ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1662/2024

Obiectul cererii. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă sub nr. x/23.06.2020, reclamanta A. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, instanța să dispună: - obligarea pârâtului la plata sumei de 23.677,95 RON și 6000 euro cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuieli judiciare pe care le-a avansat cu titlu de onorariu avocat, și la plata sumei de 5.749,92 RON, cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuieli judiciare achitate și constând în cheltuieli cu trimiteri poștale (194,92 RON), cheltuieli de judecată stabilite de instanță (3.230 RON), taxe de timbru judiciar (450 RON) și onorarii experți judiciari (1875 RON), atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, în legătură cu dosarul penal nr. x/2014 al DNA Structura Centrală în care a fost reținută și arestată, cu dosarul nr. x/2015 al Înaltei Curți de Casație și Justiție (dosar fond), declinat la dosarul nr. x/2015 al Curții de Apel București (fond) și cu dosarul nr. x/2018 al Înaltei Curți de Casație și Justiție (dosar apel); - obligarea pârâtului la plata sumei de 7.582,94 RON, daune materiale, reprezentând beneficiul nerealizat prin rezilierea unui contract la B.; - obligarea pârâtei la plata sumei de 166.700 euro cu titlu de daune morale pentru perioada în care a fost supusă pe nedrept punerii în mișcare a acțiunii penale și judecării sale pe nedrept; - obligarea pârâtei la plata sumei de 115.000 de euro pentru perioada arestării preventive nelegale; - obligarea pârâtului la plata dobânzii legale aferentă sumei solicitate, calculată de la data formulării cererii de chemare în judecata și până la achitarea integrală a sumei datorate; - obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea prezentului dosar.

Hotărârea pronunțată de prima instanță. Prin sentința civilă nr. 2006 din 20 decembrie 2021, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă a respins excepția inadmisibilității, ca neîntemeiată. A respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, ca neîntemeiată. A admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect "pretenții". A obligat pârâtul la plata sumei de 1875 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare achitate de reclamantă în dosarul nr. x/2015 al Curții de Apel București, la plata sumei de 500.000 RON, cu titlu de daune morale pentru perioada arestării preventive, precum și la plata dobânzii legale aferente sumelor acordate, calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la data plății efective. A respins în rest cererea, ca neîntemeiată.

Calea de atac declarată în cauză. Împotriva sentinței civile nr. 2006 din 20 decembrie 2021 pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă au declarat apel reclamanta A. și pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Cererea de sesizare a Curții Constituționale. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie la data de 04.12.2023, în cadrul dosarului nr. x/2020, apelanta-reclamantă A. a formulat cerere privind sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 94 alin. (2) rap. la art. 86 alin. (2), art. 96 din Legea nr. 304/2022, art. 127, art. 128 și art. 294 din Legea nr. 303/2022 precum și a dispozițiilor art. 92 alin. (2) C. proc. civ. în măsura în care se interpretează că aceste din urmă dispoziții procesual civile ar permite participarea procurorilor din parchetele specializate, Direcția Națională Anticorupție (DNA), respectiv Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT) la soluționarea cauzelor civile, în locul procurorului parchetului competent material și teritorial să reprezinte Ministerul Public în raport de gradul instanței învestite cu soluționarea cauzei (tribunal sau curte de apel).

Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale. Prin încheierea din 14 martie 2024, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis în parte cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de apelanta-reclamantă A.. În baza art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 92 alin. (2) din C. proc. civ. în raport cu prevederile art. 1 alin. (5), art. 16, art. 20, art. 21 alin. (1) și (3) și art. 24 din Constituția României. A respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 94 alin. (2), art. 86 alin. (2), art. 96 din Legea nr. 304/2022, respectiv a dispozițiilor art. 127, art. 128 și art. 294 din Legea nr. 303/2022, ca inadmisibilă.

Calea de atac formulată în cauză. Împotriva încheierii din 14 martie 2024, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, reclamanta A. a declarat recurs la data de 15 martie 2024, neindicând temeiurile legale în baza cărora a formulat recurs și nici motivele de recurs.

Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice București nu a depus întâmpinare la dosarul cauzei.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanțelor judecătorești (23 iunie 2020), în cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018. Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condițiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471 1 alin. (5) și (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 14 mai 2024, cu citarea părților, în ședință publică, în vederea soluționării căii de atac. Prin încheierea din 14 mai 2024 s-a dispus repunerea cauzei pe rol pentru a se comunica intimatului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice cererea de renunțare la judecata recursului formulată de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 14 martie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2020, și a fost acordat termen în cauză la data de 18 iunie 2024, cu citarea părților, recurenta cu solicitarea de a indica instanței dacă solicită a se lua act de cererea sa de renunțare la judecata recursului în lipsa părților legal citate. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând recursul în raport de cererea de renunțare la calea de atac, Înalta Curte reține următoarele: Procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, în conținutul căruia intră dreptul părților de a face acte procedurale de dispoziție cu privire la drepturile subiective deduse judecății sau la mijloacele procedurale prin care se pot recunoaște ori stabili aceste drepturi. Prin urmare, renunțarea la judecata unei căi de atac reprezintă un act procedural de dispoziție permis părților în procesul civil. Întrucât recurenta-reclamantă și-a manifestat voința, prin cererea de renunțare depusă la dosarul cauzei, de a renunța la calea de atac declarată, devin incidente dispozițiile art. 463 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora "achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre". Astfel, renunțarea la calea de atac antrenează consecința achiesării exprese la hotărârea atacată prin exercitarea căii de atac la care s-a renunțat. În cauză, recurenta-reclamantă A. a depus cerere de renunțare la judecată, înregistrată în dosarul de recurs la fila x, semnată electronic, prin care a declarat că înțelege să renunțe la judecata recursului ce face obiectul prezentului dosar. Văzând manifestarea de voință a recurentei-reclamante, exprimată cu respectarea dispozițiilor de procedură enunțate mai sus, Înalta Curte urmează să ia act de renunțarea la judecata recursului declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii de ședință din 14 martie 2024, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în contradictoriu cu intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor.