea lor, nefiind contestate, nu sunt fapte prevăzute de legea penală.

O altă critică susținută de recurentul A. vizează constatările contradictorii, în opinia sa, ale Curții de Apel Brașov în ceea ce privește luarea bunului fără consimțământul deținătorului, posesorului, în speță Ocolul Silvic. Astfel, a arătat că instanța de apel a reținut că, eliberarea materialului lemnos de către subiectul pasiv al infracțiunii, reprezentat în platforma primară de către inculpatul N., s-a realizat fraudulos, în lipsa unui consimțământ acordat pentru ridicarea lemnului în condițiile în care fost ridicat. Subsecvent, instanța de apel a reținut că, modalitatea concretă, atipică, în care s-a realizat săvârșirea acestei infracțiuni, prin folosirea unei hotărâri a consiliului local și printr-o înțelegere cu pădurarul N. (s.r. reprezentantul Ocolului Silvic), a determinat o modalitate atipică de realizare a elementului material al infracțiunii din partea inculpatului A., ce a presupus efectuarea acțiunilor arătate și de instanța de fond, pentru a se putea realiza însușirea fără drept a masei lemnoase.

Recurentul a învederat că, preluarea materialului lemnos s-a realizat cu acordul pădurarului N., reprezentantul Ocolului Silvic, care a încheiat în acest sens Avize de însoțire primară pentru întreaga cantitate lemnoasă.

Cât privește, acțiunile din 06.04.2014 de "a se uita la lemne" sau "oferirea de indicații" recurentul A. a susținut că au fost realizate în calitatea sa de primar, desemnat să execute Hotărârea CL Moeciu nr. 25/28.11.2016 prin care s-a aprobat acordarea unui ajutor material, constând în 50 mc de lemn rășinos de construcție, din pădurea comunală, numitului O., pentru reconstrucția imobilului acestuia din urmă, ca urmare a distrugerii provocate de incendiu. Aceste acțiuni, în opinia recurentului, ar putea constitui, acte premergătoare, nesancționate de legea penală.

În ceea ce-l privește pe recurentul B., acesta a solicitat achitarea sa, susținând că, fapta reținută în sarcina sa în formă continuată nu este prevăzută de legea penală, întrucât a acționat în deplină legalitate, în baza HCL Moeciu, a avizului și tuturor aprobărilor date, inclusiv de către Ocolul Silvic, fiind un simplu executant al Hotărârii Consiliului Local Moeciu.

Deopotrivă, a criticat constatările instanței de apel privind lipsa consimțământului persoanei vătămate, atâta timp cât pădurarul N., reprezentant al Ocolului Silvic, a fost de față, nu a avut nici un fel de obiecții, acționând în baza avizelor și actelor justificative. Acesta din urmă a încheiat avize de însoțire primară pentru toate cantitățile de marfă, încasând sumele de bani reprezentând contravaloarea materialului lemnos și eliberând chitanțe pentru fiecare transport în parte, iar ulterior, toate cele trei avize au fost înregistrate în programul național SUMAL (programul care înregistrează toate operațiunile cu masă lemnoasă aprobate și efectuate).

Fără a nega acțiunile de preluare din posesia Ocolului Silvic a cantităților de lemn, recurentul B. a susținut că nu poate fi acceptată echivalarea acestor acțiuni, perfect legale, ca fiind fapte prevăzute de legea penală.

Astfel, recurentul a afirmat că a efectuat cele trei transporturi de masă lemnoasă în datele de 6 aprilie 2017, 11 aprilie 2017 și 17 mai 2017, către gaterul S.C. P. S.R.L. (care îi aparține), în vederea transformării lemnului de pădure în lemn de construcție, prin debitare. Deopotrivă, a menționat că, în registrul de intrare-ieșire al societății apare la rubrica "intrări" ca beneficiar martorul O., fiind trecute inclusiv numerele și datele avizelor de însoțire-primară.

