ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 575/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin sub nr. x/2021, reclamanții A., B., C. și D., în contradictoriu cu Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, au solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1.000.000 euro, cu titlu de despăgubire, pentru prejudiciul moral cauzat lui A.; obligarea pârâtei la plata sumei de 1.000.000 euro, cu titlu de despăgubire, pentru prejudiciul moral cauzat lui B.; obligarea pârâtei la plata sumei de 200.000 euro, cu titlu de despăgubire, pentru prejudiciul moral cauzat lui C.; obligarea pârâtei la plata sumei de 200.000 euro, cu titlu de despăgubire, pentru prejudiciul moral cauzat lui D.; obligarea pârâtei la plata contravalorii autoturismului marca x nr. x.

Hotărârea pronunțată de prima instanță Prin sentința civilă nr. 90 din 1 februarie 2023, Tribunalul Caraș-Severin a admis acțiunea formulată de către reclamanții A., B., C., prin reprezentant legal B., și D., prin reprezentant legal B., în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara. A obligat pârâta să plătească reclamantului A. suma de 30.000 euro, cu titlu de daune morale cauzate de decesul fiicei sale E.; a obligat pârâta să plătească reclamantei B. suma de 15.000 euro, cu titlu de daune morale cauzate de decesul surorii sale E.; a obligat pârâta să plătească reclamantei C. suma de 10.000 euro, cu titlu de daune morale cauzate de decesul mătușii sale E.; a obligat pârâta să plătească reclamantei D. suma de 10.000 euro, cu titlu de daune morale cauzate de decesul mătușii sale E.; a obligat pârâta la plata către reclamanți a sumei de 7.000 euro, reprezentând contravaloare autoturism x, nr. de înmatriculare B84HSX.

Hotărârea pronunțată de instanța de apel Prin decizia civilă nr. 183 din 30 iunie 2023, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a respins apelurile declarate de apelanții reclamanți D., A., C. și B. și de apelanta pârâtă Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Timișoara împotriva sentinței civile nr. 90 din 1 febuarie 2023 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 183 din 30 iunie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a declarat recurs pârâta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara. Prin cererea de recurs, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată. În susținerea recursului, recurenta a învederat că, în mod greșit, instanța de prim control judiciar a respins apelul declarat de aceasta, deși experții, parchetul, cât și ambele instanțe au constat faptul că evenimentul rutier a fost generat de către conducătoarea autoturismului. Astfel, după prezentarea situației de fapt, recurenta a subliniat că singura probă pe care au administrat-o reclamanții la formularea pretențiilor a fost un raport de expertiză elaborat de expertul asistent F., acesta fiind expertul numit de familia victimei E. în dosarul penal nr. x/2018, raportul de expertiză nefiind efectuat într-un mod imparțial. A menționat recurenta că, din expertiza existentă la dosar și din ordonanța de clasare a Parchetului de pe lângă Judecătoria Orșova reiese că singurul vinovat pentru producerea evenimentului rutier este chiar victima, acesta fiind motivul pentru clasarea cauzei penale. În ceea ce privește daunele morale acordate, recurenta a subliniat că despăgubirea bănească aferentă unui prejudiciu nepatrimonial nu poate constitui un prilej de îmbogățire fără justă cauză pentru victima sau persoanele prejudiciate, sens în care cuantumul ce urmează a fi acordat nu trebuie să deturneze aceasta despăgubire de la scopul și finalizarea prevăzută de lege. Totodată, daunele morale trebuie să respecte principiul echității și proporționalității în sensul existenței unui just echilibru între prejudiciul suferit și reparația acordată. Or, în speța dedusă judecății, reclamanții au solicitat sume exorbitante, fiind evident scopul urmărit, respectiv acela de îmbogățire fără justă cauză, asigurarea unui trai confortabil și nu acela de alinare a suferinței. A mai precizat recurenta că, la data producerii evenimentului rutier, cât și în prezent, există un parapet de protecție pe rampă de pe sensul de mers al victimei, care ar fi putut ajuta la ghidarea acesteia, având elemente reflectorizante aplicate. De asemenea, taluzurile de rambleu pentru sensul ascendent și descendent erau protejate, la momentul evenimentului rutier, cu sisteme de protecție, permițând