ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5517/2022

Ședința publică din data de 17 noiembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrata la 16 decembrie 2021 sub nr. x/2021 pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Registrul Auto Român, obligarea pârâtului la înscrierea anumitor mențiuni în cartea de identitate a vehiculului achiziționat de reclamantă din Germania, referitoare la tipul de anvelope utilizabile, conform celor menționate în talonul de înmatriculare al aceluiași autovehicul eliberat de autoritățile germane, cu cheltuieli de judecată.

2.1. Prin sentința civilă nr. 2028/2022 pronunțată în data de 11 aprilie 2022, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal invocată de reclamantă la primul termen de judecată, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

În motivarea soluției, a reținut că, în esență, că pârâtul Registrul Auto Român este autoritate publică centrală, ceea ce atrage incidența tezei a II-a a art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și, deci, competența curții de apel în soluționarea cauzei.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 16.05.2022.

2.2. Prin sentința civilă nr. 1431 pronunțată la 16 septembrie 2022, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A., și pe pârâtul REGISTRUL AUTO ROMÂN, în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Pentru a pronunța această soluție s-a reținut că atribuția a cărei neexercitare se reclamă revine, în concret, prin reprezentanța teritorială a Registrului Auto Român, așadar printr-o autoritate publică locală, în sensul legii contenciosului administrativ, litigiul poartă asupra unui act administrativ asimilat în sensul Legii nr. 554/2004, iar potrivit art. 10 alin. (1) din aceeași lege, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

Prin cererea de chemare in judecată reclamanta tinde la obligarea pârâtului la înscrierea în CIV seria x nr. x a mențiunilor privind utilizarea anvelopelor cu dimensiunea x roata aluminiu x pentru autovehiculul marca x serie de identificare sasiu x astfel cum au fost acestea inscrise in talonul de inmatriculare a autovehiculul seria x eliberat de autoritatile din Germania.

Înalta Curte constată că, reclamanta, atât în fața Tribunalului București, cât și în fața Curții de Apel București, a învederat că, obiectul cererii de chemare în judecată este obligația de a face, însă, Înalta Curte constată că, reclamanta solicită obligarea pârâtului la îndeplinirea unor acte ce compun o operațiune administrativă, precum și la eliberarea unor acte cu caracter administrativ.

Astfel, înscrierea în Cartea de Identitate a Vehiculului seria x nr. x a mențiunilor privind utilizarea unui anumit tip de anvelope este o operațiune tehnico-materială ce ar conduce la eliberarea unei noi cărți de identitat, de către R.A.R.

Înalta Curte a reținut că, reclamanta a învederat, in mod constant că, cererea de chemare în judecată ce formează obiectul prezentului litigiu are ca obiect obligația de a face, competența de soluționare revenind, în primă instanță Curtea de Apel, însă, principiul disponibilității părților ce guvernează orice litigiu trebuie să se manifeste in limitele sale legale, părțile, neputând încălca competența materială de soluționare a cauzei. Astfel, competența de soluționare a cauzei trebuie să se stabilească prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum rezultă din situația de fapt și de drept deduse judecății, iar nu prin raportare la denumirea formală a obiectului cererii de chemare în judecată. În caz contrar, s-ar ajunge la eludarea normelor de competență materială.

În drept, sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 95 pct. 1 C. proc. civ., tribunalele judecă în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe.

Legea stabilește o plenitudine de competență în materia contenciosului administrativ în favoarea Tribunalului, situațiile în care curțile de apel dobândesc o astfel de competență fiind arătate la art. 96 pct. 1 C. proc. civ., potrivit cu care "Curțile de apel judecă: în primă instanță, cererile în materie de contencios administrativ și fiscal, potrivit legii speciale.

În cauză, legea specială este Legea nr. 554/2004 conform căreia competența materială se stabilește în raport cu rangul local și județean sau central al autorității emitente, litigiul urmând a fi soluționat de instanța de contencios administrativ a Tribunalului, când actul atacat aparține unui organ sau instituții locale sau județene, respectiv instanței de contencios administrativ a curții de apel, când actul atacat aparține unui organ sau instituții centrale, cu competență națională.

Litigiul de drept administrativ se leagă în mod valabil, în plan procesual, între persoana vătămată de actul administrativ contestat, care are calitate procesuală activă și cel ce se dorește a fi obligat în raportul dedus judecății, ce are calitate procesuală pasivă.

Raportat la obiectul acțiunii, precum și la dispozițiile art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea 554/2004, litigiul dedus judecății este unul de contencios administrativ generat de refuzul menționării în cartea de identitate a autovehicului a unui alt tip de anvelope autoturismului proprietatea reclamantei, conform celor menționate în talonul de înmatriculare eliberat de autoritățile germane, refuz considerat de reclamantă ca fiind unul nejustificat, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 2 alin. (2) din același act normativ, se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.

Așadar, litigiul dedus judecății vizează un act administrativ asimilat, iar competența materială se stabilește după poziționarea emitentului actului în sistemul administrației publice (autorități centrale sau locale), conform art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

Pornind de la această premisă, în situația în care persoana care se consideră vătămată înțelege să cheme în judecată o autoritate publică, pentru stabilirea instanței competente este esențială identificarea actului administrativ contestat, tipic sau asimilat, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

În speța de față, actul vătămător, care a produs efecte juridice și a constituit punctul de plecare al litigiului este reprezentat de refuzul de efectuarea unei operațiuni administrative de identitate aparține Registrului Auto Român prin reprezentanța sa teritorială Voluntari, autoritatea de la domiciliul reclamantei.

Reprezentanțele teritoriale ale Registrului Auto Român, chiar dacă nu au personalitate juridică, se bucură de capacitate administrativă, fiind structuri prin intermediul cărora se exercită, în teritoriu, atribuțiile regiei autonome, așadar autorități publice locale, în sensul Legii nr. 554/2004

Potrivit dispozițiilor art. 7 din H.G. nr. 768/1991, Registrului Auto Român are în structura sa reprezentanțe pe teritoriul României necesare îndeplinirii obiectului său de activitate.

Împrejurarea că reclamanta a formulat cerere în contradictoriu cu instituția publică centrală, nu este de natură a atrage competența materială a curții de apel, întrucât refuzul pretins nejustificat dedus judecății emană de la reprezentanța teritorială, unde s-a respins cererea reclamantei, adresa de răspuns emisă de Registrul Auto Român, structura centrală, confirmând doar refuzul inițial al reprezentanței teritoriale Voluntari, instituția pârâtă nefiind entitate administrativă în competența căreia intră atribuția de eliberare efectivă a cărții de identitate a vehiculului.

Concluzionând Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei, in primă instanță Tribunalului București, instanța în a cărei rază de competență își are domiciliului reclamanta.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

În materia contestației la executare, se reține că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispozițiile art. 373 alin. (2) din același cod, ca fiind judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea.

Din dispozițiile art. 452 și urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află sediul sau domiciliul terțului poprit, căruia i se comunică adresa de înființare a popririi conținând interdicția de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligației ce se execută silit.

Potrivit art. 453 din același cod, poprirea se înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Registrul Auto Român, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 17 noiembrie 2022.