În aceste condiții, recurentul a solicitat să se constate că a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Prin încheierea din 18 octombrie 2023 pronunțată de Înalta Curte, a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpații A. și B. împotriva deciziei penale nr. 471/AP din 31 mai 2023 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Penală și s-a dispus trimiterea cauzei, în vederea judecării recursului în casație, la completul C3, în compunere de 3 judecători.

Înalta Curte a apreciat că recursul în casație formulat de recurenții inculpați A. și B. este admisibil pentru cazul prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen.., în raport de soluția de condamnare pentru infracțiunea de furt de arbori doborâți sau rupți de fenomene naturale ori de arbori puieți sau lăstari care au fost tăiați sau scoși din rădăcini, prev. de art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2002, sub aspectul chestiunilor de drept invocate în legătură cu neîntrunirea elementelor de tipicitate obiectivă, referitoare la elementul material și condițiile atașate elementului material al infracțiunii din legea specială.

Față de motivele dezvoltate în cererea de recurs în casație, s-a mai precizat în cuprinsul încheierii din 18 octombrie 2023 că nu se includ în sfera cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. și a niciunui alt caz de casare dintre cele limitativ și expres prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.., motivele care presupun o analiză a conținutului mijloacelor de probă sau reaprecierea probelor, întrucât situația de fapt reținută de instanța de apel are caracter definitiv, pe calea recursului în casație verificarea hotărârii atacate realizându-se exclusiv în drept.

În aceeași ordine de idei, evaluând în integralitate susținerile recurenților inculpați, s-a mai subliniat că motivele de casare se raportează la situația factuală și la elementele care au circumstanțiat activitatea infracțională, astfel cum au fost stabilite în mod definitiv, în baza mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în calea extraordinară de atac a recursului în casație se analizează doar aspecte de drept, instanța supremă neputând proceda la reevaluarea materialului probator sau la reaprecierea situației de fapt.

În aceste limite, examinând recursul în casație formulat de recurenții A. și B., în conformitate cu dispozițiile art. 447 C. proc. pen.., Înalta Curte, cu majoritate, constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Conform art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., hotărârile definitive sunt supuse casării dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Potrivit jurisprudenței anterioare și constante (Deciziile nr. 442/RC din data de 15 noiembrie 2017; 867/2023 din data de 19 decembrie 2023; 442/RC din data de 15 noiembrie 2017; 867/2023 din data de 19 decembrie 2023), lipsa prevederii în legea penală se subsumează următoarelor situații:

-fapta excedează ilicitului penal, însă se poate se circumscrie celui contravențional, administrativ, deontologic ori este un simplu raport civil. Ca urmare, în acest caz, casarea se dispune atunci când din descrierea faptei de către instanța de apel rezultă că aceasta nu este prevăzută în legea penală ca infracțiune. În această ipoteză, fapta nu constituie infracțiune prin lipsa uneia dintre trăsăturile esențiale ale infracțiunii, aceea de a fi prevăzută de legea penală.

-faptei îi lipsește unul dintre elementele constitutive. Prin conținutul constitutiv al infracțiunii se înțelege totalitatea condițiilor prevăzute în norma de incriminare referitoare la actul de conduită, pe care trebuie să le îndeplinească făptuitorul sau care devin relevante prin săvârșirea de către acesta a acțiunii ori inacțiunii. În acest sens, hotărârile sunt supuse casării, pentru motivul că inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, în situațiile în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă. Se vor analiza, în cadrul elementelor tipicității obiective, elementul material, urmarea imediată și legătura de cauzalitate.

- fapta a fost dezincriminată (fără preluarea conținutului într-o altă normă în vigoare) indiferent dacă dezincriminarea vizează reglementarea în ansamblul său sau numai modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală.

