ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5316/2022

Ședința publică din data de 10 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la 09.09.2020, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, solicitând:

Prin sentința civilă nr. 223 din 19 februarie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității.

A admis cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, în parte.

A obligat pe pârât să recunoască calitatea de reprezentanți legali ai AJVPS Sibiu a domnului B., președinte și domnului C., director.

Împotriva sentinței menționate a formulat recurs reclamanta A., reprezentată de președintele D., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5,7 și 8 C. proc. civ.

În esență, recurenta-reclamantă susține că cererea de chemare în judecată a fost formulată în numele AJVPS Sibiu de către vechea conducere reprezentata de președinte B. si director C., care și-au ales sediul procesual la avocat, astfel încât la sediul asociației sa nu ajungă nici un act de procedură iar noua conducere să nu aibă cunoștință de acest demers judiciar.

Recurenta arată că la momentul actual, așa cum rezulta din adresele Ministerului Mediului Apelor si Pădurilor, există doua conduceri paralele ale AJVPS Sibiu (vechea conducere, care figurează din anul 2012 înscrisă în Registrul asociațiilor și fundațiilor și noua conducere aleasa în anul 2017, a cărei înscriere in Registrul asociațiilor si fundațiilor a fost dispusă prin sentința civilă nr. 3598/19.06.2017 pronunțată în dosarul nr. x/2017 al Judecătoria Sibiu, dar care nu a putut fi operata din cauza unui apel declarat de vechea conducere și nesoluționat până în prezent).

Noua conducere a asociației reprezentată prin președinte D. a promovat o ordonanța președințiala prin care a solicitat instanței sa i se predea de către vechea conducere sediul asociației toate documentele specifice exercitării activității. Prin sentința nr. 4307/01.08.2017 Judecătoria Sibiu a admis cererea de ordonanță președințiala, iar prin decizia civilă nr. 96/2018 Tribunalul Sibiu a respins apelul formulat de către vechea conducere.

Sentința nr. 4307/01.08.2017 a fost pusă în executare, sediul asociației a fost predat noii conduceri, împreună cu majoritatea actelor și documentelor necesare exercitării activității curente, care se aflau la sediu. După punerea în executare a hotărârii, activitatea curentă a asociației a fost desfășurată de către noua conducere.

AJVPS prin vechea conducere a promovat prezenta acțiune in contencios administrativ solicitând instanței sa ii recunoască calitatea de reprezentant legal al AJVPS Sibiu in relația cu Ministerul Mediului Apelor si Pădurilor fără însă ca noua conducere sa aibă cunoștința de acest demers judiciar pentru a putea interveni și a-și apăra interesele.

În opinia recurentei-reclamante, acțiunea a fost promovata cu rea-credința de către vechea conducere, care a indicat domiciliul procesual ales la avocat astfel că asociația nu a fost citată la sediu statutar tocmai pentru ca noua conducere să nu afle de acest demers judiciar și să nu își poată formula apărări.

In realitate, instanța a tranșat un conflict dintre vechea și noua conducere stabilind legitimitatea vechii conduceri de a reprezenta asociația, fără ca noua conducere sa aibă cunoștința de acest demers judiciar și să poată interveni pentru a-si apară interesele.

Dat fiind faptul că hotărârea a fost comunicată la sediul avocatului ales al vechii conduceri, noua conducere nu a putut formula recurs în termen împotriva acestei hotărâri, cum de altfel nu a putut nici participa la proces pentru a bloca demersul judiciar al vechii conduceri.

Asociația a fost încunoștințată de existența acestei hotărâri în data de 05.05.2021 când a primit-o redirecționată de pe rețeaua de socializare E..

Consideră recurenta că sunt îndeplinite condițiile art. 186 C. proc. civ. fiind motive temeinic justificate pentru a dispune repunerea în termenul de recurs și a da posibilitatea noii conduceri a asociației să dovedească că are legitimitate de a reprezenta asociația și de a bloca astfel demersul judiciar al vechii conduceri.

Ministerul Mediului Apelor si Pădurilor este de fapt un terț în conflictul dintre vechea si noua conducere, neavând nici un interes sa susțină poziția vreuneia dintre părți. Tocmai de aceea, instanța, în baza art. 16 din Legea nr. 554/2004, ar fi trebuit să se pună în discuția părților necesitatea introducerii in cauza a noii conduceri a asociației pentru a putea pronunța o hotărâre in urma analizării argumentelor invocate de ambele conduceri paralele.

În susținerea criticilor formulate, recurenta invocă prevederile art. 488 pct. 5, pct. 7 si pct. 8 C. proc. civ., arătând că instanța a încălcat dispozițiile art. 433 si art. 435 și art. 1002 C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 4307/01.08.2017 pronunțată de Judecătoria Sibiu și a deciziei civile nr. 96/2018 si a aplicat in mod greșit normele de drept material ale O.G. nr. 26/2000.

Ca urmare a expirării mandatului de 4 ani a vechilor organe de conducere a AJVPS Sibiu, în data de 27.04.2017 a avut loc adunarea generală a asociaților prin care au fost alese noile organe de conducere, respectiv președintele D. și Consiliul Director.

Din cauza unui apel declarat peste termen de către membrii vechii conduceri, hotărârea nu a mai fost înscrisă în Registrul asociațiilor și fundațiilor si a generat o situație conflictuală între vechea și noua conducere, în ceea ce privește dreptul de a reprezenta asociația și de a exercita activitățile curente, până la soluționarea litigiilor de fond care vizau legalitatea alegerii noilor organe de conducere.

Din acest motiv, noua conducere a solicitat pe calea ordonanței presedințiale, ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2017, obligarea vechiului director C. și a altor membri ce exercitau activitățile curente ale asociației să permită noii conduceri alese în data de 27.04.2017 accesul în sediu și să predea toate documentele specifice exercitării activității.

Prin sentința nr. 4307/01.08.2017 Judecătoria Sibiu a admis cererea de ordonanță președințială, iar prin decizia civilă nr. 96/2018 Tribunalul Sibiu a respins apelul formulat de către vechea conducere.

In considerentele acestor hotărâri judecătorești, s-a reținut că cererea se impune a fi admisă întrucât noului Consiliul Director i s-a conferit legitimitate "în vederea reprezentării intereselor asociației cel puțin până la soluționarea apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 3598/2017, prin care s-a dispus înscrierea în Registrul asociațiilor și fundațiilor a noii conduceri."

Sentința nr. 4307/01.08.2017 a fost pusă în executare, sediul asociației a fost predat noii conduceri, împreună cu majoritatea actelor și documentelor necesare exercitării activității curente, care se aflau la sediu. După punerea în executare a hotărârii, activitatea curentă a asociației a fost desfășurată de către noua conducere.

Curtea de Apel București a interpretat greșit efectele pe care le produce hotărârea din procedura ordonanței presedințiale cu privire la autoritatea de lucru judecat. O hotărâre pronunțată în procedura ordonanței presedințiale produce efecte care nu pot fi ignorate atâta timp cât nu se schimba circumstanțele care au stat la baza ordonanței.

Instanța nu a fost încunoștința de către vechea conducere de existența unor hotărâri judecătorești în care s-a pus in discuție aceeași problemă, respectiv a legitimității noilor organe de conducere stabilite prin ordonanța președințială.

Consideră că instanța a aplicat în mod greșit dispozițiile O.G. nr. 26/2000 fără a tine cont de efectele pe care le produce sentința civila nr. 4307/2017 si decizia nr. 96/2018 a Tribunalului Sibiu.

Astfel, în situația în care a expirat mandatul persoanelor care figurează înscrise ca organe de conducere în Registrul asociațiilor și fundațiilor, iar printr-o cerere de ordonanță președințiala se atribuie in mod provizoriu legitimitatea de a reprezenta asociația noilor organe de conducere alese, în mod nelegal instanța a apreciat că tot vechile organe de conducere, a căror mandat a expirat, au legitimitate de a reprezenta asociația.

Instanța nu a ținut cont de prevederile art. 433 C. proc. civ., care atribuie putere executorie unei hotărâri judecătorești pronunțate chiar și in procedura ordonanței presedintiale, sau de art. 435 C. proc. civ., care stabilește caracterul obligatoriu al hotărârii pentru părți și al opozabilității față de terți.

Recurenta consideră că instanța s-a raportat în mod greșit strict la prevederile O.G. nr. 26/2000 și printr-un formalism excesiv a apreciat că indiferent de circumstanțe, cine apare în Registru asociațiilor si fundațiilor este reprezentantul legal.

O altă critică formulată de către recurentă se referă la aplicarea greșită a dispozițiilor art. 6 si art. 33 din O.G. nr. 26/2000 în ceea ce privește calitatea de reprezentant legal al AJVPS Sibiu.

În opinia recurentei, printr-o interpretare eronată a dispozițiilor O.G. nr. 26/2000, instanța a considerat că hotărârea adunării generale a asociaților din 27.04.2017, prin care a fost ales președinte D. nu poate produce nici un efect atâta timp cât nu este înscrisa in Registrul asociațiilor si fundațiilor.

Niciunde in cuprinsul O.G. nr. 26/2000 nu este menționat că schimbarea organelor de conducere ale asociației reprezintă o modificare a actului constitutiv și trebuie înscrise în Registrul asociațiilor si fundațiilor pentru a produce efecte.

Certificatul de înscriere care se eliberează la data constituirii asociației face dovada personalității juridice a asociației și cuprinde mențiuni cu privire la denumirea asociației, sediul acesteia, durata de funcționare, numărul si data înscrierii in Registrul asociațiilor si fundațiilor fără a menționa componenta nominală a organelor de conducere.

Alegerea unor noi organe de conducere nu reprezintă o modificare a actului constitutiv si a statutului, care să se supună formalităților de înregistrare in Registrul asociațiilor si fundațiilor, pentru a avea efect constitutiv de drepturi conform art. 33 din O.G. nr. 26/2000.

Hotărârea adunării generale a asociaților privitoare la alegerea componenței noilor organe de conducere produce așadar efecte chiar dacă nu s-au operat aceste mențiuni in Registrul asociațiilor si fundațiilor, doar modificările aduse actului constitutiv având efect constitutiv de drepturi de la data înregistrării, nu și menționarea noilor organe de conducere care au doar efect de opozabilitate.

In concluzie, susține recurenta, faptul că noile organe de conducere nu sunt înscrise încă în Registrul asociațiilor si fundațiilor nu înseamnă ca ele nu pot reprezenta asociația, O.G. nr. 26/2000 neconținând vreo prevedere prin care să se impună modificarea actelor constitutive pentru înscrierea noilor organe de conducere.

Intimatul-pârât Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, susținând că în raporturile cu terți, orice formă asociativă este reprezentată de persoanele menționate ca făcând parte din conducerea asociației, astfel cum sunt menționate în Registrul asociațiilor și fundațiilor de pe lângă Ministerul Justiției.

A. reprezentată de B. și C. au depus concluzii scrise prin care au solicitat să se constate că recursul este formulat de o persoană ce nu avea calitate procesuală activă în cauza ce formează obiectul prezentului dosar.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate, conform art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția lipsei calității de reprezentant a persoanei care a formulat recurs în numele reclamantei A., Înalta Curte constată că această excepție este fondată, calea de atac urmând a fi respinsă, ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Reclamanta A., reprezentată de Președinte B. și Director C., a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor să se constate că reprezentanții legali ai săi sunt Dl. Președinte B. si Dl. Director C. și să fie obligat pârâtul să recunoască calitatea de reprezentanți legali ai AJVPS Sibiu, a persoanelor înscrise în Registrul National al Asociațiilor și Fundațiilor de pe lângă Ministerul Justiției la poziția nr. 10, respectiv Dl. Președinte B. si Dl. Director C..

Curtea de apel a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor să recunoască calitatea de reprezentanți legali ai AJVPS Sibiu a domnului B., președinte și domnului C., director.

Împotriva soluției Curții de apel a formulat recurs A. reprezentată de președintele D. și Consiliul Director, susținând că acțiunea a fost admisă în mod greșit, întrucât asociația este reprezentată de noile organe de conducere, respectiv președintele D. și Consiliul Director.

In soluționarea excepției lipsei calității de reprezentant a persoanei care a formulat recursul, Înalta Curte are în vedere că instituția reprezentării în procesul civil vizează procedeul juridic în care o persoană, numită reprezentant, îndeplinește acte de procedură în numele și pe seama unei părți din proces, efectele actului îndeplinit producându-se direct față de parte.

Lipsa calității de reprezentant este excepție de fond, absolută și peremptorie, ce presupune situația în care cererea nu este introdusă de reprezentantul legal al titularului cererii și vizează chiar puterea de reprezentare a celui care a formulat cererea în numele părții, constând în aptitudinea celui ce reprezintă partea, de a exercita drepturile și obligațiile procesuale ale acesteia, iar sancțiunea aplicabilă este anularea cererii de chemare în judecată.

