Solomatin împotriva Rusiei

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE nr. 20141/05 de Andrey SOLOMATIN împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 14 iunie 2007 ca Cameră compusă din: C.L. Rozakis, președinte, L. Loucaides, N. Vajić, A. Kovler, K. Hajiyev, S.E. Jebens, G. Malinverni, judecători și S. Nielsen, grefierul secțiunii, având în vedere cererea depusă la 12 aprilie 2005, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Andrey Anatolievich Solomatin, este un național rus care s-a născut în 1973 și locuiește în orașul Saransk din Republica Mordoviya.

Guvernul contestat a fost reprezentat de dl P. Laptev, reprezentantul Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este dezactivat. Statul este sub obligația legală de a-i asigura ocuparea forței de muncă. Reclamantul a depus în judecată Guvernul Republicii Mordoviya, Administrația Saransk și Biroul de Ocupare Saransk pentru numire într-un loc potrivit pentru o persoană cu handicap. În septembrie 2004, Curtea Supremă a Republicii Mordoviya și-a permis afirmațiile și a ordonat că acuzații furnizează reclamantului un loc de muncă adecvat. Hotărârea a devenit executabilă în aceeași zi.

A fost pusă în aplicare la 5 iulie 2005. COMPLAINTĂ Reclamantul se plâng în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la neexecutarea hotărârii Curții Supreme a Republicii Mordoviya din 21 de ani. Septembrie 2004. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 14 din Convenție cu privire la discriminarea împotriva acestuia din cauza handicapului său. DREPTUL La 24 octombrie 2006, Curtea a primit o scrisoare din partea reclamantului care a citit după cum urmează: „Exprim recunoștința pentru asistența dumneavoastră și vă cer, în conformitate cu art. 37 din Convenție, să întrerupeți examinarea cererii mele împotriva Rusiei. Ca urmare a intervenției Curții Europene, am fost furnizată pentru angajare.” Reclamantul a prezentat o copie a contractului de ocupare a forței de muncă.

Curtea reamintește art. 37 din Convenție, care, în partea relevantă, citește după cum urmează: „1. În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să scoată o cerere din lista cazurilor în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să-și continue cererea; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii, dacă respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile acestuia.” Din scrisoarea reclamantului, acesta nu intenționează să-și continue cererea, întrucât Tribunalul consideră că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolele sale, nu o impune să continue examinarea cazului.

În aceste circumstanțe, consideră că art. 29 § 3 din Convenție nu se mai aplică cazului și că aceaceasta ar trebui eliminată din listă în conformitate cu art. 37 § 1 litera (a) din Convenție. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să întrerupă aplicarea art. 29 § 3 din Convenție și să elimine aplicarea din lista de cazuri. Søren Nielsen Christos Președintele grefierului Rozakis

FIRST SECTION

DECISION Application no. 20141/05 by Andrey SOLOMATIN against Russia The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 14 June 2007 as a Chamber composed of: Mr C.L. Rozakis, President, Mr L. Loucaides, Mrs N. Vajić, Mr A. Kovler, Mr K. Hajiyev, Mr S.E. Jebens, Mr G. Malinverni, judges, and Mr S. Nielsen, Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 12 April 2005, Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Andrey Anatolyevich Solomatin, is a Russian national who was born in 1973 and lives in the town of Saransk in the Mordoviya Republic.

The respondent Government were represented by Mr P. Laptev, the Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The applicant is disabled. The State is under a legal obligation to provide employment for him. The applicant sued the Government of the Mordoviya Republic, the Saransk Administration and the Saransk Employment Office for appointment to a position suitable for a disabled person. On 21 September 2004 the Supreme Court of the Mordoviya Republic allowed his claims and ordered that the defendants provide the applicant with suitable employment. The judgment became enforceable on the same day.

It was enforced on 5 July 2005. COMPLAINTS The applicant complained under Article 6 of the Convention about non-enforcement of the judgment of the Supreme Court of the Mordoviya Republic of 21 September 2004. The applicant complained under Articles 14 of the Convention about discrimination against him on account of his disability. THE LAW On 24 October 2006 the Court received a letter from the applicant which read as follows: “I express gratitude for your assistance and ask you, under Article 37 of the Convention, to discontinue the examination of my application against Russia. As a result of the intervention by the European Court I have been provided with employment.” The applicant submitted a copy of the employment contract.

The Court recalls Article 37 of the Convention which, in the relevant part, reads as follows: “1. The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that (a) the applicant does not intend to pursue his application; ... However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.” It follows from the applicant’s letter that he does not intend to pursue his application. The Court considers that respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols does not require it to continue the examination of the case.

In these circumstances it considers that Article 29 § 3 of the Convention should no longer apply to the case and it should be struck out of the list in accordance with Article 37 § 1 (a) of the Convention. For these reasons, the Court unanimously Decides to discontinue the application of Article 29 § 3 of the Convention and to strike the application out of its list of cases. Søren Nielsen Christos Rozakis Registrar President