ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5040/2022

Ședința publică din data de 1 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 02.03.2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Directorul General al Administrației Naționale a Penitenciarelor, a formulat plângere împotriva răspunsului Administrației Naționale a Penitenciarelor nr. 13045 din data de 28.01.2020 comunicat la data de 04.02.2020.

Prin sentința civilă nr. 148 din data de 19 mai 2021, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată acțiunea.

Împotriva sentinței civile nr. 148 din data de 19 mai 2021 a Curții de Apel Cluj, secția a III -a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac exercitate, recurentul - reclamant a arătat că hotărârea recurată cuprinde motive străine judecății.

Recurentul - reclamant a susținut că instanța de fond nu a manifestat niciun interes în legătură cu existența serviciului de informații din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor și nici cu privire la activitatea desfășurată de lucrătorii acestui serviciu aflat în subordinea directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor.

Pentru a se lamurii temeinicia monitorizării sale de către lucrătorii din subordinea directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor a solicitat instanței emiterea unei adrese pentru a-i fi comunicate date despre profilul său psihologic care exclude interesul său ori posibilitatea implicării în comiterea de infracțiuni, însă instanța de fond i-a respins cererea.

Deși din fotografiile depuse la dosar rezultă că elemente criminale derulează acțiuni tipic mafiote de otrăvire și maltratare a familiei sale totuși instanța de judecată nu a considerat a fi necesar să solicite lămuriri directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor în legătură cu substanțe chimice utilizate de către lucrătorii din subordinea directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor.

Instanța de fond a pronunțat sentința recurată pe baza unor motive străine de cererea supusă judecății, motivele reținute de instanță fiind străine de natura cauzei.

Prin întâmpinarea formulată, intimata - pârâtă Administrația Națională a Penitenciarelor a invocat excepția nulității recursului, având în vedere că cererea de recurs nu conține motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază recursul. Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Preliminar, Înalta Curte constată că susținerile recurentului-reclamant se pot încadra, formal, în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Analizând sentința recurată în raport de criticile invocate de recurentul-reclamant și de apărările formulate prin întâmpinare de intimata-pârâtă, prin prisma dispozițiilor legale incidente în materie, Înalta Curte constată că recursul reclamantului este nefondat și îl va respinge ca atare pentru considerentele ce succed:

Prin sentința recurată, Curtea de Apel Cluj a respins plângerea fomrulată de reclamantul A. împotriva răspunsului Administrației Naționale a Penitenciarelor nr. 13045 din data de 28.01.2020.

Înalta Curte reține că recurentul a invocat motivul de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., sub aspectul întemeierii hotărârii pe motive străine de natura cauzei.

Potrivit motivului de recurs invocat: "Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: 6. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

În literatura de specialitate s-a precizat că, deși la punctul 6 ar fi vorba de trei motive distincte, în realitate este vorba despre ipoteze diferite ale aceluiași motiv de casare, și anume nemotivarea hotărârii, deoarece astfel trebuie calificate și o hotărâre care nu este deloc motivată și una care cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii. Un atare motiv de casare se justifică prin faptul că, în lipsa oricăror considerente, a unor considerente contradictorii sau străine de natura pricinii, nu se poate aprecia dacă soluția adoptată este sau nu rezultatul cercetării fondului cauzei.

În speță, recurentul-reclamant a susținut că hotărârea de fond conține motive străine de natura cauzei. Mai exact a arătat că instanța de fond i-a respins cererea prin care a solicitat emiterea unei adrese pentru a-i fi comunicate date despre profilul său psihologic care exclude interesul său ori posibilitatea implicării în comiterea de infracțiuni.

Observând textul art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., se desprinde necesitatea arătării motivelor de fapt și de drept ce au format convingerea instanței, precum și a celor pentru care s-au înlăturat cererile părților. Concluzionând, motivarea hotărârii trebuie să fie clară, concisă și concretă, în concordanță cu probele și actele de la dosar, ea constituind astfel o garanție pentru părțile din proces în fața eventualului arbitrariu judecătoresc și, de altfel, singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar.

Circumstanțiind aspectele de ordin teoretic la speța dedusă judecății, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a făcut o analiză a apărărilor părților și a răspuns susținerilor acestora, expunând în mod clar, logic și concis argumentele de fapt și de drept care au fundamentat soluția adoptată, cu respectarea cerințelor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., în limitele învestirii sale și în concordanță cu actele de la dosar. În realitate, susținerile recurentului-reclamant referitoare la nemotivarea hotărârii de fond din perspectiva întemeierii pe motive străine de natura cauzei nu reflectă decât dezacordul părții în privința argumentelor care au stat la baza soluției pronunțate de prima instanță, fără a susține însă motivul de casare invocat.

Contrar susținerilor recurentului-reclamant, instanța de control judiciar reține că motivarea primei instanțe cu privire la faptul că adresa contestată nu a fost emisă de autoritatea pârâtă cu exces de putere, prin aceasta comunicându-se reclamantului aspecte reale referitoare la cadrul legal al organizării și funcționării pârâtei, nu reprezintă o motivare străină de natura cauzei.

În aceste condiții, Înalta Curte reține că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu este fondat, împrejurarea că recurentul-reclamant nu împărtășește raționamentul logico-juridic ce a fundamentat soluția primei instanțe neputând conduce la incidența motivului de nelegalitate referitor la nemotivarea hotărârii, deoarece acest text de lege se referă la pronunțarea hotărârii în baza unor temeiuri străine de natura pricinii, ipoteză care, așa cum s-a arătat, nu se verifică în speță.

Pentru aceste considerente, nefiind identificate motive de casare prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., care să determine reformarea hotărârii primei instanțe, Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant și va menține, în consecință, sentința de fond atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 148/2021 din 19 mai 2021 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 noiembrie 2022.