In cauză, instanța de fond, în soluționarea litigiului, a avut în vedere cadrul procesual astfel cum a fost stabilit de părți la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, apreciind corect că, în raport de înscrisurile de la dosar, președintele B. și directorul C. au făcut dovada calității de reprezentant a A..

Astfel, Înalta Curte constată că din extrasul din Registrul Național al Ministerului Justiției nr. 62089/04.08.2020, rezultă că președintele B. și directorul C., au calitatea de reprezentanți legali ai reclamantei, conform încheierii nr. 3024/29.06.2012 din dosarul nr. x/2012 al Judecătoriei Sibiu.

Potrivit dispozițiior art. 33 din O.G. nr. 26/2000 potrivit cărora "Modificarea statutului asociației se face prin înscrierea modificării în Registrul asociațiilor și fundațiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripție își are sediul asociația, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 8-12".

Iar la alin. (2) se precizează că "Cererea de înscriere a modificării va fi însoțită de hotărârea adunării generale, iar în cazul modificării sediului, de hotărârea consiliului director. Hotărârile se depun în copie certificată pentru conformitate cu originalul de persoana sau persoanele împuternicite prin hotărârea adunării generale sau, după caz, a consiliului director să desfășoare procedura de înregistrare a modificării."

Având ca reper aceste dispoziții legale, în contextul factual anterior expus, Înalta Curte constată că persoanele care asigură conducerea asociației, respectiv, reprezintă asociația în raporturile cu terții, sunt cele menționate în Registrul specific acestor forme de organizare, instanța de judecată neputând "să constate" altceva decât ceea ce s-a hotărât în Adunarea Generală a respectivei asociații și, ulterior, s-a transcris în Registrul asociațiilor și fundațiilor.

Contrar susținerilor recurentei potrivit cărora O.G. nr. 26/2000 nu menționează că schimbarea organelor de conducere ale asociației reprezintă o modificare a actului constitutiv, Înalta Curte constată că din interpretarea logico-teleologică a dispozițiilor anterior enunțate, rezultă că legiuitorul impune pentru modificarea statului asociației o procedură similară celei stabilite pentru înființarea asociaței, similaritate care vizează și organele de conducere, astfel că modificarea oricăror elemente obligatorii ale statutului trebuie să se supună acelorași exigențe.

De asemenea, susținerile recurentei referitoare la încălcarea autorității de lucru judecat a sentinței nr. 4307/01.08.2017 a Judecătoriei Sibiu și a Deciziei nr. 96/2018, nu sunt fondate.

Din analiza considerentelor hotărârilor invocate, rezultă că prin sentința nr. 4307/01.08.2017 a Judecătoriei Sibiu, rămasă definitivă prin Decizia nr. 96/2018 pronunțată de Tribunalul Sibiu, s-a admis în parte ordonanța președențială formulată de reclamanta A. și A., fiind obligați pârâții să permitei reclamantei prin noul Consiliu Director ales în data de 22.04.2017, accesul în sediul A., până la soluționarea definitivă a acțiunii civile înregistrare pe rolul Judecătoriei Sibiu sub nr. x/2017. Totodată, au fost obligați pârâții să predea reclamantei, prin Noul Consiliu Director ales în data de 27.04.2017, documentele specificie exercitării activității, actele contabile și ștampilele asociației, până la soluționarea definitivă a acțiunii civile înregistrare pe rolul Judecătoriei Sibiu sub nr. x/2017.

Potrivit dispozițiilor art. 1002 C. proc. civ.:

(1) Ordonanța președințială are autoritate de lucru judecat față de o altă cerere de ordonanță președințială, numai dacă nu s-au modificat împrejurările de fapt care au justificat-o.

(2) Ordonanța președințială nu are autoritate de lucru judecat asupra cererii privind fondul dreptului.

Prin urmare, nu se poate susține că sentința recurată încalcă autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătorești menționate în ceea ce privește calitatea de reprezentanți legali ai reclamantei, întrucât, fiind pronunțate în procedura ordonanței președențiale, aceste hotărâri nu sunt apte să confere legitimitate procesuală în alte situații decât cele cu privire la care s-a pronunțat explicit în cadrul litigiului respectiv.

Pentru considerentele arătate, constatându-se că este întemeiată excepția lipsei calității de reprezentant, Înalta Curte va respinge recursul, ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 223 din 19 februarie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, pentru lipsa calității de reprezentant.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 10 noiembrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.