deplasarea în siguranță. Conform contractului subsecvent de servicii nr. x/30.10.2018,. încheiat cu prestatorul G. S.R.L., pentru perioada 01.11.2018 -31.12.2018, s-a procedat la deszăpezirea și la răspândirea mecanică a materialelor necesare pentru prevenirea sau combaterea poleiului, gheții sau zăpezii, acordând o atenție deosebită pasajelor, viaductelor si podurilor. S-a procedat la patrularea cu utilaje pentru informarea stării drumurilor sau pentru prevenirea înzăpezirii, aspect confirmat de către I.P.J. Mehedinți, Serviciul Rutier, care nu a semnalat nerespectarea obligației de deszăpezire. Temperaturile nu au fost negative, nu s-a constatat o peliculă de. gheață pe viaduct si drumul avea o rigurozitate adecvată, îndeplinind toate condițiile de siguranță pentru rulare. În aceste condiții, a apreciat recurenta că toate probele propuse și administrate relevă că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru acordarea despăgubirilor. Concluzionând, recurenta a învederat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale răspunderii civile delictuale; nu se poate stabili culpa societății față de evenimentul rutier, iar pentru stabilirea faptei ilicite, instanța trebuia să aibă în vedere și dispozițiile prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.

Apărările formulate în cauză Intimații-reclamanți A., C., B. și D. au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția nulității recursului pentru lipsa calității de reprezentant a Direcției care a formulat prezenta cale de atac și pentru lipsa motivelor de nelegalitate. În subsidiar, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat. În ceea ce privește calitatea de reprezentant a Direcției Regionale de Drumuri și Poduri Timișoara, intimații reclamanți au susținut că aceasta nu a făcut dovada calității de reprezentant, arătând că, potrivit dispozițiilor art. 84 alin. (1) C. proc. civ., persoanele juridice pot fi reprezentate în fața instanțelor judecătorești doar de consilier juridic sau avocat. Mai mult, au învederat că potrivit art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 84/2003 pentru înființarea CNAIR, Direcția semnatară a cererii de recurs nu are personalitate juridică. Cu referire la motivele de recurs formulate, intimații reclamanți au învederat că recurenta nu a invocat motive de nelegalitate a deciziei recurate, fiind dezvoltate numai motive ce țin de netemeinicie, de situația de fapt și de probele administrate în cauză. În subsidiar, au solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., aspectul încadrării criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de lege, Înalta Curte constată că recursul este nul pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 483 alin. (3) și ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., rezultă că recursul este calea extraordinară de atac, de reformare, prin care hotărârea este supusă controlului judiciar numai prin prisma conformității sale cu regulile de drept material și/sau procesual aplicabile, astfel că părțile nu au posibilitatea de a o critica pentru motive de netemeinicie. Cu alte cuvinte, în recurs se exercită strict un control de legalitate al hotărârii, prin raportare la motivele de casare prevăzute, în mod expres și limitativ, la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., niciunul dintre acestea nefiind conceput astfel încât să permită instanței de recurs reanalizarea mijloacelor de probă administrate sau reevaluarea situației de fapt. Ca atare, faptele sunt stabilite, în mod suveran, de instanțele de fond, în timp ce instanța de recurs judecă hotărârea, iar nu procesul, în sensul că verifică modalitatea în care au fost aplicate, de către instanța de apel, normele de drept procesual și/sau de drept material situației de fapt deja stabilite. Scopul recursului transcede interesului particular și constă în asigurarea unui cadru juridic coerent și unitar, printr-o interpretare și aplicare uniformă a legii materiale și/sau procesuale, în timp ce interpretarea mijloacelor de probă este de resortul convingerii judecătorului de fond, care administrează probele și le poate aprecia (în primă instanță) sau, după caz, reaprecia și completa (în apel). În acest context, nu se poate pretinde instanței de recurs cenzurarea aprecierii probatoriului, transformând-o într-o a treia instanță de fond, în mod vădit contrar rolului și funcțiilor căii extraordinare de atac a