Decizia nr. 6870/2020 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., procurori în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara și birourile din subordine Arad și Caraș-Severin au chemat în judecată pe pârâta Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, solicitînd instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună revocarea ordinului nr. 36 din data de 23 ianuarie 2018 emis de procurorul șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism prin care s-a dispus ca, începând cu data de 01.01.2018 procurorii și personalul de specialitate juridică asimilat magistraților din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism beneficiază de drepturile salariale prevăzute în anexele care fac parte integrantă din ordinul anterior menționat; obligarea pârâtei să emită un nou ordin de salarizare a procurorilor și personalului de specialitate juridică asimilat magistraților din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, care să cuprindă indemnizația brută lunară stabilită prin ordinele nr. 434/VI/3/21.12.2016 și nr. 46 din 20.01.2017 ale procurorului șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (cu o valoare de referință sectorială de 405 RON) prin includerea procentului de 4% prevăzut de O.G. nr. 13/2008, la care să se adauge procentul de 10% prevăzut de Legea nr. 293/2015, respectiv VRS (405 RON+4%)xl0% și după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, cu respectarea prevederilor Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, un spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de până la 25%, respectiv un spor pentru păstrarea confidențialității de până la 5%, aplicate la salariul de bază lunar, respectiv la indemnizația lunară de încadrare, potrivit dispozițiilor art. 5 din Capitolul VIII al Anexei V din Legea nr. 153/2017. Reclamanții mai solicită obligarea pârâtei la plata către fiecare reclamant a diferenței de drepturi salariale dintre suma încasată, cu titlu de indemnizație, și suma ce ar fi obținut-o dacă drepturile salariale ar fi fost stabilite prin raportare la o valoare de referință sectorială de (405 RON+4%)xl0% și cu respectarea prevederilor Legii nr. 153/2017, în sensul celor ce vor fi expuse în continuare, diferență ce va fi actualizată cu indicele de inflație, cu plata dobânzii legale penalizatoare aferente diferenței de drepturi salariale sus-menționate.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 5339 din 13 decembrie 2018, a respins excepția lipsei de interes ca nefondată, excepție invocată de către pârâtă în cauza privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., în contradictoriu cu pârâta Direcția de Investigare a Infracțiunilor De Criminalitate Organizată și Terorism, a respins ca rămase fără obiect capetele de cerere 1 și 2 ale acțiunii introductive de instanță, a admis capătul 3 de cerere și a obligat pârâta la plata către fiecare reclamant a diferenței de drepturi salariale, actualizată cu indicele de inflație, la care se adaugă dobânda legală aferentă acestei sume.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond pârâta Direcția de Investigare a Infracțiunilor De Criminalitate Organizată și Terorism a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În motivarea recursului se arată că în od nelegal instanța de fond a obligat pârâta la plata către fiecare reclamant a diferenței de drepturi salariale. Cu încălcarea limitelor stabilite prin cererea de chemare în judecată și contrar probatoriului administrat în cauză, prima instanță a obligat pârâta la plata diferențelor de drepturi salariale calculate potrivit ordinelor noi emise - 192/26.04.2018 și nr. 193/27.04.2018. Prin Ordinul nr. 36/23.01.2018 emis de procurorul șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizata și Terorism s-au stabilit drepturile salariale ale procurorilor și personalului de specialitate juridica asimilat magistraților din cadrul acestei structuri, începând cu data de 01.01.2018. Prin Ordinul nr. 192/26.04.2018 al procurorului șef al Direcției de Investigare a Infracțiurulor de Criminalitate Organizată și Terorism s-a dispus modificarea drepturilor salariale ale procurorilor, personalului de specialitate juridica asimilat judecătorilor și procurorilor și altor categorii de personal din cadrul acestei structuri de parchet, stabilite în perioada 09,04.2015-31.12.2017. Prin Ordinul nr. 193/27.04.2018 al procurorului șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizata și Terorism s-a dispus modificarea drepturilor salariale ale procurorilor și personalului de specialitate juridică asimilat magistraților din cadrul acestei structuri de parchet stabilite începând cu data de 01.01.2018, prin luarea în considerare a valorii de referință sectorială în cuantum de 463,50 RON (suma de 405 RON + 4% procent prevăzut de O.G. nr. 13/2008 + 10% procent prevăzut de Legea nr. 293/2015). Așadar, drepturile salariale determinate în baza ordinului nr. 36/2018, a cărui revocare s-a solicitat în prezenta cauza, au fost recalculate prin luarea în considerare a valorii de referință sectorială în cuantum de 463,50 RON, urmare a emiterii ordinului nr. 193/2018. Drepturile bănești determinate conform ordinului 192/2018 nu fac obiectul pretențiilor deduse judecății. În acest context, prin soluția pronunțată judecătorul fondului a acordat mai mult decât s-a cerut. Din probatoriul administrat rezultă că Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a plătit reclamanților drepturile bănești stabilite în baza ordinului nr. 193/2018, de la 01.01.2018. Conform fluturașilor de salariu privind drepturilor bănești ale reclamanților aferente lunii aprilie 2018 au fost incluse și diferențele de drepturi salariale solicitate în prezenta cauză, acordate de la 01.01.2018 și plătite la 11.05.2018. În contextul în care de la 01.01.2018 salarizarea reclamanților se face prin raportare la o valoare sectorială de (405 RON+4%)x10%, sens în care s-a emis Ordinul nr. 193/27.04.2018 și s-a făcut plata în beneficiul reclamanților la 11.05.2018, și pretenția acestora de