ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6837/2020

Ședința publică din data de 16 decembrie 2020

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 29 martie 2017, sub nr. x/2017, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H. (judecători în cadrul Judecătoriei Mizil), I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y. (personal conex și auxiliar), în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Ploiești și Tribunalul Prahova, au formulat plângere împotriva refuzului pârâtului Ministerul Justiției de a soluționa cererea judecătorilor privind emiterea pentru fiecare în parte, începând cu data de 09.04.2015 (data intrării în vigoare a Legii 71/2015) a unor noi ordine de salarizare, în vederea recalculării indemnizației de încadrare în acord cu art. 1 alin. (5)

1

din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 71/2015, în funcție de vechimea în profesie și în muncă, gradul profesional și a funcției îndeplinite în cadrul instanței precum și împotriva refuzului pârâtei Curtea de Apel Ploiești, de a soluționa contestația împotriva modului de calcul al salarizării stabilit prin Decizia nr. 42/06.02.2017 ca fiind nelegală și incompletă și emiterea unei noi decizii de încadrare pentru personalul auxiliar și conex din cadrul Judecătoriei Mizil, cu luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizației de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 445,5 RON, corespunzătoare fiecărei funcții, grad profesional, gradație și vechime în funcție, începând cu data de 16 ianuarie 2014, precum și acordarea noilor indemnizații conform prevederilor Legii nr. 71/2015 începând cu luna aprilie 2015, la zi și în continuare, și pe cale de consecință au solicitat: obligarea pârâtului - Ministerul Justiției, de a emite pentru fiecare dintre judecători în parte dispoziții de salarizare, în aplicarea Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016 prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015, obligarea pârâtei Curtea de Apel Ploiești, de a soluționa cererea personalului auxiliar privind emiterea pentru fiecare în parte, dispoziții de salarizare, în aplicarea Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016 prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015, obligarea pârâților Ministerul Justiției și Curtea de Apel Ploiești la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului prin emiterea unor noi ordine de salarizare, potrivit pct. 3 din prezenta cerere, a diferenței dintre venitul pe care l-ar fi obținut potrivit Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016 (cu indemnizația calculată prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON) și venitul efectiv plătit (prin raportare la o valoare de referință sectorială de 291.98 RON), sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație, și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 4434 din 20 noiembrie 2017, Curtea de Apel București:

- a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerului Justiției;

- a respins cererea formulată de reclamanții având calitatea de personal auxiliar și conex I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă;

- a respins capetele de cerere având ca obiect pretenții formulate de reclamanții având calitatea de judecători A., B., C., D., E., F., G., H., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă;

- a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Curtea de Apel Ploiești;

- a respins capetele de cerere având ca obiect pretenții formulate de reclamanții având calitatea de personal auxiliar și conex I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., în contradictoriu cu pârâta Curtea De Apel Ploiești, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă;

- a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Tribunalul Prahova;

- a respins capetele de cerere având ca obiect emitere ordine individuale de salarizare formulate de reclamanți, în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Prahova, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă;

- a respins excepția inadmisibilității invocată de pârâtul Ministerul Justiției, ca neîntemeiată;

- a admis în parte cererea, astfel cum a fost precizată formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, și cu pârâtul Tribunalul Prahova și de reclamanții I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., în contradictoriu cu pârâta Curtea De Apel Ploiești și cu pârâtul Tribunalul Prahova;

- a obligat pârâtul Ministerul Justiției să emită reclamanților având calitatea de judecători ordine individuale de stabilire a drepturilor salariale producătoare de efecte juridice, astfel: în perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 RON; iar în perioada 01.12.2015 -30.09.2016, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 445,5 RON;

- a obligat pârâta Curtea de Apel Ploiești să emită reclamanților având calitatea de personal auxiliar și conex ordine individuale de stabilire a drepturilor salariale producătoare de efecte juridice, astfel: în perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 RON; iar în perioada 01.12.2015 -30.09.2016, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 445,5 RON;

- a respins în rest cererea, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței menționate la pct. I.2 au declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și pârâta Curtea de Apel Ploiești.

3.1. Prin recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a solicitat casarea în tot a sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Recurentul-pârât a susținut că soluția instanței de fond privind acordarea majorărilor salariale în favoarea reclamanților de la data de 09.04.2015 este nelegală, întrucât Decizia Curții Constituționale nr. 794/2016, prin care s-a constatat neconstituționalitatea art. 3

1

alin. (1)

2

din O.U.G. nr. 57/2015, se aplică numai pentru viitor, neputând retroactiva.

A arătat pârâtul că prima instanță nu a avut în vedere faptul că, urmare a pronunțării acestei decizii de către Curtea Constituțională, la data de 21.12.2016 a fost emis Ordinul Ministrului Justiției nr. 4680/C/2016, prin care s-a dispus ca, începând cu data de 09.04.2015, judecătorii care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizației de încadrare brute lunare și al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad, gradație și vechime în funcție se recalculează la nivel maxim, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

Totodată, art. 2 din ordin prevede că, începând cu data de 01.08.2016, indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și a asistenților judiciari se recalculează prin raportare la o valoare de referință sectorială de 381,823 RON, care include toate majorările acordate acestei categorii de personal (deci și 5%, 2% și 11%), inclusiv majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015.

Prin urmare, instanța de fond nu a reținut că Ministerul Justiției și-a îndeplinit toate obligațiile care îi incumbau în aceeași zi în care a fost publicată în Monitorul Oficial Decizia Curții Constituționale nr. 794/2016. Atât timp cât dispozițiile declarate neconstituționale erau în vigoare, autoritatea ministerială nu putea emite acte administrative contrare prevederilor legale.

Prin OMJ nr. 4680/C/2016 s-a realizat o unificare a indemnizațiilor, prin eliminarea diferențelor salariale și recalcularea la nivel maxim, în funcție de actul normativ în vigoare.

Astfel, prin OMJ nr. 219/C/01.02.2017, s-a prevăzut că, începând cu data de 01.10.2016, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și asistenții judiciari beneficiază de o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită la o valoare de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, iar la data de 24.05.2017, a fost emis OMJ nr. 1472/C/2017, prin care s-au stabilit drepturile salariale cuvenite reclamanților din prezenta cauză.

A mai arătat recurentul-pârât că, urmare a aprobării bugetului în forma rectificată, au fost achitate diferențele salariale stabilite prin raportare la nivelul maxim pentru funcția similară începând cu data de 9.04.2015, conform dispozițiilor OMJ nr. 4680/C/2016, operațiune realizată în cazul intimaților-reclamanți de către Tribunalul Prahova.

3.2. Prin recursul declarat de pârâta Curtea de Apel Ploiești, s-a solicitat casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Recurenta-pârâtă arată că și-a îndeplinit obligațiile față de reclamanții personal auxiliar si conex, având în vedere că președintele Curții de Apel Ploiești a emis la data de 07 aprilie 2017, Decizia nr. 76/2017, prin care, începând cu data de 01 octombrie 2016, personalul auxiliar de specialitate si personalul conex din circumscripția Curții de Apel Ploiești va fi salarizat conform grilei de salarizare aplicate la nivelul parchetelor, conform anexelor la această decizie. Această decizie a fost emisă avându-se în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 794/2016 prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum si unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea si completarea unor acte normative, cu modificările si completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I nr. 1029/21.12.1016.

În cauză, nu s-au formulat întâmpinări de către părțile intimate.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de criticile invocate, Înalta Curte constată că recursurile declarate de pârâtul Ministerul Justiției și de pârâta Curtea de Apel Ploiești sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

II.1. Referitor la recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției

Criticile de nelegalitate prin care pârâtul Ministerul Justiției a susținut că, prin emiterea Ordinului MJ nr. 4680/C/2016 și, ulterior a Ordinului MJ nr. 219/C/2017, au fost îndeplinite obligațiile legale ce-i revin în privința stabilirii drepturilor salariale cuvenite reclamanților judecători, vor fi respinse, ca nefondate.

Înalta Curte reține că, prin sentința recurată, pârâtul Ministerul Justiției a fost obligat la emiterea unor ordine de salarizare individuale, pentru fiecare reclamant judecător, cu luarea în considerare a valorii de referință sectorială de 405 RON începând cu data de 9.04.2015, astfel cum au solicitat reclamanții prin cererea de chemare în judecată.

Or, pe de o parte, prin Ordinele menționate nu sunt recunoscute în întregul lor pretențiile reclamanților așa cum au fost exhibate prin cererea introductivă (VRS pretinsă de la data de 9.04.2015), iar pe de altă parte, emiterea Ordinului nr. 4680/C/2016 (astfel cum a fost modificat prin OMJ nr. 219/C/2017) care reprezintă un ordin colectiv (generic), nu echivalează cu emiterea ordinelor individuale pentru fiecare reclamant, iar la dosarul cauzei nu s-a depus vreun înscris din care să rezulte că ordinele individuale au fost emise anterior pronunțării sentinței recurate.

Prin urmare, argumentele recurentului-pârât, referitoare la instituirea unui mod corect de calculare a drepturilor salariale cuvenite tuturor judecătorilor, prin Ordinul nr. 4680/C/21.12.2016, vor fi respinse, ca nefondate, fiind insuficiente pentru tranșarea chestiunii litigioase deduse judecății, care vizează, concret și punctual, pretențiile de natură salarială ale reclamanților, acestea nefiind satisfăcute decât prin emiterea actelor administrative individuale.

II.2. Referitor la recursul declarat de pârâta Curtea de Apel Ploiești.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că recurenta-pârâtă Curtea de Apel Ploiești nu a încadrat recursul într-unul din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., însă, în raport de criticile de nelegalitate invocate, constată că acestea se circumscriu cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Criticile de nelegalitate prin care pârâta a susținut că, prin emiterea Deciziei nr. 76/07.04.2017 și salarizarea personalului auxiliar și conex din circumscripția Curții de Apel Ploiești, începând cu data de 01 octombrie 2016, avându-se în vedere noua valoare maximă de referință sectorială de 405 RON aflată în plată, au fost îndeplinite obligațiile legale ce îi revin în privința stabilirii drepturilor salariale cuvenite reclamanților încadrați în funții auxiliare și conexe, vor fi respinse, ca nefondate.