recursului. Totodată, instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judiciar eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă explicită și se referă la una din situațiile cuprinse în art. 488 din C. proc. civ. În cauză, prin decizia civilă nr. 183 din 30 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, s-au respins, ca nefondate, apelurile formulate de reclamanți și de pârâta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Timișoara. Un examen atent al aspectelor critice inserate în cererea de recurs reliefează că recurenta pârâtă nu a formulat critici care să se grefeze pe raționamentul curții de apel ce a determinat respingerea apelului promovat de către aceasta și care să tindă a demonstra nelegalitatea judecății finalizate prin decizia recurată, motivele de recurs invocate antamând aspectele dezlegate de tribunal, partea rezumându-se a relua aspectele ce țin de situația de fapt. Se constată că recurenta a susținut că, în cauză, nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale a Companiei, făcând trimitere la dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice. Însă simpla menționare a unui act normativ, fără a fi indicate punctual articolele de lege aplicabile, în opinia recurentei, cazului pendinte, este lipsită de valențe juridice, în lipsa unei argumentări care să reflecte greșelile anume imputate instanței în judecarea apelului, în sensul exigențelor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Totodată, simpla susținere că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile atragerii răspunderii civile delictuale nu este aptă să răspundă cerințelor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., nefiind în prezența unor veritabile critici ale considerentelor prezentate de instanța de apel în susținerea soluției pronunțate. Pentru a fi incident vreunul dintre motivele de casare prevăzute de dispozițiile legale anterior menționate, nu este suficient ca recurenta-reclamantă să facă trimitere, în mod formal, la sediul materiei unde este reglementată problema de drept ce trebuie soluționată de instanța de recurs, ci trebuie ca motivul invocat să se refere la un viciu de legalitate a hotărârii recurate, nu la un aspect de temeinicie a acesteia. Lecturarea memoriului de recurs relevă că recurenta a prezentat situația de fapt, făcând referire la probele administrate în cauză, respectiv raportul de expertiză efectuat în cauză, buletine de analiză, contractul de servicii nr. x, tinzând astfel la o cenzurare a aprecierii date de prima instanță mijloacelor de probă și la o devoluare a fondului, aspect care excedează limitelor controlului judiciar posibil a fi exercitat în recurs, circumscris verificării legalității, nu și temeiniciei hotărârii atacate, din perspectiva motivelor de recurs prevăzute expres și limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Totodată, alegațiile recurentei conform cărora daunele morale acordate ar trebui să respecte principiul echității și proporționalității, asigurând un echilibru just între prejudiciul suferit și reparația oferită nu combat raționamentul instanței de apel, recurenta-pârâtă fiind nemulțumită de soluția pronunțată de Curtea de Apel. În realitate, recurenta tinde la o cenzurare a aprecierii date de instanța de apel mijloacelor de probă și la o devoluare a fondului, aspect care excedează limitelor controlului judiciar posibil a fi exercitat în recurs, circumscris verificării legalității, nu și temeiniciei hotărârii atacate, din perspectiva motivelor de recurs prevăzute expres și limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Este de reamintit că atributul stabilirii situației de fapt și al aprecierii probelor aparține în mod exclusiv instanțelor de fond, nefiind permisă o substituire în prerogativele determinate de lege, câtă vreme obiectul și scopul recursului sunt reglementate, în mod imperativ, de dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ. În consecință, cum recurenta nu a combătut în nicio formă considerentele regăsite în hotărârea atacată și raționamentul instanței de apel în pronunțarea soluției, simplele susțineri formulate prin memoriul de recurs nu pot fi deduse spre examinare instanței de recurs, ca fiind critici de nelegalitate. Pentru aceste considerente, întrucât aspectele invocate de recurentă nu se încadrează în prevederile art. 488 din C. proc. civ. și nu se grefează pe conținutul deciziei atacate și cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului.