Decizia nr. 1210/2024 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 1018/2019 a Judecătoriei Costești

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Costești, sub nr. x/2018, din data de 26 aprilie 2018, reclamanții A., B., C., D. și E., în contradictoriu cu pârâții Comisia Locală de Fond Funciar Bârla, Comisia Județeană de Fond Funciar Argeș, F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. și P., au solicitat să se constate că cererea formulată de către Q. (autorul pârâților - persoane fizice) este depusă tardiv, adică peste termenul de 90 zile prevăzut de art. 9 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, modificată și completată, ceea ce duce la decăderea sa, ca moștenitor, iar, pe cale de consecință, să se constate nulitatea absolută parțială a actelor de validare, respectiv a hotărârii Comisiei Județene de Fond Funciar Argeș nr. 754 din 12 decembrie 2002, în care la poziția 6, apare autoarea F. și cu moștenitorul R., cât și a propunerii de validare a Comisiei Locale de Fond Funciar Bârla, în sensul eliminării acestui moștenitor din actele de validare, cu cheltuieli de judecată.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 1018 din 25 septembrie 2019, Judecătoria Costești a respins acțiunea, ca nefondată. Prin sentința civilă nr. 1375 din 10 decembrie 2019, Judecătoria Costești a admis cererea de completare și a completat dispozitivul sentinței civile nr. 1018 din 25 septembrie 2019, în sensul că: "Obligă reclamanta să plătească pârâților F., G. și H., suma de 2.400 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată".

Hotărârea instanței de apel Prin decizia civilă nr. 2215 din 1 octombrie 2020, Tribunalul Argeș a admis excepția nulității și a anulat apelul declarat de apelanții B., C., D., E., pentru lipsa semnăturii apelanților; a respins apelul declarat de reclamanta A., în contradictoriu cu intimații pârâți, față de sentința civilă nr. 1018 din 25 septembrie 2019, pronunțată de Judecătoria Costești, ca nefondat; a admis apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 1375 din 10 decembrie 2019 și a dispus obligarea la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1500 RON, reduse conform art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., cu menținerea în rest a sentinței. A obligat intimații F., G. și H., în solidar, la plata către apelanta reclamanta A. a sumei de 300 RON, cheltuieli de judecată.

Hotărârea instanței de recurs Prin decizia civilă nr. 359 din 5 octombrie 2022, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a admis excepția inadmisibilității. A respins, ca inadmisibil, recursul formulat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 2215 din 1 octombrie 2020, pronunțată de Tribunalul Argeș, intimați fiind reclamanții B., C., D. și E. și pârâții Comisia Locală de Fond Funciar Bârla, Comisia Județeană de Fond Funciar Argeș, F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. și P..

Cererea de revizuire Reclamanta A. a formulat cerere de revizuire a deciziei civile nr. 359 din 5 octombrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, invocând incidența motivului de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. În motivarea cererii, arată că potrivit dispozițiilor art. 430 din C. proc. civ., hotărârea judecătorească care soluționează, în tot sau în parte fondul, sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra unui incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul precum și considerentele pe care se sprijină. În cauză, hotărârea supusă revizuirii încalcă autoritatea de lucru judecat a considerentelor deciziei nr. 38 din 7 iunie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin raportare și la decizia nr. 30/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Chestiunile de drept dezlegate prin cele două decizii sunt obligatorii de la publicarea acestora în Monitorul Oficial al României, fiind incidente dispozițiile art. 521 alin. (3) din C. proc. civ. Arată că, deși a depus dovezi, instanța nu a făcut trimitere la motivarea instanței de fond, respectiv a Judecătoriei Costești din sentința nr. 1018 din 25 septembrie 2019. De asemenea, acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 RON este nelegală, neexistând dovada certă a acestora. Astfel, hotărârea este contrară spiritului deciziei nr. 38/2021. Instanța de recurs nu a analizat niciun fapt de congruență între drepturile de care reclamanta ar putea beneficia. Prin urmare, în opinia sa, soluția Curții de Apel Pitești contravine, considerentelor deciziei nr. 38 din 7 iunie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și încalcă autoritatea de lucru judecat a acesteia. În concluzie, solicită admiterea cererii de revizuire, anularea deciziei civile nr. 359 din 5 octombrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă și trimiterea cauzei, spre rejudecare.