Prin motivele recursului declarat în cauză, pârâtul a susținut că, anterior datei de 01 octombrie 2016, nu pot fi stabilite drepturile salariale cuvenite reclamanților în raport de valorile de referință menționate în cererea de chemare în judecată, întrucât, la data de 09 aprilie 2015, nu exista în plată în cadrul familiei ocupaționale Justiție, nicio indemnizație brută lunară pentru această categorie de personal stabilită cu luarea în considerare a valorii de referință sectorială de 405 RON, iar dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 794/2016 se aplică numai pentru viitor.

În ceea ce privește argumentul aplicării retroactive a dispozițiilor Deciziei Curții Constituționale nr. 794/2016, Înalta Curte constată că, potrivit considerentelor 26-32 din această hotărâre, forul constituțional a reținut că hotărârile judecătorești prin care s-a recunoscut majorarea indemnizației de încadrare a magistraților reclamanți în cauzele respective au aplicabilitate generală, întrucât prin acestea nu s-au recunoscut anumite drepturi în baza unor situații de fapt particulare, ci s-au interpretat norme de lege cu aplicabilitate generală. În continuare, Curtea Constituțională a stabilit că efectul constatării neconstituționalității art. 3

1

alin. (1)

2

din O.U.G. nr. 57/2015, introdus prin O.U.G. nr. 43/2016, îl reprezintă calcularea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare la care se face egalizarea prin includerea drepturilor stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești (considerentul 32).

Prin urmare, însăși instanța de control constituțional a stabilit modalitatea în care se va face aplicarea dispozițiilor legale, consecutiv constatării caracterului neconstituțional al normelor cu examinarea cărora a fost învestită, în sensul extinderii beneficiilor recunoscute prin hotărâri judecătorești individuale întregii categorii profesionale și familii ocupaționale, aceasta fiind unica modalitate de înlăturare a inechităților constatate în sistemul de salarizare a personalului bugetar.

Așadar, argumentul recurentului-pârât este prezentat în mod eronat ca fiind unul care ține de temporalitatea aplicării deciziilor Curții Constituționale. În realitate, aplicarea unitară și generală a dispozițiilor legale incidente în materia salarizării, inclusiv pentru perioada anterioară publicării în Monitorul Oficial a Deciziei Curții Constituționale nr. 794/2016, reprezintă mijlocul de înlăturare a inechităților din sistemul de salarizare al personalului bugetar, scop urmărit de legiuitor și prin edictarea O.U.G. nr. 20/2016.

În ceea ce privește data de la care se aplică valoarea de referință sectorială de 405 RON, Înalta Curte reține că, într-o serie de litigii, au fost stabilite, cu caracter definitiv, drepturile salariale cuvenite unor magistrați, prin raportare la această valoare de referință sectorială, cu începere de la data de 09 aprilie 2015.

Totodată, prin dispozițiile art. 1 alin. (5)

1

din Legea nr. 71/2015, privind aprobarea O.U.G. nr. 83/2014, s-a stabilit obligația egalizării indemnizațiilor pentru personalul din cadrul autorităților și instituțiilor publice la nivelul maxim aflat în plată în cadrul acelei autorități/instituții, dispoziții care, potrivit Deciziei nr. 23/2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, se aplică și familiei ocupaționale "Justiție".

Prin urmare, începând cu data de 09 aprilie 2015, reclamanții încadrați în funții auxiliare și conexe din prezenta cauză aveau dreptul de a beneficia de indemnizații brute de încadrare calculate în raport de valoarea de referință sectorială de 405 RON, astfel cum beneficia și altă categorie de personal (magistrați), în urma pronunțării unor hotărâri judecătorești definitive, fiind neîntemeiată susținerea pârâtei în sensul că această indemnizație poate fi avută în vedere doar de la data de 01 octombrie 2016, dată de la care a fost aplicată de Înalta Curte de Casație și Justiție în salarizarea personalului propriu. Argumentul pârâtei nesocotește considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 749/2016, care a stabilit că "nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare (…) trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătorești și să fie același pentru tot personalul salarizat potrivit dispozițiilor de lege aplicabile în cadrul aceleiași categorii profesionale, respectiv familii ocupaționale prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice".

Înalta Curte mai reține că valoarea de referință sectorială a fost majorată cu 10% începând cu data de 01 decembrie 2015, dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 293/2015.

În acest context, Înalta Curte concluzionează în sensul că valoarea de referință sectorială calculată de pârâta Curtea de Apel Ploiești prin Decizia nr. 76/07.04.2017 nu respectă prevederile legale, fiind stabilită într-un cuantum inferior celui cuvenit reclamanților, motiv pentru care sentința recurată va fi menținută de instanța de control judiciar, consecutiv respingerii, ca nefondate, a criticilor formulate de pârâtă.

Pentru aceste motive, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Ploiești, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de pârâții Curtea de Apel Ploiești și Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 4434 din 20 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 decembrie 2020.