ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5840/2022

Ședința publică din data de 7 decembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a la data de 15.09.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a chemat-o în judecată pe pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, solicitând anularea actului administrativ emis de Ministerul Mediului prin AFM, respectiv Decizia Comitetului director din data de 11.06.2020, publicata pe site-ul Administrației Fondului pentru Mediu, prin care s-a respins finanțarea instalării sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrica in imobilul al cărui proprietar este in jud. Teleorman.

Prin sentința nr. 109 din 2 februarie 202, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, a anulat Decizia AFM-Comitetul director de respingere a contestației și a obligat pârâta să reanalizeze contestația reclamantului în lumina considerentelor sentinței.

Împotriva sentinței nr. 109 din 2 februarie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pârâtul Ministerul Mediului prin Administrația Fondului pentru Mediu a formulat recurs, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În contextul expunerii situației de fapt, recurentul-pârât a arătat că o primă critică adusă sentinței vizează soluția primei instanțe de anulare în tot a Deciziei Comitetului director de respingere a contestației, act administrativ care a produs efecte juridice fată de mai mulți solicitanți înscriși în "Programul privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum și livrării surplusului în rețeaua națională", și nu doar față de intimatul-reclamant.

Astfel, enunțând art. 22 și 23 din Ghid, care reglementează procedura de aprobare a solicitanților înscriși în "Programul privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum și livrării surplusului în rețeaua națională", recurentul a arătat că, în speță, cererea de finanțare depusă de intimata-reclamantă a fost respinsă pentru neîndeplinirea criteriilor de eligibilitate, iar centralizatorul aprobat prin Decizia Comitetului Director al AFM cuprinzând proiectele propuse spre respingere (inclusiv proiectul intimatei-reclamante) a fost publicat pe site-ul Autorității în data de 11.06.2020 - Lista solicitanților respinși în cadrul Programului privind instalarea de sisteme fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum și livrării surplusului în rețeaua națională, în ședința Comitetului director al AFM din 11.06.2020.

Împotriva soluției de respingere, intimata-reclamantă a formulat contestație, iar centralizatorul aprobat prin Decizia Comitetului director al AFM, cuprinzând contestațiile propuse spre respingere (inclusiv contestația intimatului- reclamant), a fost publicat pe site-ul AFM în data de 12.08.2020.

Ca atare, întrucât cele două decizii au produs efecte juridice față de mai mulți solicitanți înscriși în Programul privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum și livrării surplusului în rețeaua națională, nominalizați în cuprinsul centralizatoarelor la care face referire, și nu doar în ceea ce îl privește pe intimatul-reclamant, a considerat nelegală soluția instanței de fond privind anularea în întregime a Deciziilor Comitetului director al AFM.

O a doua critică adusă sentinței vizează modalitatea de interpretare dată de instanța fondului prevederilor din Ghid referitoare la situația în care informațiile din cererea de finanțare nu corespund, în parte sau în totalitate, cu cele cuprinse în extrasul de carte funciară, confuzia fiind evidentă atât cu privire la aplicabilitatea unor prevederi legale în speță, dar și cu privire la semnificația unor termeni.

A mai arătat că, analizând motivele invocate de pârâtă în susținerea soluției de respingere a cererii de finanțare și a contestației, prima instanță a afirmat că acestea au fost greșite, reținând că "din coroborarea extrasului de carte funciară x cu adeverința nr. x/01.04.2019 a Primăriei Comunei Bogdana, contrar celor reținute de autoritatea pârâtă rezultă că adresa -str. x - este aferentă imobilului din cartea funciară nr. x Bogdana. Aceasta deoarece în adeverință este menționat că reclamantul figurează cu o singură locuință pe teritoriului comunei Bogdana, satul Ulmeni, cea de pe str. x, iar din extrasul de carte funciară reiese că reclamantul este proprietarul locuinței situată în satul Ulmeni. Or, dacă reclamantul este proprietar al unei singure locuințe pe raza localității respective, se poate deduce că aceasta este cea la care face referire extrasul de carte funciară"

Or, așa cum rezultă din prevederile ar. 21 lit. f) din Ghid, legiuitorul a stabilit expres care sunt documentele necesare solicitantului în vederea înscrierii, precizând că "în situația în care informațiile din cererea de finanțare nu corespund, în parte sau în totalitate, cu cele cuprinse în extrasul de carte funciară, se va prezenta un document emis de unitatea administrativ-teritorială, în original sau copie, prin care să se realizeze corespondența datelor respective"

În speța de față, instanța apreciază că atât comisia de analiză, cât și comisia de contestații ar fi trebuit să "deducă" faptul că reclamantul deține o singură locuință și astfel adeverința emisă face referire la imobilul din extrasul de carte funciară. Din adeverința emisă reiese că "numitul A. (...) apare cu una locuință, pe strada x nr. 76" și nicidecum cu o singură locuință în oraș Ulmeni, comuna Bogdana, astfel cum apreciază instanța de fond.

