ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 437/2024

Ședința publică din data de 04 iunie 2024

Deliberând asupra recursului declarat de inculpatul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 173/2022, din cuprinsul încheierii din data de 01 aprilie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2018, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 01 aprilie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2018, s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale a României, cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 173/2022.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că autorul excepției de neconstituționalitate a formulat critici din perspectiva prevederilor privind dreptul de acces liber la justiție, prevăzut de art. 21 alin. (1) din Constituție precum și de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

S-a apreciat că deși excepția de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, cuprinde textele de lege criticate art. 2 alin. (1) din Legea nr. 173/2022, textele de referință invocate art. 21 alin. (1) din Constituție și art. 6 CEDO, aceasta nu poate avea vreo înrâurire în soluționarea cauzei deferite judecății.

S-a constatat că, în esență, titularul excepției nu realizează o veritabilă critică de neconstituționalitate a unor texte de lege apte să fie incidente în dezlegarea cauzei deduse judecății, ci critică numai omisiunea textului legal de a conferi drept de sesizare a Curții Europene a Drepturilor Omului de emitere a unui aviz consultativ vizând aspecte necesar a fi lămurite pentru soluționarea cauzei.

Referitor la această condiție de admisibilitate, în jurisprudența sa, de exemplu, în Decizia nr. 203 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 14 mai 2012, în Decizia nr. 254 din 5 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 535 din 15 iulie 2016, sau în Decizia nr. 58 din 13 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 13 aprilie 2018, Curtea Constituțională a reținut că o excepție de neconstituționalitate ridicată într-o acțiune ab initio inadmisibilă este, de asemenea, inadmisibilă, în condițiile în care nu sunt contestate chiar dispozițiile legale care determină o atare soluție în privința cauzei în care a fost ridicată excepția. Aceasta deoarece indiferent de soluția pronunțată de Curtea Constituțională referitor la excepția de neconstituționalitate ridicată într-o cauză ab initio inadmisibilă, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la o astfel de cauză și, astfel, excepția de neconstituționalitate nu are legătură cu soluționarea cauzei în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. (Decizia nr. 372/2022 a Curții Constituționale).

Or, în cauza de față, s-a observat că deși excepția de neconstituționalitate a fost invocată în cadrul soluționării apelului, cu ocazia formulării unei cereri inadmisibile de sesizare a Curții Europene a Drepturilor Omului în vederea emiterii unui aviz consultativ, autorul excepției de neconstituționalitate critică tocmai aceste dispoziții de lege care impun o asemenea soluție de inadmisibilitate a cererii.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la art. 21 alin. (1) din Constituție, prin Decizia nr. 310 din 8 mai 2018, paragrafele 20-22, s-a reținut că accesul liber la justiție nu este un drept absolut, putând fi limitat prin anumite condiții de formă și de fond impuse de legiuitor, prin raportare la dispozițiile art. 21 din Constituție. Aceste condiționări nu pot fi acceptate dacă afectează dreptul fundamental în chiar substanța sa. Prin urmare, limitările aduse dreptului fundamental sunt admisibile doar în măsura în care vizează un scop legitim și există un raport de proporționalitate între mijloacele folosite de legiuitor și scopul urmărit de acesta (a se vedea în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 176 din 24 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 356 din 27 aprilie 2005). Stabilirea unor limitări în sfera organelor de sezină a Curții Europene nu se obiectivează per se într-o încălcare a accesului liber la justiție, fiind de competența exclusivă a legiuitorului de a institui regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, soluție ce rezultă din dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție (a se vedea, în acest sens, Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, și Decizia nr. 478 din 18 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 12 august 2015, paragraful 15).

Ținând seama de cele expuse mai sus, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 173/2022, având în vedere că excepția invocată nu constituie în concret o veritabilă excepție de neconstituționalitate, deoarece nu se critică textul în vigoare, ci se critică omisiunea legiuitorului de a indica și alți titulari ai dreptului de a sesiza Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 173/2022, din cuprinsul încheierii din data de 01 aprilie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2018 a formulat recurs recurentul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală sub dosar nr. x/2018.

La data termenul de judecată din 04 iunie 2024, apărătorul ales al recurentului A., avocat B., a învederat că în dosarul de fond, a fost pronunțată o soluție de achitare în ceea ce îl privește pe recurent, motiv pentru care, înțelege să solicite să se ia act de retragerea căii de atac, dat fiind că nu mai există interes în susținerea acesteia.

Examinând cererea de retragere a recursului declarat de inculpatul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a art. 2 alin. (1) din Legea nr. 173/2022, din cuprinsul încheierii din data de 01 aprilie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte constată următoarele:

Retragerea unei căi de atac, în cauză, a recursului formulat de recurentul A. împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 173/2022, din cuprinsul încheierii din data de 01 aprilie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2018, este un act de dispoziție, care odată exercitat, conduce la pierderea unui drept.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, recursul reprezintă o cale de atac concepută distinct de legiuitor numai în privința hotărârilor judecătorești prin care se respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale.

În materia căilor de atac reglementate de actualul C. proc. pen., respectiv în cazul apelului, legiuitorul a prevăzut posibilitatea retragerii căii de atac, aceste dispoziții aplicându-se mutatis mutandis și în materia recursului declarat împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 415 alin. (1) C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel, persoana vătămată și oricare dintre părți își pot retrage apelul declarat. Retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deținere, printr-o declarație atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către administrația locului de deținere. Declarația de retragere se poate face fie la instanța a cărei hotărâre a fost atacată, fie la instanța de apel.

În cauză, recurentul A., prin apărătorul ales, avocat B., care a și declarat prezenta cale de atac, la termenul de judecată din 04.06.2024, și-a manifestat voința în fața instanței de judecată de a retrage calea de atac declarată

Pentru aceste considerente, Înalta Curte având în vedere că exercitarea oricărei căi de atac este guvernată de principiul disponibilității, astfel încât cel care a exercitat o cale de atac poate să și-o retragă până la închiderea dezbaterilor, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 415 alin. (1) din C. proc. pen., va lua act de retragerea recursului formulat declarat de inculpatul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 173/2022, din cuprinsul încheierii din data de 01 aprilie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 173/2022, din cuprinsul încheierii din data de 01 aprilie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2018.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04 iunie 2024.