ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1243/2024

Ședința publică din data de 14 mai 2024

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă sub nr. x/2019, reclamanta UCMR ADA, A. a chemat în judecată în calitate de pârâtă, societatea B. S.R.L., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată pârâta:

1.1. C., din Municipiul Sibiu, Piața Aurel Vlaicu, nr. 10, județ Sibiu, în perioada decembrie 2016 - decembrie 2019;

1.2. în cadrul manifestării artistice karaoke din cadrul C., din Municipiul Sibiu, Piața Aurel Vlaicu, nr. 10, județ Sibiu, în perioada decembrie 2016 - decembrie 2019;

În subsidiar capătului 2 al cererii de chemare în judecată, solicită obligarea pârâtei la plata:

a) sumei de 79.272,00 RON, inclusiv TVA, reprezentând valoarea remunerațiilor restante corespunzătoare comunicării publice a operelor muzicale în cadrul C. și în cadrul manifestării artistice karaoke din cadrul C., în perioada decembrie 2016 - decembrie 2019, corespunzător unei comunicări publice autorizate a operelor muzicale;

b) sumei de 32.356,20 RON reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de 04.12.2019, pentru întârzierea plății remunerațiilor specificate la lit. a) a capătului subsidiar capătului 2 al prezentei cereri de chemare în judecată;

c) la plata penalităților de 0.1%/zi de întârziere începând cu data de 05.12.2019 și până la data plății efective a sumei de 79.272.00 RON.

În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr. 8/1996, a drepturilor de autor și a drepturilor conexe, cu modificările ulterioare, pe dispozițiile Metodologiilor publicate prin Deciziile ORDA nr. 189/2010, nr. 203/2011 și art. 30, alin. (1) și art. 148 și următoarele C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 341/05.03.2021pronunțată în dosarul nr. x/2019 Tribunalul București, secția a V-a civilă a admis în parte acțiunea și a obligat la plata sumei de 22.200 x 3 RON - despăgubiri pentru comunicarea publică în cadrul activităților de club până la data de 31 decembrie 2019. A respins acțiunea în rest, ca neîntemeiată și a obligat la plata sumei de 2500 de RON cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 341/05.03.2021 au formulat apel ambele părți, iar cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2019.

Prin decizia civilă nr. 80A din 25 ianuarie 2024, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins apelurile formulate de apelanta-pârâtă B. S.R.L. și de apelanta-reclamantă UCMR-ADA, A. împotriva sentinței civile nr. 341/05.03.2021 pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2019, ca nefondate.

Împotriva deciziei sus-menționate, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a declarat recurs pârâta B. S.R.L., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului formulat, casarea deciziei civile nr. 80A din 25 ianuarie 2023, trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului București, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

A explicitat că societatea își desfășoară activitatea la sediul din Sibiu, Piața Aurel Vlaicu, nr. 10, jud. Sibiu, având ca obiect de activitate codul CAEN 5630 - Baruri și alte activități de servire a băuturilor.

A arătat că a fost contactat în decembrie 2019 de două persoane care s-au prezentat fiind din partea reclamantei și care i-au cerut să achite o taxă aferentă faptului că pârâta organizează evenimente de tip karaoke.

Precizează faptul că a explicat acestor persoane că nu desfășoară astfel de evenimente, iar daca trebuie să plătească pe viitor o taxă specială, urmează să o plătească la reprezentantul zonal, la care plătea și până la acel moment, D..

Deși nu se încadra la organizarea unor astfel de evenimente, a achitat această taxă imediat, în cuantum de 2142 RON, fiind emisă autorizația cu nr. x/03.12.2019.

Au fost achitate toate autorizațiile/licențele pentru activitatea pe care o desfășoară, inclusiv către intimată.

Pe de altă parte, pârâta susține că nu desfășoară activități specifice clubului, fiind bar, nu a organizat evenimente, nu a încasat bilete la intrarea în bar.

În ceea ce privește așa-zisele spectacole organizate în perioada octombrie 2019 - decembrie 2019, acestea nu au fost evenimente tip karaoke sau alt gen de spectacole, pârâta permițând în mod gratuit unor prieteni să cânte în câteva seri, fiind perioada postului, din lipsă de evenimente.

Acțiunea reclamantei este neîntemeiată, bazându-se doar pe bănuieli, cele două persoane venite în control nefiind în spațiu, singurul care a fost în mod regulat fiind reprezentantul acesteia zonal, D..

În perioada decembrie 2016- decembrie 2019, conform declarației administratorului E. nu au fost organizate evenimente tip karaoke în cadrul barului B. S.R.L. și nici nu s-au obținut venituri din vânzarea de bilete de acces în cadrul barului.

Un alt motiv de apel viza faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției invocate de pârâtă, respectiv necompetența teritorială a Tribunalului București în soluționarea cauzei, iar instanța de apel a respins acest motiv de apel, motivând că nu s-au respectat prevederile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., pârâta invocând excepția până la primul termen de judecată.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 04 ianuarie 2024, sub nr. x/2019, fiind repartizat aleatoriu spre soluționare Completului nr. 9.