Având în vedere acestea, este greșită interpretarea instanței de fond cum că reiese că reclamantul-intimat este proprietarul unei singure locuințe pe raza localității respective, acesta de fapt având o locuință pe strada x nr. 76, în oraș Ulmeni, comuna Bogdana, nefiind clar și fară echivoc că acesta nu deține un alt imobil în oraș Ulmeni, comuna Bogdana și că acesta este cel la care se face referire în extrasul de carte funciară.

Față de cele arătate, a apreciat că instanța de fond a considerat în mod greșit că adeverința anexată privește extrasul de carte funciară.

Art. 21 lit. f) din Ghid prevede expres depunerea unui document emis de unitatea administrativ-teritorială, în original sau copie, prin care să se realizeze corespondența datelor respective, în opinia sa, rațiunea edictării acestei norme rezidând în necesitatea identificării clare a proprietarului și imobilului pe care se dorește implementarea proiectului.

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală.

A susținut că a înțeles să se adrese instanței de judecată privind anularea deciziei Comitetului Director al AFM, unicul act emis de autoritate prin care s-a respins contestația formulată de reclamant.

În ceea ce privește argumentele prezentate la punctul doi al cererii de recurs, intimatul a susținut că acestea reprezintă o falsă realitate, neexistând o confuzie din partea instanței, depunerea adeverinței nr. x/15.06.2020 emisă de Primăria Comunei Bogdana având ca scop ajutarea Comisiei.

II. Soluția și considerentele instanței de recurs

Examinând sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, precum și dispozițiile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul formulat este nefondat.

Prin cererea înregistrată la Ministerul Mediului - Administrația Fondului pentru Mediu, prin intermediul instalatorului validat (B. S.R.L.), petentul A. a solicitat acordarea unei finanțări nerambursabile în valoare de 20.000 de RON pentru montarea unui sistem de panouri fotovoltaice pe imobilul situat în jud. Teleorman, str. x, carte funciară nr. x Bogdana, nr. cadastral x. Atașat cererii, printre altele, reclamantul a anexat extrasul de carte funciară și adeverința nr. x/01.04.2019 emisă de Primăria Bogdana, potrivit căreia acesta figurează in Nomenclatorul stradal al comunei Bogdana, satul Ulmeni, cu o singură locuință, situată pe str. x.

Prin Decizia Comitetului Director al Administrația Fondului pentru Mediu, publicată la data de 11.06.2020, cererea a fost respinsă, pe motiv că din adeverința nr. x/01.04.2019 eliberată de Primăria Comunei Bogdana nu rezultă că adresa str. x este aferentă imobilului din cartea funciară nr. x Bogdana. Astfel, s-a apreciat că nu se poate realiza corespondența informațiilor cuprinse în cererea de finanțare și cele menționate în extrasul de carte funciară cu privire la adresă.

Petentul A. a formulat contestație împotriva acestei decizii, ocazie cu care a atașat și o adeverință emisă sub nr. x/15.06.2020 de Primăria Comunei Bogdana, în completarea adeverinței nr. x/01.04.2019, și în cuprinsul căreia s-a precizat că imobilul proprietatea acestuia, situat în jud. Teleorman, str. x este înscris în registrul agricol al primăriei Bogdana, jud. Teleorman vol. V, la poziția 2 și are cartea funciară nr. x Bogdana.

Prin Decizia publicată la data de 12.08.2020, contestația a fost respinsă, cu aceeași motivare cu care s-a respins și cererea de finanțare.

În acest context factual, instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere, prin care reclamantul A. a solicitat anularea actului administrativ emis de Ministerul Mediului prin Administrația Fondului pentru Mediu, respectiv Decizia Comitetului director din data de 11.06.2020, publicata pe site-ul Administrației Fondului pentru Mediu, prin care s-a respins finanțarea instalării sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrica in imobilul al cărui proprietar este in jud. Teleorman.

Prin sentința recurată, acțiunea a fost admisă în parte și a fost anulată Decizia AFM-Comitetul director de respingere a contestației, pârâta, care a fost obligată să reanalizeze contestația reclamantului potrivit considerentelor sentinței, respectiv că reclamantul a făcut dovada corespondenței informațiilor cuprinse în cererea de finanțare și cele menționate în extrasul de carte funciară cu privire la adresă, a formulat recurs din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În esență, recurentul a considerat nelegală soluția instanței de fond privind anularea în întregime a Deciziilor Comitetului director al AFM, întrucât cele două decizii au produs efecte juridice față de mai mulți solicitanți înscriși în Programul privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum și livrării surplusului în rețeaua națională, nominalizați în cuprinsul centralizatoarelor la care face referire, și nu doar în ceea ce îl privește pe intimatul-reclamant.

Totodată, recurentul a criticat sentința prin prisma greșitei interpretări și aplicari a dispozițiilor legale incidente, susținând că instanța de fond a considerat în mod greșit că adeverința anexată privește extrasul de carte funciară, în opinia sa, rațiunea edictării art. 21 lit. f) din Ghid, care prevede expres depunerea unui document emis de unitatea administrativ-teritorială, în original sau copie, prin care să se realizeze corespondența datelor respective, în opinia sa, rezidând în necesitatea identificării clare a proprietarului și imobilului pe care se dorește implementarea proiectului.

