ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5431/2022

Ședința publică din data de 16 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 03 decembrie 2020, pe rolul Curții de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor ("ANP") a solicitat:

(i) revocarea adresei nr. x/18.05.2020;

(ii) obligarea pârâtei să solicite unităților penitenciare din subordine denunțarea protocoalelor încheiate cu C.N. Poșta Română S.A. privind virarea centralizată în conturile de trezorerie a sumelor aferente mandatelor poștale ce au ca destinatari persoane condamnate.

Prin sentința civilă nr. 91 din 29 martie 2021, Curtea de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a respins excepția nelegalei timbrări, excepția inadmisibilității, excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția lipsei de obiect, invocate de pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor, ca neîntemeiate;

- a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 91 din 29 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii.

Recurentul-reclamant susține că actul administrativ dedus judecății are caracter normativ, iar nu individual, întrucât acest caracter nu poate fi stabilit în raport de gradul mai redus de generalitate, respectiv de întinderea teritorială, temporală și personală mai redusă. Actele administrative normative reprezintă norme de organizare și executare a dispozițiilor primare din lege, prezentând caracteristicile acestora, respectiv generalitate, impersonalitate, abstracțiune. Ca atare, caracterul mai extins sau mai redus al acestor caracteristici pune în discuție actul administrativ normativ doar sub aspectul sferei sale de aplicare, fără a-l transforma într-un act administrativ individual.

În raport de aceste argumente consideră recurentul-reclamant că trebuie analizată adresa nr. x/18.05.2020. Potrivit art. 70 alin. (3) din Legea nr. 254/2013, persoanele condamnate pot primi sume de bani, care se consemnează în fișa contabilă nominală, iar potrivit art. 149 alin. (1) din H.G. nr. 157/2016, sumele de bani se primesc de la membrii de familie aparținători sau alte persoane prin mandat poștal ori prin depunere directă la sectorul de acordare a drepturilor la pachet și la vizită. În același sens sunt și dispozițiile art. 12 alin. (1) – (3) din OMJ nr. 1416/C/2017. Însă, apreciază recurentul-reclamant că, față de raționamentul instanței de judecată, toate aceste norme rămân fără aplicabilitate, datorită emiterii adresei nr. x/18.05.2020 și a Protocoalelor semnate între unitățile penitenciare și Poșta Română. Tot conform reționamentului instanței de fond, și OMJ nr. 1416/2017 ar putea fi considerat un act administrativ individual, iar nu unul normativ.

În ceea ce privește motivul de casare subsumat art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., susține recurentul-reclamant că sentința recurată nu este suficient motivată în privința motivelor de nelegalitate ale actului administrativ – adresa nr. x/18.05.2020, considerentele reținute fiind confuze și contradictorii.

În ceea ce privește motivul de casare subsumat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., consideră recurentul-reclamant că este greșit considerentul primei instanțe, potrivit căruia pârâtei îi este permis să reglementeze modalitatea de virare centralizată în conturile de trezorerie a mandatelor poștale, prin raportare la dispozițiile art. 12 din OMJ nr. 1416/C/2017. Dreptul de apreciere și oportunitate al ANP ar putea exista doar în lipsa acestui ordin de ministru, în caz contrar emiterea adresei ducând la inaplicabilitatea ordinului. Aceste aspecte denotă caracterul nelegal al adresei nr. x/18.05.2020, emisă de pârâtă cu exces de putere.

Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanței de recurs, intimata-pârâtă Administrația Națională a Penitenciarelor a invocat excepția netimbrării și excepția nulității recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (în ale cărui dispoziții se încadrează criticile formulate în calea de atac, astfel cum s-a reținut în practicaua prezentei decizii), Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Criticile recurentului-reclamant, prin care se invocă greșita calificare a adresei nr. x/18.05.2020 ca act administrativ cu caracter individual, vor fi respinse, ca nefondate.

Criteriile principale, în raport cu care actele administrative se clasifică în acte cu caracter normativ și acte cu caracter individual sunt, pe de o parte scopul pentru care acestea au fost adoptate sau emise și, pe de altă parte, întinderea efectelor juridice produse.

Astfel, în ceea ce privește primul criteriu, în doctrină și jurisprudență este unanim acceptat că actele administrative cu caracter normativ sunt adoptate/emise în scopul organizării executării legii/dispozițiilor legale, în timp ce actele administrative cu caracter individual se emit totdeauna exclusiv pentru punerea în aplicare, pentru aplicarea în concret a legii/dispozițiilor legale.

În ceea ce privește întinderea efectelor produse, actele administrative cu caracter normativ conțin reguli/norme cu caracter general, având aplicabilitate într-un număr nedefinit de situații, astfel că produc efecte juridice erga omnes față de un număr nedefinit de persoane, în timp ce actele administrative cu caracter individual urmăresc realizarea unor raporturi juridice într-o situație strict determinată și produc efecte fie față de o singură persoană, fie față de un număr determinat sau determinabil de persoane.

Aplicând aceste considerații de ordin teoretic la speța de față, Înalta Curte constată că adresa nr. x/18.05.2020 a fost emisă de Administrația Națională a Penitenciarelor pentru punerea în aplicare a dispozițiilor Legii nr. 254/2013 și H.G. nr. 157/2016 (astfel cum rezultă din chiar conținutul actului), iar sfera subiecților cărora li se adresează este determinabilă - unitățile subordonate ANP, cărora li se trasează obligația de a întreprinde demersurile necesare încheierii protocolului de colaborare cu C.N. Poșta Română S.A.

