ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5398/2022

Ședința publică din data de 15 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 18.12.2019, pe rolul Curții de Apel București, secția a IX- a contencios administrativ și fiscal, sub numărul x/2019, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A. a solicitat constatarea existenței calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârât.

Prin sentința civilă nr. 625 din 14 iulie 2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea privind pe reclamantul Consiliul Național Pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., ca neîntemeiată

Împotriva sentinței civile nr. 625 din 14 iulie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX- a contencios administrativ și fiscal a formulat recurs, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei capacității de folosință a intimatului-pârât, Înalta Curte apreciază că aceasta este întemeiată.

Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că se impune a analiza, cu prioritate, excepția lipsei capacității procesuale de folosință, având în vedere că aceasta este o excepție de fond (vizează încălcarea unei condiții de exercițiu a acțiunii civile), absolută (se încalcă norme de ordine publică) și peremptorie (admiterea sa conduce la împiedicarea soluționării fondului cererii), care poate fi ridicată de oricare dintre părți, de procuror sau de instanță din oficiu, în tot cursul procesului, iar potrivit art. 56 alin. (3) teza I C. proc. civ., lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului.

Rezultă, astfel, că lipsa capacității procesuale de folosință poate să fie invocată atât în primă instanță, cât și direct în apel, ca motiv de apel sau ca excepție procesuală, iar în recurs, în condițiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ., "instanța poate să invoce lipsa capacității procesuale de folosință din oficiu, oricând, pe cale de excepție procesuală, în etapa judecății în primă instanță, sau ca motiv de ordine publică, în etapa judecății în căile de atac".

Conform art. 56 alin. (1) C. proc. civ. poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului, actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosință fiind lovite de nulitate absolută.

Totodată, pentru a fi parte în proces, potrivit dispozițiilor art. 56 C. proc. civ., este necesară existența folosinței drepturilor civile, respectiv a capacității de folosință pe tot parcursul procesului.

Așadar, capacitatea procesuală de folosință este acea condiție de exercițiu a acțiunii civile constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații procesuale civile, astfel cum prevede art. 34 din C. civ.

Din perspectivă procesuală, Înalta Curte reține că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 40 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai de către o persoană care deține capacitate procesuală de folosință, sub sancțiunea nulității actului de procedură, dispoziții aplicabile atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât și în cazul căilor de atac.

De asemenea, capacitatea procesuală de folosință reprezintă acea componentă a capacității de folosință a unei persoane fizice care constă în aptitudinea de a dobândi și exercita drepturi și obligații procesuale, aptitudine care încetează odată cu decesul persoanei fizice.

Prin urmare, la acest moment, intimatul-pârât este lipsită de capacitate procesuală de folosință, respectiv de aptitudinea de a avea drepturi și obligații, intrând sub incidența dispozițiilor art. 40 C. proc. civ., deoarece la data de 21 iulie 2022 acesta a decedat, conform înscrisului atașat la dosarul recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., coroborat cu art. 486 alin. (2) și (3) și art. 56 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței civile nr. 625 din 14 iulie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, pentru lipsa capacității procesuale de folosință a intimatului-pârât.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței civile nr. 625 din 14 iulie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, pentru lipsa capacității procesuale de folosință a intimatului-pârât.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 noiembrie 2022.