ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5621/2022
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5621/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 23 noiembrie 2022
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea inregistrată la data de 08.08.2019 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2019, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului Pentru Mediu, anularea Deciziei Consiliului Director și validarea societății reclamante ca instalator în cadrul Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum și livrării surplusului în rețeaua națională, în cazul în care nu s-a început efectiv derularea programului, respectiv anunțarea listei instalatorilor validați.
1.2. Hotărârea instanței de fond
Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1876 din 09 decembrie 2021, a admis exceptia perimării, invocata din oficiu, conform art. 420 alin. (2) C. proc. civ. și, in consecință, a constatat intervenita perimarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu.
Împotriva acestei sentințe a promovat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L.
Motivele de recurs
Recurenta susține că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, întrucât instanța nu a luat în dezbatere suspendarea procedurii, nu a luat notă de formularea clară și fără echivoc a obiectului cererii de chemare în judecată și a dispus prin încheierea din 20.01.2021 suspendarea judecății.
În plus, susține recurenta instanța nu a precizat în citația emisă în data de 09.11.2021 că este vorba de luare în discuție a perimării cererii de chemare în judecată fapt care i-ar fi permis să depună precizări cu privire la cauza.
De altfel, recurenta, în opinia acesteia, a crezut că dosarul a fost repus pe rol, lucru normal să se fi întâmplat în cazul în care ar fi fost analizată cererea noastră de chemare în judecată.
Pentru toate motivele expuse, recurenta a apreciat că în cauză cauza nu poate opera instituția perimării, solicitând admiterea recursului așa cum a fost acesta formulat.
1.3. Procedura de soluționare a recursului
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471
1
și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471
1
și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 7 mai 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 23 noiembrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.
În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi
II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului
Din examinarea criticilor formulate de către recurentă, Înalta Curte apreciază, în aplicarea dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., că deși acesta a nu indicat motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., criticile dezvoltate se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. potrivit căruia - prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, în speță, susținându-se greșita aplicare a normelor procedurale ce reglementează sancțiunea perimării.
Se constată că judecata cererii de chemare în judecată a fost suspendată prin încheierea pronuntată la data de 20.01.2021, în conformitate cu art. 242 alin. (1) C. proc. civ., întrucât reclamanta nu și-a îndeplinit obligația de a preciza obiectul cererii de chemare în judecată, în sensul de a indica în scris care sunt capetele de cerere ale acțiunii, această obligatie fiind pusă în sarcina sa la termenul de judecată din data de 28.10.2020 si comunicată reclamantei prin citație la 29.10.2020, conform procesului-verbal de înmânare de la fila x.
Totodată, se reține că, încheierea din 20.01.2021 prin care a fost suspendata judecata cauzei, a fost comunicata reclamantei la 25.01.2021, astfel cum reiese din Procesul-verbal de inmanare depus la dosar.
Dosarul nr. x/2019 a fost soluționat prin sentința civilă nr. 1876 din 9 decembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin care s-a constatat perimată cererea de chemare în judecată formulată de către perimarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, din vina reclamantei, care nu a făcut demersuri în vederea reluării judecății și nici dovada că ar fi intervenit situații care să justifice întreruperi sau suspendări ale cursului perimării, astfel cum aceste situații sunt prevăzute de art. 417-419 C. proc. civ., suspendarea se datorează pasivității exclusive a acesteia, fiind menținută mai mult de 6 luni.
Or, în conformitate cu dispozițiile art. 416 C. proc. civ., "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță.
Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum și cele când, din motive care nu sunt imputabile părții, cererea n-a ajuns la instanța competentă sau nu se poate fixa termen de judecată".
Dispozițiile art. 417 și 418 C. proc. civ. prevăd cazurile de întrerupere și de suspendare a cursului perimării, iar potrivit dispozițiilor art. 429 alin. (1) C. proc. civ. "perimarea se constată din oficiu sau la cererea părții interesate".
În conformitate cu dispozițiile art. 421 alin. (2) C. proc. civ., "hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare".
Așadar, controlul legalității unei astfel de hotărâri în calea de atac a recursului este limitat la "constatarea perimării", respectiv la analiza motivelor, indicate de partea interesată în termen legal, referitoare la respectarea dispozițiilor legale anterior citate.
Prin urmare, raportat la acest moment, rezultă că termenul de perimare se împlinea la data de 20 iulie 2021, termenul de perimare fiind de 6 luni de la data la care pricina a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ.
Din considerentele deciziei recurate reiese cu claritate că încheierea din 20 ianuarie 2021 prin care s-a dispus măsura suspendării judecății cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., față de neîndeplinirea de către reclamantă a obligației stabilite în sarcina sa, de a preciza obiectul acțiunii astfel că, în mod corect, s-a reținut că a intervenit pasivitatea culpabilă a părților pentru inițierea continuării judecății.
Motivul de recurs invocat vizează o pretinsă nulitate a hotărârii atacate, urmare a nelegalei citări respectiv neindicare in citație a mențiunii -discutare perimare nu poate fi primit.
Potrivit textului procedural invocat, casarea unei hotărâri se poate cere atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.
Chiar dacă, sub imperiul acestui motiv de recurs, se includ cele mai variate neregularități de ordin procedural, care privesc atât nesocotirea normelor de ordine publică, precum și a celor stabilite în interesul exclusiv al părților, pretinsa neregularitate invocată de recurent din această perspectivă nu se circumscrie aspectelor de nulitate/nelegalitate invocate.
Astfel, potrivit art. 417 C. proc. civ., perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.
Raportat la acest text de lege, rezultă că, pentru ca un act de procedură să aibă drept efect întreruperea perimării, este necesar ca prin săvârșirea lui să se urmărească continuarea judecății.
Prin urmare, pentru a întrerupe cursul perimării, cererea de redeschidere a procesului, formulată după suspendare de partea interesată, trebuie să urmărească repunerea cauzei pe rol în vederea continuării judecății.
Potrivit art. 12 C. proc. civ., drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credință, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege și fără a se încălca drepturile procesuale ale celeilalte părți.
În absența oricărui demers procesual, concretizat în vreo cerere precizatoare, care să vizeze modificarea respectivului cadru, judecata cererii de chemare in judecatăa fost suspendata, întrucât reclamanta nu și-a îndeplinit obligația de a a indica in scris care sunt capetele de cerere ale acțiunii, aceasta obligatie fiind pusă în sarcina sa la termenul de judecată din data de 28.10.2020 si comunicată reclamantei prin citație la 29.10.2020.
Prin urmare, în lipsa solicitării părții, pentru evaluarea îndeplinirii condițiilor de suspendare a judecății și, ulterior, de perimare a cauzei lăsate în nelucrare, instanța nu putea depăși din oficiu limitele procesuale stabilite inițial chiar de recurent, limite impuse de principiul disponibilității, care guvernează procesul civil, principiu reglementat expres de art. 9 C. proc. civ.
Așa fiind, Înalta Curte constată că instanța a aplicat corect dispozițiile legale menționate.
III. Temeiul legal al soluției instanței de recurs
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul cu care a fost învestită.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1876 din 09 decembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 noiembrie 2022.