Cazul de casare reprezintă, în esență, o critică la adresa soluției definitive ce a exclus de la valorificare cauza de împiedicare a exercitării acțiunii penale, prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

În cauză, fapta inculpaților nu excedează ilicitului penal și nici nu a fost dezincriminată, ci constituie infracțiune. Problematica evaluării caracterizării în drept este doar antamată pentru extragerea concluziei existenței conduitei ilicit penale, fără a se putea reforma în calea extraordinară de atac.

Dată fiind natura juridică a recursului în casație, de cale de atac exclusiv de drept, acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obține schimbarea încadrării juridice, acesta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel (decizia nr. 207/RC din 30 mai 2019, dosar nr. x/2017, decizia nr. 202/RC din 07 mai 2021, dosar nr. x/2020, decizia nr. 3/RC din 12 ianuarie 2022, dosar nr. x/2018).

În cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., Înalta Curte analizează doar dacă fapta pentru care s-a dispus condamnarea este prevăzută de legea penală, indiferent de calificarea ei corectă în drept, cazul de recurs menționat putând fi folosit doar pentru a analiza dacă fapta iese din sfera ilicitului penal.

Și în privința imposibilității reevaluării probelor în cadrul acestui caz, respectiv în cadrul recursului în casație, există o jurisprudență pertinentă și constantă: Examinând criticile doar din perspectiva chestiunilor de drept, astfel cum s-a stabilit prin încheierea de admitere în principiu, instanța de recurs în casație neputând examina fundamentul probator al stării de fapt stabilită cu titlu definitiv de către Curtea de Apel (Decizia nr. 442/RC din data de 15 noiembrie 2017, dosar nr. x/2015, Decizia nr. 21/RC din data de 21 ianuarie 2021, dosar nr. x/2020).

În jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut că, dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.. exclud în totalitate din sfera de cenzură a Înaltei Curți de Casație și Justiție modificarea situației de fapt, concordanța acesteia cu probele administrate, în acest stadiu putându-se analiza doar dacă faptele, astfel cum au fost reținute de către instanța de apel, sunt prevăzute ca infracțiuni, dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului (decizia nr. 293/RC din 24 iunie 2021 pronunțată în dosarul x/2019).

Recurenții A. și B. au fost condamnați la câte o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt de arbori doborâți sau rupți de fenomene ale naturii ori de arbori puieți sau lăstari care au fost tăiați sau scoși din rădăcini prevăzută de art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008.

Sub aspectul situației de fapt, ce va fi prelută astfel cum a fost decelată de instanța de apel, în esență, s-a reținut că inculpatul A. la datele de 06 aprilie, 11 aprilie și 17 mai 2017, împreună cu inculpatul B., care a efectuat cele trei transporturi de lemn la gaterul său, și-au însușit cantitatea totală de 50 metri cubi masă lemnoasă (valoare 16 008 RON) rezultată în urma punerii în aplicare a autorizației de exploatare nr. x din data de 23 februarie 2017 a Rplos Bucegi Piatra Craiului RA.

În cuprinsul deciziei recurate s-a reținut, cu titlu definitiv, următoarele:

"după ce martorului O. i-a ars șura, a depus la data de 09.11.2016 la Primăria comunei Moieciu o cerere prin care a solicitat acordarea a 50 de mc de lemn rășinos, necesar reconstrucției șurii și grajdului de animale.

La data de 23 noiembrie 2016 s-a întocmit un referat privind aprobarea unei cantități de material lemnos ca și ajutor, temeiurile invocat fiind art. 36 din Legea nr. 215/2001 și art. 28 Legea nr. 416/2001.

La data de 28 noiembrie 2016 a fost adoptată de către Consiliul Local Moieciu hotărârea nr. 25/28.11.2016, prin care s-a aprobat în beneficiul martorului O. ajutorul, constând în 50 metri cubi lemn rășinos de construcție, din pădurea comunală, pentru reconstrucția imobilului său, ce ar fi fost deteriorat de incendiu.

