ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4705/2022

Ședința publică din data de 18 octombrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 18.10.2019 reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, B. a solicitat ca, după repunerea în termen, prin hotărârea pe care o va pronunța, să se dispună:

Prin sentința civilă nr. 382 din 9 iunie 2020 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a decis următoarele: "Respinge acțiunea formulată de reclamantul A. cu domiciliul ales în București în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu sediul în București, B. cu sediul în București, ca neîntemeiată. ".

Împotriva sentinței civile nr. 382 din 9 iunie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul dr. A. și în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecând cauza să se admită cererea de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

În susținerea cererii de recurs, recurentul a dezvoltat următoarele critici:

Apreciază că, în mod greșit prima instanță a considerat că, raportat la împrejurările concrete ale cauzei, precum și la dispozițiile legale aplicabile în materia discriminării, lezării dreptului la imagine, onoare, demnitate și prestigiu, faptele recurentului s-ar încadra în noțiunea de fapte ilicite.

În cauză, afirmațiile sau susținerile recurentului nu întrunesc elementele constitutive ale faptelor contravenționale prevăzute în conținutul dispozițiilor art. 15 din O.G. nr. 137/2000, așa cum în mod greșit a reținut Curtea de Apel București, normele de drept material fiind aplicate în mod eronat.

În fapt, cu privire la dr. A. s-a reținut, atât de către CNCD, cât și de către Curtea de Apel București, aspectul că pretinsele acte de discriminare sunt reprezentate de următoarele afirmații:

a) B. este "succesor cultural" al C..

b) valoarea imobilelor intrate în proprietatea B. este "de sute de milioane, dacă nu de miliarde de euro";

c) prin recunoașterea calității B. de succesor în drepturi a C., s-a făcut "o mare nedreptate".

În legătură cu afirmația potrivit căreia B.. succesor cultural al C.., recurentul nu a făcut altceva decât să repete susținerile B., care a solicitat constatarea calității de succesor în toate drepturile C..

În continuare, recurentul descrie contextul istoric al constituirii C., autorizată prin Decretul Lege nr. 3884/20.11.1940, publicat în Monitorul Oficial, partea I, nr. 275 din 21.11.1940.

Ulterior, ca urmare a schimbărilor din anii 1989-1990, conjunctura politico-socială favorabilă a dus la crearea B. din România, organizație care reprezintă, pe plan politic, o parte a etnicilor germani din România.

Conform art. 6 din Statutul B., acesta "este succesorul de drept al tuturor instituțiilor și organizațiilor ale minorității germane, care au fost desființate prin constrângere."

Această calitate de succesor a fost însușită prin Act adițional abia în anul 2006, prevederea neregăsindu-se în primele variante de Statut al B..

Invocă recurentul sentința civilă nr. 2790 din data de 28.05.2007 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2007, prin care B. din Sibiu i-a fost recunoscută calitatea de succesor în drepturi al C., organizație de orientare fascistă ce a fost dizolvată, în mod legal prin Decretul-lege nr. 485/1944, deoarece era o organizație hitleristă, interzisă prin acte internaționale.

Ministerul Public, prin Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, a formulat cerere de revizuire împotriva sentinței civile nr. 2790/28.05.2007 în motivarea căreia s-a susținut faptul că Statul Român nu a fost apărat în cursul judecării cauzei, dar și că B.. "nu ar putea fi declarat continuatorul unei organizații pro-hitleriste de tip fascist, desființată în mod legal. fără a se încălca actele normative menționate mai sus si aflate și în prezent în vigoare", cerere care a fost respinsă ca tardivă.

Deși în cuprinsul sesizării, B.. susține o pretinsă diferențiere a calității sale de succesor în drepturi al organizației fasciste C.. (astfel cum a fost constată și de către instanțele de judecată), o astfel de diferențiere nu se regăsește nici în cererea B.. formulată în fața Judecătoriei Sibiu (Anexa nr. 5 Ia punctul de vedere formulat în fața CNCD), dar nici în sentința instanței de judecată.

Apreciază că soluția potrivit căreia sunt incidente dispozițiile art. 15 din O.G. nr. 137/2000, este nelegală, în condițiile în care recurentul, în calitate de jurnalist, a afirmat o situație de fapt constatată de către instanțele de judecată din România.

Referitor la afirmația privind valoarea imobilelor retrocedate către B., arată recurentul că nu a făcut altceva decât să reia declarațiile ministrului de finanțe, dl. D. asupra estimărilor pentru despăgubirile cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului român, în condițiile în care valoarea acestora a reprezentat un efort suplimentar pentru bugetul țării.

Prin urmare, dr. A. nu a făcut altceva decât să reia, în cadrul unei emisiuni televizate, afirmațiile unui reprezentant al Guvernului, apreciind astfel că instanța de fond a reținut, în mod greșit, incidența dispozițiilor prevăzute în art. 15 din O.G. nr. 137/2000.

De asemenea, este nelegală soluția Curții de Apel București și cu privire la pretinsa faptă ilicită, constând în afirmația "o mare nedreptate", aceasta neputând constitui temei al sancțiunilor impuse pentru fapte de discriminare, potrivit art. 15 din O.G. nr. 137/2000.