Prin urmare, contrar susținerilor recurentului-reclamant, actul administrativ contestat în cauză nu are caracter normativ, instanța de fond stabilind în mod corect caracterul individual în raport de conținutul său și subiecții vizați de măsura dispusă de directorul general al ANP.

În ceea ce privește criticile referitoare la pretinsa nelegalitate a actului administrativ, se reține că recurentul-reclamant a susținut că adresa ar fi fost emisă cu exces de putere și cu nerespectarea atribuțiilor ce revin directorului ANP, în raport de dispozițiile art. 12 din OMJ nr. 1416/C/2017.

Potrivit art. 149 alin. (1) din H.G. nr. 157/2016 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, "Sumele de bani, în RON și valută, se primesc de la membrii de familie, aparținători sau alte persoane prin mandat poștal ori prin depunere directă la sectorul de acordare a drepturilor la pachet și vizită, se consemnează în fișa contabilă nominală și pot fi folosite conform prevederilor art. 70 alin. (4) din Lege.", iar art. 12 din Ordinul ministrului justiției nr. 1416/C/2017 dispune că, "(1) Pentru sumele de bani expediate prin mandat poștal de membrii de familie, aparținători sau alte persoane, pe numele deținuților, casierul unității întocmește borderoul de încasare, emite chitanță pentru întreaga sumă înscrisă în borderou și reține cupoanele mandatelor. (2) Exemplarul nr. 1 al chitanței se predă factorului poștal concomitent cu restituirea mandatelor poștale completate cu seria, numărul actului de identitate, semnătura casierului și ștampila unității. (3) Sumele primite se aduc la cunoștința deținuților de către o persoană desemnată de directorul locului de deținere și sunt confirmate de către deținut, prin semnătură, în borderoul de încasare."

Prin adresa nr. x/18.05.2020, emisă de Administrația Națională a Penitenciarelor, nu s-a derogat de la dispozițiile anterior citate, persoanele condamnate beneficiind în continuare de primirea sumelor de bani prin intermediul mandatului poștal, ci doar s-a reglementat modalitatea de virare centralizată în conturile de trezorerie a sumelor aferente mandatelor poștale ce au ca destinatari persoane condamnate, prin încheierea unor protocoale de colaborare cu Poșta Română, (unitate prin intermediul căreia se execută aceste mandate).

Așadar, adresa emisă de directorul ANP nu conduce, cum greșit a susținut recurentul-reclamant, la inaplicabilitatea ordinului emis de ministru justiției și nici nu este emisă cu depășirea atribuțiilor prevăzute de lege. Aceasta, în condițiile în care, prin art. 149 alin. (1) din H.G. nr. 157/2016 s-au prevăzut mijloacele de înaintare a sumelor de bani de către membrii de familie, aparținători sau alte persoane către deținuți, respectiv mandat poștal sau depunere directă, prin art. 12 din OMJ nr. 1416/C/2017 s-au stabilit procedurile interne urmate în caz de încasare a sumelor prin mandat poștal (modalitatea de primire și înregistrare a mandatelor de către casierul unității și aducerea la cunoștința deținutului a sumelor astfel primite), în timp ce adresa ANP nr. x/18.05.2020 stabilește modalitatea de virare centralizată în conturile de trezorerie a sumelor aferente mandatelor poștale.

În concluzie, Înalta Curte constată că adresa ANP nu cuprinde dispoziții contrare OMJ nr. 1416/C/2017, H.G. nr. 157/2016 ori Legii nr. 254/2013, neaducând atingere dreptului deținutului de a primi sume de bani prin mandat poștal prin stabilirea procedurilor de urmat în executarea efectivă a mandatului. În acest sens, trebuie avut în vedere că protocolul încheiat de Penitenciarul Oradea cu Poșta Română menționează în art. 1 că scopul încheierii protocolului este acela al încasării în bune condiții a sumelor aferente mandatelor poștale ce au destinatari persoane condamnate aflate în cadrul penitenciarului, în art. 2-8 fiind apoi arătate modalitatea de completare corectă a mandatelor poștale, documentul justificativ (factura) emis de Poșta Română la încasarea mandatului, termenele de virare în contul de trezorerie prin sistemul electronic de plăți, situația mandatelor executate de Poșta Română în cazul în care persoanele condamnate destinatare nu se mai regăsesc în cadrul penitenciarului.

După cum în mod corect a observat instanța de fond, recurentul-reclamant este nemulțumit de creșterea timpilor necesari încasării sumelor trimise prin mandat poștal, ca urmare a protocoalelor ce au fost încheiate de unitățile penitenciar în baza adresei nr. x/18.05.2020, dar acest aspect ține de executarea în concret a protocolului încheiat cu Poșta Română, pretinsa vătămare suferită prin întârzierea încasării sumelor de bani nefiind determinată de însuși actul administrativ atacat în cauză - adresa ANP nr. x/18.05.2020.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că în cauză nu se decelează o cauză de nelegalitate a actului administrativ atacat, sentința instanței de fond fiind dată cu corecta aplicare și interpretare a normelor legale incidente, iar recurentul-reclamant nu a prezentat critici apte să conducă la reformarea hotărârii recurate.

În consecință, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 Codul de procedură fiscală, Înalta Curte, în raport de dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 91 din 29 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 noiembrie 2022.