Prin rezoluția de primire a dosarului s-a dispus comunicarea cererii de recurs, iar recursul a fost comunicat intimatei reclamante UCMR-ADA la data de 22 ianuarie 2024.

Prin rezoluția din data de 13 aprilie 2024 a fost fixat termen de judecată la data de 14 mai 2024, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele care urmează:

Analizând criticile invocate, Înalta Curte reține prioritar că recurenta-pârâtă, care și-a întemeiat calea de atac promovată pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aduce de fapt argumente prin care susține o greșită stabilire a situației de fapt și o apreciere eronată a probelor, aspecte care însă nu intră în cenzura instanței de recurs, având în vedere că în această cale extraordinară de atac se realizează exclusiv un control judiciar de legalitate, pe baza criticilor susținute de parte, susceptibile de încadrare în motivele de casare reglementate expres și limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Ca atare, criticile recurentei-pârâte pot fi analizate numai în măsura în care prin acestea se invocă faptul că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a normelor legale incidente pentru soluționarea raportului juridic litigios și nu tind a determina o verificare a situației de fapt sau a relevanței probelor administrate.

Or, asemenea argumente vizând greșita aplicare sau interpretare a legii de drept substanțial nu se identifică în memoriul de recurs, prin care se expun numai chestiuni care privesc împrejurările de fapt relevante pentru soluționarea cauzei.

Cât privește critica de recurs referitoare la nepronunțarea instanțelor asupra excepției invocate de pârâtă, respectiv necompetența teritorială a Tribunalului București în soluționarea cauzei, aceasta reprezintă critica unică de recurs care poate fi decelată, însă ea nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8, ci în cele ale pct. 5 C. proc. civ., întrucât se invocă încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Înalta Curte reține că excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București a fost invocată de pârâta B. S.R.L. prin întâmpinarea depusă de aceasta la data de 17 iunie 2020, act de procedură cu privire la care prima instanță a constatat că a fost depus cu depășirea termenului prevăzut de dispozițiile art. 201 alin. (1) C. proc. civ., ca urmare fiind calificat de instanța de judecată ca fiind note de ședință prin încheierea din data de 22 octombrie 2020 .

Prin aceeași încheiere, Tribunalul a respins excepția necompetenței teritoriale, ca fiind tardiv formulată, cu motivarea că termenul pentru depunerea întâmpinării a fost depășit (acțiunea fiind comunicată pârâtei la data de 15 ianuarie 2020, iar întâmpinarea a fost depusă la 17 iunie 2020).

Cercetând motivele de apel invocate, Înalta Curte mai constată că pârâta B. S.R.L. nu a formulat critici și împotriva încheierii din 22 octombrie 2020, înțelegând să formuleze apel doar împotriva sentinței civile nr. 341/05 martie 2021, pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă, însă în cuprinsul cererii de apel a expus și critici privitoare la o pretinsă nesoluționare a respectivei excepții de către instanța de fond.

Contrar susținerilor recurentei-pârâte, instanța de apel s-a pronunțat asupra acestui motiv de apel, reținând că în cauză competența teritorială a primei instanțe este reglementată prin norme de ordine privată, întrucât reclamanta a solicitat atragerea răspunderii civile delictuale a pârâtei, potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (3) C. proc. civ., excepția de necompetență trebuind invocată in limine litis.

Curtea de apel a reținut că pârâta a invocat excepția necompetenței teritoriale prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 17.06.2020, deși cererea introductivă îi fusese legal comunicată în etapa scrisă, la sediul social, iar acestea avea obligația de a depune întâmpinare în termen de 25 de zile de la data de 15.01.2020, potrivit dispozițiilor art. 201 alin. (1) și 208 alin. (1) C. proc. civ., conchizând că excepția a fost invocată tardiv, iar prima instanță în mod corect a respins-o ca atare.

Înalta Curte observă astfel că nefondat se susține de către recurentă că problema invocării necompetenței instanței nu a fost examinată de instanța de apel. Corespunzător, se constată că și prima instanță a examinat excepția cu respectarea dispozițiilor art. 129 alin. (3) și art. 130 alin. (3) C. proc. civ., deoarece necompetența teritorială avea natura unei excepții de ordine privată, ce putea fi invocată de pârât prin întâmpinare, în interiorul termenului legal de depunere a acestui act de procedură, sub sancțiunea prevăzută de art. 208 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru toate aceste considerente, reținând că motivele de recurs invocate, examinate prin prisma art. 488 alin. (1) pct. 8, respectiv pct. 5 C. proc. civ., nu sunt întemeiate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 80A din 25 ianuarie 2023 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă UCMR-ADA - A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 80A din 25 ianuarie 2023 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă UCMR-ADA - A..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 mai 2024.