obligare a pârâtei să achite fiecărui reclamant diferența de drepturi salariale dintre suma încasată și suma ce ar fi obținut-o dacă drepturile salariale ar fi fost stabilite prin raportare la o valoare de referință sectorială de (405 RON +4%)xl0% și după intrarea în vidare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, a rămas fără obiect. Cu privire cererile accesorii de obligare la plata diferențelor bănești actualizate cu indicele de inflație, precum și a dobânzii legale, cereri admise de prima instanță, învederează instanței de control judiciar următoarele: Prin urmare, în cazul în care în mod nejustificat debitorul nu-și execută obligația și se află în întarzierer creditorul in realizarea dreptului său la îndeplinirea integrala, exactă și la timp a obligației, poate opta, fără a pierde dreptul la daune-inteiese, să folosească, atunci când este cazul, orice mijloace prevăzute de lege pentru realizarea dreptului său. În acest context, chiar dacă prejudiciul pretins de reclamanți ar exista, el nu a fost produs printr-o fapta ilicită. Împrejurarea că plata diferențelor rezultate din aplicarea Ordinului nr. 193/2018 s-a efectuat după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism -ordonator tețiar de credite - nu poate fi imputată acestuia. Prin urmare, neavând nici o culpă, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism nu poate fi obligată să plătească despăgubiri Acest context juridic demonstrează într-un mod evident că nu se poate stabili existența unui raport de cauzalitate între presupusul prejudiciu și presupusa fapta ilicită și de asemenea nici existența vinovăției ordonatorului terțiar de credite. Prin urmare, în speță nu sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimaților, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamanții au contestat Ordinul nr. 36/23.01.2018 emis de procurorul șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, aceștia urmând calea recursului grațios, la care au primit răspuns prin hotărârea procurorului șef D.I.I.C.O.T. nr. 271/VI/14/2018 de respingere a contestației formulate de aceștia împotriva Ordinului nr. 36/23.01.2018. Ulterior, prin ordinul nr. 192/26 04.2018 al procurorului șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism s-a dispus modificarea drepturilor salariale ale procurorilor, personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor și altor categorii de personal din cadrul acestei structuri de parchet, stabilite în perioada 09.04.2015 - 31.12.2017, după cum urmează: în perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, salarizarea prin acordarea valorii de referință sectorială în sumă de 421,36 RON, respectiv VRS 405 + 4% procent prevăzut de O.G. nr. 13/2008; în perioada 01.12.2015 - 31.12.2017 - salarizarea prin acordarea valorii de referință sectorială în sumă de 463,50 RON, respectiv VRS 405 + 4% procent prevăzut de O.G. nr. 13/2008 +10%, procent prevăzut de Legea nr. 293/2015. Prin ordinul nr. 193/27.04.2018 al procurorului șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism s-a dispus modificarea drepturilor salariale ale procurorilor și personalului de specialitate juridică asimilat" magistraților din cadrul acestei structuri de parchet, stabilite începând cu data de 01.01.2018, prin luarea în considerare a valorii de referință sectorială în cuantum de 463,50 RON (suma de 405 RON + 4% procent prevăzut de O.G. nr. 13/2008 + 10% procent prevăzut de Legea nr. 293/2015). În acest sens, au fost depuse la dosarul cauzei ordinele respective și fluturașii de salariu privind drepturile bănești ale reclamanților aferente lunii aprilie 2018. Înalta Curte are în vedere că de la 01.01.2018 salarizarea reclamanților se face prin raportare la o valoare sectorială de (405 RON+4%)x10%, sens în care s-a emis Ordinul nr. 193/27.04.2018 și s-a făcut plata în beneficiul reclamanților la 11.05.2018, astfel încât pretenția acestora de obligare a pârâtei să achite fiecărui reclamant diferența de drepturi salariale dintre suma încasată și suma ce ar fi obținut-o dacă drepturile salariale ar fi fost stabilite prin raportare la o valoare de referință sectorială de (405 RON +4%)xl0% și după intrarea în vidare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017, a rămas fără obiect. În raport de aspectele mai sus menționate, Înalta Curte apreciază că solicitarea reclamanților a rămas fără obiect. Înalta Curte menține celelalte dispoziții ale sentinței de fond cu privire la pretenția reclamanților de actualizare a creanței pretinse cu indicele de inflație și cu dobânda legală, de la scadență până la plata efectivă, întrucât actualizarea are caracter compensatoriu, ce rezidă din faptul că prin aceasta se urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești, în timp ce dobânda reprezintă prețul lipsei de folosință. Natura juridică a dobânzii este diferită de cea a actualizării obligației bănești, întrucât prima reprezintă o sancțiune (daune moratorii pentru neexecutarea obligației de plată la scadență), iar a doua reprezintă valoarea reală a obligației bănești la data efectuării plății (daune compensatorii), astfel încât, prin cumularea lor, nu se ajunge la o dublă reparație a aceluiași prejudiciu, ci la repararea integrală a prejudiciului cauzat prin neplata despăgubirilor la scadență. Dreptul general, respectiv Legea nr. 287/2009 privind C. civ., republicată, la art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza întâi și art. 1.535 alin. (1) consacră principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării de către debitor a obligației, principiu conform căruia prejudiciul cuprinde atât pierderea efectiv suferită de creditor (damnum emergens), cât și beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans); potrivit acelorași dispoziții, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și, rejudecând, va respinge capătul 3 de cerere doar în ceea ce privește obligarea pârâtei la plata către fiecare reclamant a diferenței de drepturi salariale, ca rămas fără obiect, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.