(...)În continuare, la datele de 06 aprilie 2017, 11 aprilie 2017 și 17 mai 2017, inculpatul B., ginerele inculpatului A., transportă spre gaterul S.C. P. S.R.L., întreaga cantitate de masă lemnoasă ce ar fi trebuit să ajungă în posesia martorului O., potrivit avizelor de însoțire primară seria x nr. x; seria x nr. x; seria x nr. x emise de inculpatul N., pădurar angajat al RPLOS BUCEGI - PIATRA CRAIULUI RA, la datele menționate, cantitățile de 20,327 mc, 18,620 mc și 11,08 mc au fost predate martorului transportator M..

Destinatarul scriptic, ce apare pe respectivele avize, al masei lemnoase era martorul O., dar punctul de descărcare era situat în orașul Râșnov, strada x nr. 24, locul unde funcționează gaterul S.C. P. S.R.L. - societate comercială administrată de inculpatul B..

Masa lemnoasă preluată de inculpatul B. în modalitatea descrisă anterior își are originea în exploatarea autorizată prin actul de dispoziție nr. x din data de 23 februarie 2017, APV nr. x, parcele 54 și 55B de pe raza comunei Moieciu, locație - Piatra Craiului.

După predarea cantității de lemn, RPLOS Bucegi - Piatra Craiului RA a emis către Primăria Moieciu facturile cu nr. x/24.04.2017, în valoare de 12 463,14 RON cu TVA, aferentă cantităților de 20,327 mc și 18,620 mc de material lemnos și nr. 1030/22.05.2017, în valoare de 3545,631 RON cu TVA, aferentă cantității de 11,08 mc de material lemnos, totalizându-se astfel suma de 16008 RON.

Deopotrivă, Curtea a reținut că, (...) nu a existat nicio înțelegere prealabilă între inculpații A. și B. pe de o parte și martorul O., pe de altă parte, care să le permită primilor doi să ridice din pădure materialul lemnos în numele lui O. și să-l transporte la gaterul din Râșnov al inculpatului B. pentru a fi prelucrat, în condițiile în care locuința lui O. se afla în sat Peștera comuna Moeciu, apreciindu-se, în final, că (...) ridicarea celor 50 de metri cubi de lemn prin cele trei transporturi realizate în datele de 06, 11 aprilie și 17 mai 2017 au fost făcute nu pentru și în interesul lui O., ci în interesul exclusiv al celor doi inculpați, A. și B., aceștia neavând nici un moment intenția reală de prelucra și a livra produsele obținute ulterior lui O., ci de a folosi întreg materialul lemnos pentru propriile interese.

Sub aspectul elementului material, instanța de apel a arătat că inculpatul A. a fost prezent la platforma primară unde se aflau lemnele ce urmau a fi sustrase la prima predare, cea din dat de 06.04.2017, dând indicații cu privire la realizarea activității infracționale, iar inculpaul B., a participat la încărcare și efectuarea transportului respectivelor cantități de lemne până la gaterul acestuia.

În ceea ce privește condiția atașată elementului material al infracțiunii de furt, respectiv ca sustragerea să aibă loc fără consimțământul deținătorului sau posesorului de fapt, instanța de apel a reținut că:

"eliberarea materialului lemnos de către subiectul pasiv al infracțiunii, reprezentat în platforma primară de către inculpatul N., s-a realizat fraudulos, în lipsa unui consimțământ acordat pentru ridicarea lemnului în condițiile în care fost ridicat. Astfel, Ocolul Silvic și-a dat acordul pentru predarea cantității de 50 de metri cubi către martorul O., astfel cum prevedea hotărârea de consiliu local pe baza căreia s-a realizat predarea, iar nu către B. în interesul acestuia și al inculpatului A., astfel cum în realitate a avut loc predarea în cele 3 ocazii."

Prima critică decelată din cuprinsul motivelor de recurs în casație vizează constatările contradictorii ale Curții de Apel Brașov în ceea ce privește luarea bunului fără consimțământul deținătorului, posesorului, în speță Ocolul Silvic, în condițiile în care pădurarul, numitul N., reprezentant al Ocolului Silvic, a fost de față, nu a avut nici un fel de obiecții, acționând în baza avizelor și actelor justificative.