Hotărârea de declinare a competenței de soluționare a cererii de revizuire Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția I civilă, la data de 11 noiembrie 2022, sub nr. x/2022. Prin decizia civilă nr. 394 din 4 decembrie 2023, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a declinat, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, competența materială de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuienta A. împotriva deciziei civile nr. 359/5 octombrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2018, intimați fiind reclamanții D., C., B., E. și pârâții Comisia Județeană de Fond Funciar Argeș, Comisia Locală de Fond Funciar Bârla, J., M., L., O., P., F. și G., H., N., K. și I..

Procedura în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție Prin rezoluția din 12 februarie 2024, s-a fixat termen de judecată la data de 18 aprilie 2024. La termenul din data de 18 aprilie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat, din oficiu, excepția tardivității cererii de revizuire și a amânat pronunțarea pentru data de 25 aprilie 2024, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând recursul din perspectiva excepției tardivității, invocate din oficiu, Înalta Curte constată următoarele: Obiectul căii extraordinare de atac îl reprezintă decizia civilă nr. 359R din 5 octombrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, cu privire la care se solicită retractarea în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Reglementarea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. are drept scop protejarea autorității de lucru judecat a unei alte hotărâri judecătorești, pentru a asigura ordinea și stabilitatea juridică. Însă, pentru a conduce la anularea hotărârii care încalcă autoritatea de lucru judecat, este necesară respectarea unor cerințe, inclusiv de ordin procedural. Potrivit dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., "termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazul prevăzut de 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri." În dreptul procesual civil, căile de atac, termenele și condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică. În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează. Prin urmare, termenul de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 are caracterul unui termen legal, imperativ și absolut, a cărui încălcare atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a exercita calea de atac, iar momentul de la care curge acesta este data rămânerii definitive a ultimei hotărâri. Articolul 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ. stipulează că sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs (…), iar alin. (2) al aceluiași articol menționează că hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării. În cauza pendinte, decizia civilă nr. 359R/2022 a Curții de Apel Pitești, supusă revizuirii, a devenit definitivă la data pronunțării sale, respectiv la data de 5 octombrie 2022. Iar în considerarea dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., acesta este momentul de la care curge termenul de o lună, stabilit de legiuitor. Calculul acestui termen procedural se realizează în conformitate cu prevederile art. 181 din același act normativ potrivit cu care "(1) Termenele, în afară de cazul în care legea dispune altfel, se calculează după cum urmează: 1.când termenul se socotește pe ore, acesta începe să curgă de la ora zero a zilei următoare; 2.când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește; 3.când termenul se socotește pe săptămâni, luni sau ani, el se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an. Dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlinește în ultima zi a acestei luni." Aplicând dispoziția legală la speța dedusă judecății, reiese că termenul de o lună, în care se putea solicita revizuirea deciziei nr. 359R din 5 octombrie 2022 a Curții de Apel București, pentru încalcarea autorității de lucru judecat a altei hotărâri, a expirat la data de 5 noiembrie 2022. Prin urmare, depunând cererea de revizuire la data de 11 noiembrie 2022, aceasta este tardiv formulată. Cum instanța de contencios european a drepturilor omului a statuat, într-o jurisprudență constantă, că dreptul de acces la un tribunal independent și imparțial reglementat de lege nu este unul absolut, ci este supus, prin natura sa, unor limitări legale care însă trebuie să urmărească un scop legitim și să fie necesare și proporționale, reținând că, în cazul căilor