ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 642/2024

Ședința publică din data de 25 septembrie 2024

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data 18 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024, în baza art. 29 alin. (5) din Legea 47/1994, s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 168 alin. (2) și (12) din C. proc. pen. formulată de contestatorul inculpat A..

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., a fost obligat contestatorul inculpat A. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reținut că, la data de 07.02.2024, a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Argeș sub nr. x/2024, Rechizitoriul nr. x, emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Pitești, prin care s-a dispus trimiterea în judecată, printre alții, a inculpatului A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen.

Prin încheierea penală din data de 12.04.2024 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Argeș, în dosarul nr. x/2024, în baza art. 345 din C. proc. pen. au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile și excepțiile invocate de inculpatul A., a fost constatată legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul întocmit la data de 05.02.2024, în dosarul de urmărire penală nr. 335D/P/2023 al Parchetului de pe lângă ÎCCJ - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Pitești, precum și legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății în cauză privind săvârșirea de către inculpat a infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.

Împotriva încheierii de finalizare a procedurii de cameră preliminară a formulat contestație inculpatul A., reiterând cererile și excepțiile formulate în fața judecătorului de cameră preliminară al instanței de fond, între care și cea referitoare la nulitatea percheziției informatice efectuate asupra telefonului mobil. Cu privire la acest aspect, inculpatul A. a arătat că prin mandatul de percheziție informatică nr. 354 din 13.12.2023, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Argeș a autorizat efectuarea unei percheziții informatice asupra suporturilor de stocare a datelor informatice, percheziție ce nu a putut fi realizată deoarece inculpatul nu a fost în măsură să indice codul de acces al telefonului. Față de această situație, prin ordonanța din data de 19.12.2023, s-a dispus de către procuror efectuarea unei constatări de către specialiști din cadrul D.I.I.C.O.T asupra telefonului ce aparține inculpatului A., prin care să fie recuperat codul de securitate al sistemului informatic în discuție.

Curtea a reținut că inculpatul a apreciat că prin dispunerea efectuării unui raport de constatare în vederea obținerii unei probe informatice, respectiv a codului de acces folosit ulterior pentru realizarea percheziției informatice, s-a urmărit în mod exclusiv eludarea normelor imperative incidente în materia percheziției informatice, în condițiile în care inculpatul și procurorul nu au fost prezenți la efectuarea constatării, aceasta a fost realizată de specialistul IT din cadrul DIICOT, care nu este organ de urmărire penală, accesarea sistemului informatic s-a realizat în lipsa unei autorizări obținute conform dispozițiilor C. proc. pen. și fără a fi indicată, în concret, modalitatea de obținere a codului de deblocare.

La termenul de judecată din data de 04.06.2024, în fața instanței de control judiciar, inculpatul A. a formulat o cerere având ca obiect sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 168 alin. (2) și alin. (12) din C. proc. pen., susținând că aceste dispoziții legale încalcă prevederile constituționale vizate de art. 1 alin. (3)-(5), art. 16, art. 20, 21, 26, 28, 53.

Referitor la conținutul excepției, s-a arătat că norma, astfel cum este edictată, permite realizarea unor acte de urmărire penală de către persoane care nu au această calitate de organe de urmărire penală - specialistul nefiind prevăzut de art. 55 din C. pen. printre organele de urmărire penală, or, această persoană, care într-adevăr poate activa atât în cadrul organelor de urmărire penală, ar putea activa și în afara instituțiilor respective.

În cauza de față, s-a reținut existența unui raport de constatare întocmit de către un astfel de specialist în absența procurorului, cât și a inculpatului, ajungându-se la această extindere în practică, tocmai din cauza prevederii care permite ca percheziția informatică să fie realizată de către o persoană străină participanților la procesul penal.

În esență, s-a avut în vedere ingerința în viața privată și de familie, în condițiile în care dispozitivul respectiv conține date confidențiale, care sunt accesate de către o altă persoană decât organele judiciare, context în care se poate ajunge la situații nedorite, inclusiv la divulgarea unor astfel de informații de către o persoană care nu are interdicții expres prevăzute de lege, astfel cum au organele de urmărire penală.