Înalta Curte nu poate primi această apărare, având în vedere că, astfel cum a reținut instanța de apel, în actele justificative, respectiv avizele de însoțire primară seria x nr. x, seria x nr. x, seria x nr. x emise chiar de numitul N., destinatarul scriptic al masei lemnoase era numitul O.. Potrivit situației de fapt reținută în cauză de Curtea de Apel Brașov, pădurarul N. a predat lemnul inculpatului B., la ordinele inculpatului A. și a numitului Q. (reprezentantul Ocolului Silvic). Pădurarului N. nu i-a fost adusă la cunoștință vreo înțelegere între numitul O. și inculpații A. și B., ca aceștia din urmă să ridice lemnul, să-l prelucreze și să-i furnizeze celui dintâi lemn debitat, transformat în lemn de construcție, după cum nu i s-a prezentat pădurarului vreo împuternicire din partea destinatarului O. dată inculpatului B. prin care acesta să fie îndreptățit să preia cantitatea de masă lemnoasă.

Cu alte cuvinte, deși se cunoștea, potrivit avizelor de însoțire, că acei 50 metri cubi lemn rășinos trebuia să ajungă la numitul O., în realitate lemnul a ieșit (benevol) din posesia părții civile și a fost transportat la gaterul din Râșnov aparținând inculpatului B., fiind însușit, fără drept de recurenți (B. și de socrul său, A.) și intrând în patrimoniul acestora.

Fie că vorbim despre o lipsă a consimțământului specifică infracțiunii de furt, astfel cum a reținut instanța de apel (fraudarea consimțământului conduce la inexistența acestuia), fie că este vorba despre o viciere a consimțământului (inducere în eroare) specifică infracțiunii de înșelăciune, conduita celor doi inculpați, B. și A. este una infracțională, fiind îndreptată contra patrimoniului persoanei vătămate Ocolul Silvic Piatra Craiului Ciucaș RA, relativ la cantitatea de lemn ce a fost ridicată și însușită de aceștia.

Caracterizarea în drept a bazei factuale reținute cu titlu definitiv de instanța de apel nu poate fi cenzurată de Înalta Curte pe calea recursului în casație. Prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., instanța de recurs în casație analizează doar dacă fapta pentru care s-a dispus condamnarea este prevăzută de legea penală, indiferent de calificarea corectă în drept a acesteia, cazul de recurs menționat putând fi folosit pentru a analiza dacă fapta iese total din sfera ilicitului penal, împrejurare care nu este incidentă în cauză.

Recurenții au mai invocat, lipsa de tipicitate a infracțiunii de furt de arbori prevăzute de art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008, din perspectiva obiectului material al infracțiunii din legea specială, susținând că sustragerea materialului lemnos s-a realizat de pe o platformă primară aflată pe un drum forestier, iar nu din păduri, perdele forestiere de producție, terenuri degradate care au fost ameliorate prin lucrări de împădurire, din vegetație forestieră din afara fondului forestier național, așa cum prevede art. 2 alin. (1) din Codul silvic.

Înalta Curte reține că această nici această apărare nu este fondată, în condițiile în care, lemnul sustras provenea dintr-o exploatare forestieră (împrejurare cunoscută de inculpați) și a fost încărcat din platforma primară deținută de Ocolul Silvic. Pentru existența acestei infracțiuni prevăzută de Codul silvic condiția esențială este aceea ce obiectul material să constea în arbori tăiați din păduri, condiție realizată în cauză, fiind fără relevanță dacă acei arbori tăiați au fost sustrași chiar din pădure sau dintr-o platformă primară, care, prin însăși natura sa, trebuie amenajată la marginea unui drum forestier pentru a putea fi transportat lemnul de către beneficiari.