Înalta Curte constată că aceste argumente sunt nefondate.

Astfel, este corectă soluția recurată prin care a fost anulată decizia de soluționare a contestației și a fost obligată pârâta să soluționeze contestația în ceea ce îl privește pe reclamant, prin prisma considerentelor prin care s-a stabilit de către instanță cu privire la situația sa particulară, în sensul că a făcut dovada corespondenței informațiilor cuprinse în cererea de finanțare și cele menționate în extrasul de carte funciară cu privire la adresă, în condițiile în care reclamantul a contestat, astfel cum susține și prin memoriul de recurs, unicul act emis în soluționarea contestațiilor, în ceea ce privește soluția de respingere a contestației sale, instanța analizând demersul său judiciar exclusiv cu privire la cererea formulată de acesta.

În ceea ce privește greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor legale, Înalta Curte reține că potrivit art. 7 alin. (1) lit. y) din Ordinul ministrului mediului nr. 1287/2018 pentru aprobarea Ghidului de finanțare a Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum și livrării surplusului în rețeaua națională - Casa Verde Fotovoltaice, "solicitant eligibil - persoana fizică care îndeplinește cumulativ criteriile de eligibilitate și depune la instalatorul validat documentele obligatorii prevăzute în ghid."

Conform art. 21 lit. e) din Ghidul de finanțare "Documentele pe care le depune solicitantul la instalatorul cu care Autoritatea a încheiat contract de participare sunt: (...); e) extras de carte funciară, nu mai vechi de 30 de zile la data înscrierii, din care să rezulte dreptul de proprietate asupra imobilului construcție pe care se va implementa proiectul, în original; în cazul în care sistemul de panouri fotovoltaice care deservește construcția se amplasează pe teren, se va prezenta, în plus față de extrasul de carte funciară aferent construcției, extras de carte funciară, nu mai vechi de 30 de zile la data înscrierii, din care să rezulte că este proprietar/deține un drept de folosință asupra imobilului teren; în situația în care extrasul de carte funciară este obținut de solicitant în format electronic, se depune la instalatorul validat copia tipărită a acestuia, care conține și codul de verificare;"

Totodată, la lit. f) a aceluiași articol se prevede că "în situația în care informațiile din cererea de finanțare nu corespund, în parte sau în totalitate, cu cele cuprinse în extrasul de carte funciară, se va prezenta un document emis de unitatea administrativ-teritorială, în original sau copie, prin care să se realizeze corespondența datelor respective."

Înalta Curte constată că din adeverința nr. x/01.04.2019 a Primăriei Comunei Bogdana rezultă că reclamantul figurează cu o singură locuință pe teritoriului comunei Bogdana, satul Ulmeni, cea de pe str. x, iar din extrasul de carte funciară nr. x Bogdana reiese că reclamantul este proprietarul locuinței situată în satul Ulmeni. Prin urmare, din coroborarea acestor acte, contrar celor reținute de autoritatea pârâtă, rezultă că adresa x str. x - este aferentă imobilului din cartea funciară nr. x Bogdana.

Totodată, în adeverința nr. x/15.06.2020 emisă de Primăria Comunei Bogdana, în completarea adeverinței nr. x/01.04.2019, s-a precizat că imobilul proprietatea reclamantului situat în jud. Teleorman, str. x este înscris în registrul agricol al primăriei Bogdana, jud. Teleorman vol. V, la poz. 2 și are cartea funciară nr. x Bogdana.

Or, acest înscris nu susține o împrejurare nouă, astfel cum interpretează recurentul-pârât, pentru a putea fi luată în calcul în mod just inadmisibilitatea depunerii sale odată cu contestația administrativă, ci vine să lămurească aparenta neclaritate a primei adeverințe, neputând fi reținut nici că în cauză a fost nerespectată rațiunea edictării art. 21 lit. f) din Ghid, cum încearcă să se inducă prin memoriul de recurs.

Dincolo de aceste aspecte, în acord cu opinia curții de apel, instanța de control judiciar constată că pârâta nici nu a motivat respingerea contestației, prin referire la acest argument, astfel încât această susținere este invocată pro causa.

În aceste condiții, în mod corect s-a reținut că argumentul de respingere a cererii de finanțare este nelegal, iar din decizia Comitetului director al pârâtei prin care a fost respinsă cererea de finanțare nu rezultă dacă restul cerințelor prevăzute de Ghidul solicitantului erau îndeplinite pentru acordarea finanțării, motiv pentru care se impune reanalizarea contestației reclamantului, prin prisma considerentelor sentinței recurate.

În concluzie, instanța de control judiciar apreciază că susținerile recurentului-pârât din memoriul de recurs nu sunt în măsură să conducă la reformarea sentinței recurate, soluția pronunțată de prima instanță reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Față de toate aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 Înalta Curte va respinge recursul formulat de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu împotriva sentinței nr. 109 din 2 februarie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 decembrie 2022.