În final, s-a susținut că norma este lipsită de predictibilitate și nu este nici precisă în condițiile în care există acel "sau" atât din interiorul cât și din exteriorul instituției respective.

Referitor la cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 168 alin. (2) și alin. (12) din C. proc. pen., Curtea a reținut că, din interpretarea prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, rezultă că instanța de contencios constituțional poate fi sesizată cu o excepție de neconstituționalitate ridicată în fața instanței judecătorești, dacă se constată îndeplinite, cumulativ, mai multe condiții: ca excepția de neconstituționalitate să se refere la neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, asupra excepției să nu se fi pronunțat Curtea Constituțională printr-o decizie anterioară, prin constatarea acesteia ca fiind neconstituțională, normele a căror neconstituționalitate a fost invocată să aibă legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia

În ceea ce privește primele trei condiții, Curtea a constatat că acestea sunt îndeplinite, respectiv excepția a fost invocată de către contestatorul inculpat A. într-un dosar aflat pe rolul Curții de Apel Pitești, excepția de neconstituționalitatea vizează dispozițiile art. 168 alin. (2) și alin. (12) din C. proc. pen., iar textul de lege criticat nu a fost declarat neconstituțional printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Referitor la condiția privind legătura normelor ce fac obiectul excepției cu soluționarea cauzei, Curte a reținut că, pentru a fi admisibilă și a crea obligația trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituțională, dispoziția legală a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată trebuie să producă un efect concret asupra soluției ce se va pronunța în cauză.

Analizând incidența acestei din urmă condiții, instanța a constatat că excepția se referă la un text de lege care nu are legătură cu situația invocată în concret de către contestatorul inculpat A. și care nu ar produce un efect real asupra soluției cauzei.

În prezenta cauză, așa cum a reieșit din cele mai sus expuse, deși contestatorul inculpat a invocat nelegalitatea percheziției informatice, instanța a observat că în concret contestă modalitatea în care a fost recuperat codul de deblocare a telefonului mobil, apreciind că, respectiva constatare tehnico-științifică în vederea obținerii codului de deblocare a fost dispusă și efectuată în afara cadrului legal. S-a constatat că inculpatul nu formulează critici cu privire la dispunerea și efectuarea percheziției informatice și nu susține în cadrul cererilor și excepțiilor invocate faptul că percheziția informatică ar fi fost realizată de către specialiști din afara organelor judiciare.

Prin urmare, curtea a observat că respectiva constatare tehnico-științifică a fost dispusă de procuror în temeiul dispozițiilor art. 172 alin. (9) și (10) din C. proc. pen., deci fără legătură cu dispozițiile legale ce fac obiectul excepției de neconstituționalitate invocate, situație față de care, apreciind că nu este îndeplinită condiția privind legătura normelor ce fac obiectul excepției cu soluționarea cauzei, în baza art. 29 alin. (5) din Legea 47/1992, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 168 alin. (2) și (12) din C. proc. pen. formulată de contestatorul inculpat A., din cuprinsul încheierii din data 18 iunie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024, a formulat recurs recurentul inculpat A..

Calea de atac a fost înaintată Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. x/2024/a1.8.

Prin motivele de recurs formulate de inculpatul A., s-a solicitat admiterea recursului, desfiintarea încheierii atacate și admiterea cererii de sesizare a Curtii Constitutionale a României.

Examinând recursul formulat în cauză de recurentul A. împotriva dispoziției de respinge a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată, din cuprinsul încheierii din data 18 iunie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte, din perspectiva dispozițiilor art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, consideră că o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate este condiționată de îndeplinirea cumulativă a cerințelor:

a. excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;

b. excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

c. excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;

d. excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

În raport de aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că, în speță, excepția a fost invocată de către inculpatul A., în cauza având ca obiect contestațiile formulate, printre alții, de inculpat împotriva încheierii din data de 12 aprilie 2024 pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Argeș, secția penală, în dosarul nr. x/2024, în fața unei instanțe judecătorești și vizează dispozițiile art. 168 alin. (2) și (12) din C. proc. pen., în vigoare, care nu au fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Curtea Constituțională a arătat că, în esență, "condiția relevanței excepției de neconstituționalitate, respectiv a incidenței textului de lege criticat în soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței judecătorești, nu trebuie analizată în abstract, ci trebuie verificat în primul rând interesul procesual al invocării excepției de neconstituționalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituționalității textului de lege criticat. Cu alte cuvinte, excepția de neconstituționalitate trebuie să fie realmente utilă părților care au invocat-o pentru soluționarea litigiului în cadrul căruia a fost ridicată." (a se vedea Decizia nr. 360 din 08 iunie 2022, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1017 din 19 octombrie 2022).

Practic, "decizia Curții Constituționale trebuie să fie de natură a produce un efect concret asupra desfășurării procesului, cerința relevanței fiind expresia utilității pe care soluționarea excepției invocate o are în cadrul rezolvării litigiului dintre părți". (a se vedea Decizia nr. 39 din 17 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 345 din 06 mai 2019).

În acest context, în analiza condițiilor prevăzute de lege cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale, prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, Înalta Curte constată că acestea nu sunt îndeplinite cumulativ în cauză, și anume în ceea ce privește cerința ca excepția invocată să aibă legătură cu soluționarea cauzei, sub aspectul soluției ce se va pronunța în procesul aflat pe rolul instanței de judecată. Partea care invocă excepția de neconstituționalitate trebuie să urmărească împiedicarea unei judecăți și a pronunțării unei soluții în ceea ce o privește, care s-ar întemeia pe o dispoziție legală neconstituțională.

Înalta Curte subliniază că instanțelor de judecată le revine, în faza examinării admisibilității condițiilor de sesizare a Curții Constituționale, competența de a verifica dacă excepția a fost invocată în scopul prevăzut de lege, adică pentru controlul constituționalității unei dispoziții legale, dar care întotdeauna trebuie să aibă legătură cu cauza.

În acest sens, se constată că, în fața curții de apel, contestatorul inculpat nu a formulat critici cu privire la dispunerea și efectuarea percheziției informatice și nici nu a susținut în cadrul cererilor și excepțiilor invocate faptul că percheziția informatică ar fi fost realizată de către specialiști din afara organelor judiciare.

Având în vedere conținutul excepției de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată de inculpat, în raport de cadrul procesual și stadiul concret al cauzei în care s-a invocat excepția, se constată că aceasta nu îndeplinește condițiile cerute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, întrucât nu se formulează o critică propriu-zisă de neconstituționalitate a textelor de lege, ci se urmărește, în realitate, sesizarea Curții Constituționale cu neconstituționalitatea dispozițiilor art. 172 alin. (9) și alin. (10) din C. proc. pen., cu referire la procedeul probator de întocmire a unui raport de constatare pentru deblocarea telefonului mobil al inculpatului care nu a fost în măsură să furnizeze codul de acces, dispusă de către procuror și efectuată de către specialist.

Neconstituționalitatea unui text de lege este dată de contradicția dintre dispoziția legală și un principiu sau o prevedere constituțională. Or, în cauză, o asemenea contradicție nu a fost invocată, de natură a permite sesizarea Curții Constituționale.

Sesizarea Curții Constituționale cu dispozițiile art. 168 alin. (2) și (12) din C. proc. pen. privind percheziția informatică presupune existența unei legături directe între norma legală contestată și soluția ce urmează a se da în cauză.

Concluzionând, Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege privind admisibilitatea cererii de sesizare formulată în cauză de contestatorul inculpat A., constată că în mod judicios prima instanță a apreciat că, în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor invocate de inculpat, aceasta respectă condițiile reglementate de art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, mai puțin condiția privind legătura excepției cu soluționarea cauzei, având în vedere conținutul dispozițiilor legale criticate, precum și obiectul cauzei, fiind astfel în mod corect respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din data 18 iunie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024.

Față de soluția dispusă, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din data 18 iunie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 septembrie 2024.