extraordinare de atac de retractare, scopul reglementării unor termene îl reprezintă principiul securității raporturilor juridice, Înalta Curte apreciază că impunerea unui termen de exercitare a căii de atac a revizuirii nu este în sine contrară dreptului de acces și nu încalcă, în circumstanțele concrete ale cauzei, în care părțile interesate nu au putut demonstra niciun motiv întemeiat pentru nerespectarea acestui termen, dreptul la un proces echitabil reglementat de art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului (a se vedea în acest sens cauza Lungoci împotriva României, hotărârea din 26 ianuarie 2006). În același sens, este și jurisprudența Curții Constituționale a României, exprimată în deciziile nr. 8 din 14 ianuarie 2020, nr. 346 din 16 iunie 2020, nr. 823 din 9 decembrie 2021 și nr. 545 din 10 noiembrie 2022. În cuprinsul deciziei nr. 545 din 10 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 110 din 8 februarie 2023, referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Curtea Constituțională a reținut că "hotărârea atacată prin intermediul revizuirii - cale extraordinară de atac - nu este criticată în raport cu materialul dosarului existent la data pronunțării acelei hotărâri, ci numai pe baza unor împrejurări noi, necunoscute de instanța de judecată la data pronunțării. De aceea, formularea și motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoașterea argumentării instanței care a stat la baza pronunțării hotărârii atacate. (...)" De asemenea, Curtea Constituțională a reținut, în cuprinsul aceleiași decizii, că "în ipoteza în care constată existența motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, instanța competentă să soluționeze cererea de revizuire nu examinează temeinicia hotărârii atacate și nu decide care dintre hotărârile în discuție este cea judicioasă, ci se rezumă la a anula ultima hotărâre cu privire la care constată că nesocotește autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare. Pentru a decide astfel, instanța se pronunță asupra identității de părți, obiect și cauză în procesele soluționate prin hotărârile comparate, care indică încălcarea autorității de lucru judecat a celei mai întâi pronunțate. Or, în verificarea existenței triplei identități menționate, nu este necesar ca instanța care soluționează cererea de revizuire să analizeze considerentele pe care instanțele și-au fondat soluțiile pronunțate, ci soluția pronunțată și impusă prin dispozitivul hotărârilor. Art. 461 alin. (1) din C. proc. civ. clarifică obiectul asupra căruia poartă orice cale de atac, stabilind că partea din hotărâre împotriva căreia se îndreaptă aceasta este soluția cuprinsă în dispozitivul hotărârii. Așadar, revizuirea, la fel ca orice altă cale de atac, indiferent de caracterul acesteia - ordinară sau extraordinară, de reformare sau de retractare, devolutivă sau nedevolutivă, se îndreaptă împotriva soluției cuprinse în dispozitivul hotărârii. Chiar dacă, în concepția actuală a C. proc. civ., se bucură de autoritate de lucru judecat atât dispozitivul hotărârii, cât și considerentele pe care acesta se sprijină, după cum prevede art. 430 alin. (2) din acest act normativ, revizuirea întemeiată pe motivul nesocotirii autorității de lucru judecat nu poate viza decât soluția pronunțată, de vreme ce efectul admiterii cererii de revizuire este, așa cum s-a arătat mai sus, anularea ultimei hotărâri, în întregul ei, fără analiza eventualei contrarietăți existente între considerentele decisive ale hotărârilor în discuție (...) Faptul că termenul de introducere a cererii de revizuire curge de la pronunțarea ultimei hotărâri nu împiedică accesul la justiție al părții și dreptul la apărare și nici nu contravine dispozițiilor art. 129 din Constituție referitoare la exercitarea căilor de atac, întrucât demonstrarea existenței motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu presupune cu necesitate cunoașterea considerentelor dezvoltate de instanța care a pronunțat ultima hotărâre, ci implică doar argumentarea existenței identității de părți, obiect și cauză din cele două procese, lucru posibil și în lipsa motivării hotărârii a cărei revizuire se solicită." În consecință, pentru argumentele expuse, Înalta Curte urmează a admite excepția tardivității, invocate din oficiu, și a anula, ca tardivă, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 508 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 359 din 5 octombrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018.