Prin urmare, în speță obiectul material al infracțiunii este reprezentat de o cantitate de 50 metri cubi de lemn rășinos provenit dintr-o exploatare forestieră realizată de Ocolul Silvic Bucegi Piatra Craiului Ciucaș RA, acesta fiind administratorul pădurii din care s-a realizat exploatarea forestieră și singurul organ îndreptățit să vândă acest material lemnos, ce a făcut obiectul judecății.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.., Înalta Curte, cu majoritate, va respinge, ca nefondate, recursurile în casație formulate de inculpații A. și B. împotriva deciziei penale nr. 471/AP din 31 mai 2023, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate:

Respinge, ca nefondate, recursurile în casație formulate de inculpații A. și B. împotriva deciziei penale nr. 471/AP din 31 mai 2023, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Penală.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 noiembrie 2023.

OPINIE SEPARATĂ

Cu opinie separată, în sensul admiterii recursurilor în casație formulate de inculpații A. și B. împotriva deciziei penale nr. 471/AP din 31 mai 2023 a Curții de Apel Brașov, secția Penală și casarea, în parte, a deciziei și, în parte, a sentinței penale nr. 380 din 28 decembrie 2022 a Judecătoriei Zărnești și, în rejudecare:

În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., achitarea inculpaților A. și B. pentru infracțiunea de furt de arbori doborâți sau rupți de fenomene ale naturii ori de arbori puieți sau lăstari care au fost tăiați sau scoși din rădăcini, prevăzută de art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008.

Înlăturarea dispoziției de confiscare a sumei de câte 8003 RON de la fiecare dintre inculpații A. și B., dispusă prin decizia recurată în baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. și menținerea celorlalte dispoziții ale deciziei penale atacate.

În conformitate cu prevederile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., hotărârile sunt supuse casării când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Dispozițiile art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 incriminează furtul având ca obiect material material lemnos.

Infracțiunea de furt, conform art. 228 alin. (1) C. pen., reprezintă luarea unui bun mobil din posesia sau detenție altuia, fără consimțământul acestuia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept.

Prin urmare, furtul se realizează din punct de vedere obiectiv prin acțiunea de luare a bunului din posesia sau detenția altuia fără consimțământul acestuia, putând fi comis pe față (manifest) sau în ascuns (clandestin).

Astfel, pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de furt, pe latură obiectivă, trebuie ca luarea bunului să se facă fără consimtământul persoanei în posesia sau detenția căreia se află bunul, fiindcă dacă acțiunea de luare s-a săvârșit cu consimțământul posesorului sau detentorului fapta are caracter legitim și nu constituie furt. Consimțământul lipsește fie atunci când persoana vătămată nu și-a dat seama de acțiunea făptuitorului și, deci, nu a fost pusă în situația de a-și exprima sau nu acordul, fie că și-a exprimat dezacordul, pe care făptuitorul l-a nesocotit.

În calea extraordinară de atac a recursului în casație, instanța ia în considerarea situația de fapt stabilită cu caracter definitiv de instanța de apel, fără a proceda la o reinterpretare a probelor întrucât realizează o verificare în drept a hotărârii recurate, elementele de temeinicie excedând recursului în casație.

În acest context legal, se constată că instanța de apel a reținut, în drept, că fapta inculpatului A., constând în aceea că, la datele de 06 aprilie, 11 aprilie și 17 mai 2017, împreună cu inculpatul B. și-a însușit cantitatea totală de 50 metri cubi masă lemnoasă (valoare 16 008 RON) rezultată în urma punerii în aplicare a autorizației de exploatare nr. x din data de 23 februarie 2017 a Rplos Bucegi Piatra Craiului RA, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt de arbori doborâți sau rupți de fenomene naturale ori de arbori puieți sau lăstari care au fost tăiați sau scoși din rădăcini, prev. de art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008, privind Codul silvic.

