CtEDO 14.06.2007 Auto

COPPOLA ET AUTRES c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
14.06.2007
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
COPPOLA ET AUTRES c. ITALIE (CtEDO, 2007)
HUDOC · oficial

A DOUA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 64887/01 prezentată de Amedeo COPPOLA și de alții împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 14 iunie 2007 într-o cameră compusă din F. Tulkens, președinție, domnii A.B. Baka, I. Cabral Barreto, R. Türmen, domnul Ugrekhelidze, A. Mularoni, judecători, L. Ferrari Bravo, judecător ad hoc, și domnul Dolle; graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată anterior formulată în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 7 octombrie 1998, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alin. (3) din Convenție și de a analiza în comun admisibilitatea și fondul cauzei, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de reclamanți, După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamanții, domnii Amedeo și Dario Coppola, și domnii mei Maria Anna și Rosalia Coppola, sunt resortisanți italieni, născuți în 1955, 1962, 1946 și 1950, și își au reședința în Solingen (Germania) și alții în provincia Caserta. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către domnul S. de Nigris de Maria, avocat în Benevent. Guvernul italian (adică, . . .) a fost reprezentat succesiv de agenții săi, dnii Leanza și I.M. Braguglia, și co-agenții săi succesive, dnii Esposito și F. Crisafolli. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. Procedura principală La 19 mai 1994, A.C., tatăl reclamanților, a formulat o acțiune în fața instanței judecătorești din Benevent, în funcție de funcția de judecător al muncii, în vederea recunoașterii dreptului său la o pensie de invaliditate civilă și la o alocație de ajutor la domiciliu ( La 9 iunie 1994, judecătorul judecător a stabilit prima audiere la 10 ianuarie 1996. La 28 aprilie 1995, A.C. a prezentat o cerere de avansare a datei la care a fost încuviințată . printr-o ordonanță din 25 iulie 1995, judecătorul, care a acceptat această cerere, a fixat la tribunal la 6 noiembrie 1995. Între timp, la 13 februarie 1995, A.C. a decedat și, printr-un act din 2 iulie 1995, La 6 noiembrie 1995, judecătorul a numit un expert și apoi l-a pus la dispoziție pe 20. În ianuarie 1997. Cu toate acestea, această ședință a fost pronunțată din oficiu de două ori până la 23 martie 1998. În acea zi, judecătorul, care a acceptat cererea reclamanților, a prezentat cauza la 15 aprilie 1998. În ziua următoare, părțile nu au fost prezentate, judecătorul a amânat cauza la 17 februarie 1999, în conformitate cu art. 303 din Codul de procedură civilă. Cu toate acestea, la 9 aprilie 1998 În iulie 1998, reclamanții au prezentat o cerere prin care solicitau să se avanseze data la care a fost înaintată data la care a avut loc încuviințarea cauzei. Prin ordonanță din 13 iulie 1998, judecătorul, care a acceptat această cerere, a fixat la ședință la 28 septembrie 1998. Prin aceeași hotărâre, al cărei text a fost depus la grefă la 24 decembrie 1998, instanța judecătorului a dat dreptul la cererea reclamanților. În 2001, reclamanții au sesizat Curtea de Apel a Romei în sensul Legii nr. 89 din 24 martie 2001, a cărei lege Pinto, pentru a se plânge de durata excesivă a procedurii descrise mai sus. Ei au solicitat instanței să declare că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție și să condamne statul italian la despăgubirea prejudiciilor suferite. 1000 de lire italiene [15 493,70 EUR (EUR) ] ca daune materiale și morale. Prin decizia din 28 februarie 2002, al cărei text a fost depus la grefă la 30 aprilie 2002, instanța de apel a respins cererea reclamanților pe motiv că durata procedurii era rezonabilă. Prin hotărârea depusă la grefă la 30 septembrie 2005, Curtea de Casație a clasat decizia în litigiu și a trimis cauza în fața Tribunalului de Primă Instanță al Romei. În conformitate cu informațiile furnizate de solicitanți la 9 octombrie 2006, procedura era încă în curs de desfășurare în fața instanței de trimitere din Roma. Scordino c. Italia (n ([GC], n 36813/97, § 62-70, CEDO 2006). ÎN DREPT reclamanții se plâng de durata procedurii în fața instanței judecătorești din Benevent. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Curtea amintește că, în cauza Brusco c. Italia, aceasta a considerat că remediul introdus prin legea Pinto este o cale de atac eficientă și accesibilă pentru a denunța, în Italia, depășirea termen rezonabil mai mult, având în vedere contextul în care legea Pinto Această abordare a fost confirmată de Marea Cameră în cauza Spordino c. Italia (n. , unde s-a precizat, de asemenea, că Potrivit Curii, nu există nicio cale de a reveni asupra acestor concluzii. În speță, reclamanții au introdus o cale de atac în temeiul mai multor dispoziții din Legea Pinto, care a fost respinsă de Curtea de Justiie a Romei. Cu toate acestea, Curtea de Casație a anulat ulterior această decizie. Procedura pentru controlul obligaiei de termen rezonabil La 9 octombrie 2006, data la care au fost primite ultimele informații a fost încă în curs de desfășurare în fața instanței de apel din Roma. Reclamanții vor avea posibilitatea de a se opune deciziei acestei instanțe de a contesta fie o eventuală constatare de neîncălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție, fie suma care le-ar putea fi acordată cu titlu de despăgubire. În aceste condiții, Curtea consideră că orice chestiune referitoare la durata procedurii în fața instanței judecătorești din Benevent este, în acest stadiu, prematură (a se vedea, De Filippo c. Italia, (dec.), n 72112/01, 27 martie 2007). Curtea amintește că este de competența justițiabililor să respecte normele procedurale prevăzute de dreptul intern, deoarece, în caz contrar, aceasta nu poate considera că obligația de epuizare a căilor de atac interne a fost îndeplinită (Cunningham c. Regatul Unit, n 10636/83, Decizia Comisiei din iulie 1985, Deciziile și rapoartele (DR) 43, pp. 171-173 Ferrari c. Italia (dec.), nr. 43472/98, 15 decembrie 1998 Craxi c. Italia (dec.), nr. 63226/00, 14 iunie 2001). Prin urmare, acest litigiu trebuie respins pentru neobosirea căilor de atac interne, în conformitate cu art. 35 1 și 4 din Convenție. În concluzie, având în vedere cele menționate anterior, este necesar să se pună capăt aplicării art. 3 din Convenție și să se declare inadmisibilă. Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Dolle F. Tulkens Grefier Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2007-06-14
0,96
MAYER c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 62145/00 présentée par Paolo MAYER contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 14 juin 2007 en une chambre composée de : M me F. Tu
CtEDO 2007-12-04
0,96
CO.I.LE. S.R.L. ET LEONILDA DESIDERI c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 35153/03 présentée par CO.I.LE. S.R.L. et M me Leonilda Desideri contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 4 décembre 2007 en une
CtEDO 2007-12-11
0,96
POLI ET AUTRES c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 27654/02 présentée par Franco POLI et autres contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 11 décembre 2007 en une chambre composée d
CtEDO 2007-06-14
0,96
COCCA c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 64892/01 présentée par Carmela COCCA contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 14 juin 2007 en une chambre composée de : M me F.
CtEDO 2007-06-26
0,96
LONGOBARDI ET AUTRES c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 7670/03 présentée par Luigi LONGOBARDI et autres contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 26 juin 2007 en une chambre composée d
Sursă