Totodată, s-a reținut că, fapta inculpatului B., constând în aceea că la datele de 06 aprilie, 11 aprilie și 17 mai 2017, prin cele trei transporturi efectuate, și-a însușit împreună cu inculpatul A., cantitatea totală de 50 metri cubi masă lemnoasă (valoare 16 008 RON) rezultată în urma punerii în aplicare a autorizației de exploatare nr. x din data de 23 februarie 2017 a Rplos Bucegi Piatra Craiului Ra, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt de arbori doborâți sau rupți de fenomene naturale ori de arbori puieți sau lăstari care au fost tăiați sau scoși din rădăcini, prev. de art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008, privind Codul silvic.

Prin considerentele anterior expuse, instanța de apel nu a arătat că recurenții inculpați și-ar fi însușit masa lemnoasă fără consimțământul persoanei vătămate - Ocolul Silvic Bucegi Piatra Craiului, deși elementul de tipicitate al lipsei consimțământului este unul obligatoriu pentru existența laturii obiective a infracțiunii pentru care a dispus condamnarea recurenților.

Dimpotrivă, curtea de apel a reținut că masa lemnoasă a fost eliberată urmare punerii în aplicare a autorizației de exploatare nr. x din data de 23 februarie 2017 a Rplos Bucegi Piatra Craiului Ra, prin decizia recurată fiind arătat și că au fost eliberate avizele de însoțire primară seria x nr. x; seria x nr. x; seria x nr. x de către N., pădurar angajat al RPLOS BUCEGI - PIATRA CRAIULUI RA.

Astfel, în considerentele deciziei recurate, instanța de apel a reținut:

(...) după ce martorului O. i-a ars șura, a depus la data de 09.11.2016 la Primăria comunei Moieciu o cerere prin care a solicitat acordarea a 50 de mc de lemn rășinos, necesar reconstrucției șurii și grajdului de animale.

La data de 23 noiembrie 2016 s-a întocmit un referat privind aprobarea unei cantități de material lemnos ca și ajutor, temeiurile invocate fiind art. 36 din Legea nr. 215/2001 și art. 28 Legea nr. 416/2001.

(...) la datele de 06 aprilie 2017, 11 aprilie 2017 și 17 mai 2017, inculpatul B., ginerele inculpatului A., transportă spre gaterul S.C. P. S.R.L., întreaga cantitate de masă lemnoasă ce ar fi trebuit să ajungă în posesia martorului O., potrivit avizelor de însoțire primară seria x nr. x; seria x nr. x; seria x nr. x emise de inculpatul N., pădurar angajat al RPLOS BUCEGI - PIATRA CRAIULUI RA, la datele menționate, cantitățile de 20,327 mc, 18,620 mc și 11,08 mc au fost predate martorului transportator M..

În sensul că materialul lemnos nu a ieșit din posesia Ocolului Silvic Bucegi Piatra Craiului fără acceptul/acordul acestuia reiese și din aspectul consemnat în decizia recurată referitor la faptul că pădurarul N. nu a fost indus în eroare cu nimic, cunoscând încă de la bun început că lemnul predat urma să ajungă la inculpatul B., la gaterul acestuia, fără să existe vreo dovadă a unei înțelegeri între O. și B. în acest sens.

De altfel, instanța de apel a subliniat faptul că, la fondul cauzei, s-a respins deci, în mod corect, cererea de schimbare a înacdrării juridice a faptei din furt în înșelăciune.

Inducerea în eroare a pădurarului N. (și, implicit, a ocolului silvic) presupune o analiză a probelor, ceea ce excede competenței instanței de recurs în casație, care examinează în drept hotărârea instanței de apel. Așadar, existența sau inexistența unei eventuale infracțiuni de înșelăciune ar implica analiza laturii subiective (inducerea în eroare), care nu este atributul instanței de recurs în casație.

În cuprinsul deciziei, curtea de apel a mai precizat: fraudarea consimțământului conduce la inexistența acestuia, pentru că, dacă Ocolul Sivic ar fi cunoscut că întreaga cantitate de

§ Cauze similare