Astfel, consecința admiterii cererii formulate de B.. în fața Judecătoriei Sibiu, dar și constatarea calității acesteia de continuator în toate drepturile C.. de către instanța de judecată, a însemnat deschiderea căii spre un număr de cereri de retrocedare a bunurilor ce au aparținut organizației fasciste, situație de fapt care, în opinia recurentului, contravine atât normelor interne și internaționale încă în vigoare, dar și siguranței democrației și înfăptuirii actului de justiție.

Intimatul-pârât B. al B. a depus întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, iar pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Sintetizând cererea de recurs, Înalta Curte identifică critici de nelegalitate față de hotărârea primei instanțe, ce pot fi încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul a învederat care sunt aspectele de nelegalitate pe care le apreciază incidente cauzei, indicând în acest sens dispozițiile de drept pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea greșelilor apreciate de parte ca fiind săvârșite de instanță în legătură cu astfel de dispoziții legale, raportându-se la soluția pronunțată și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea hotărârii.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, de apărările formulate și de dispozițiile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Motivul de recurs invocat de recurentul reclamant A. este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material, iar în acest sens, Înalta Curte are în vedere că, potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de anularea Hotărârii nr. 329/10.06.2019 prin care emitentul acesteia, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a dispus aplicarea unei sancțiuni contravenționale a mai multor persoane, inclusiv a recurentului, constatând că acțiunile și afirmațiile făcute de reclamați într-o emisiune TV, la o oră de maximă audiență, au un caracter de propagandă naționalistă și vizează atingerea demnității persoanelor de etnie germană.

CNCD a reținut că faptele sesizate reprezintă discriminare, conform art. 2 alin. (1) coroborat cu art. 15 din O.G. nr. 137/2000, iar declarațiile reclamaților nu se încadrează în limitele libertății de exprimare prevăzute de art. 2 alin. (8) din același act normativ, și a aplicat amenda contravențională în cuantum de 2000 RON fiecăruia dintre persoanele enunțate.

Curtea de Apel București a respins cererea reclamantului ca neîntemeiată, considerând că hotărârea atacată este legală și temeinică.

Soluția primei instanțe este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere, când "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material".

Cu titlu preliminar, Înalta Curte reține că, în înțelesul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., încălcarea normelor de drept material se poate face prin aplicarea unui text de lege străin situației de fapt, extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică sau restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor legale, precum și prin încălcarea unor principii generale de drept.

Altfel spus, textul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. se referă, fie la nesocotirea unei norme de drept material, fie la interpretarea ei eronată, în sensul că instanța a dat o greșită interpretare a acesteia sau faptele au fost reținute greșit în raport de exigențele textului de lege.

De asemenea, prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale incidente în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Observând Hotărârea nr. 329/10.06.2019, se constată că reclamantul a fost sancționat contravențional ca urmare a reținerii incidenței prevederilor art. 2 alin. (1) și alin. (8) și art. 15 din O.G. nr. 137/2000 potrivit cărora:

"Art. 2 (1) Potrivit prezentei ordonanțe, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.

(...)

(8) Prevederile prezentei ordonanțe nu pot fi interpretate în sensul restrângerii dreptului la libera exprimare, a dreptului la opinie și a dreptului la informație. Totodată s-a reținut în sarcina reclamantului fapta prevăzută de art. 15 din O.G. nr. 137/2000 conform căruia "Constituie contravenție, conform prezentei ordonanțe, dacă fapta nu intră sub incidența legii penale, orice comportament manifestat în public, având caracter de propagandă naționalist-șovină, de instigare la ură rasială sau națională, ori acel comportament care are ca scop sau vizează atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptat împotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunități și legat de apartenența acestora la o anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală a acestuia".

Procedând la propria analiză a conținutului hotărârii CNCD contestată în prezenta cauză, instanța de control judiciar constată că, prin Hotărârea nr. 329/10.06.2019, pârâtul CNCD a reținut, în esență, că fapta reclamantului, în calitate de invitat în cadrul emisiunii difuzate la TV, este aceea de a fi făcut afirmații despre "o mare nedreptate", B. este, în opinia sa, "succesorul cultural al C.", valoarea imobilelor fiind de sute de milioane de euro. Recurentul a contribuit astfel, în contextul emisiunii TV, la crearea unei atmosfere ostile, degradante, ofensatoare la adresa organizației reprezentative a minorității germane, E., mai precis, la adresa unui grup de persoane (membrii ai asociației, dar și etnicii germani reprezentați de E.), legat de apartenența la etnia germană și de convingerile acestora.

Declarând în cadrul emisiunii că B. al B. ar fi succesorul cultural al C., aceasta organizație având o ideologie fascistă, național-socialistă, înființată la 21 noiembrie 1940 și dizolvată în cursul anului 1944, după ruperea alianței cu Germania nazistă, recurentul a susținut, în realitate, că B. al B. este continuatorul ideologiei fasciste al unei organizații naziste.

În acest mod, nu a fost respectat dreptul la imagine, demnitate, onoare și prestigiu al asociaților B., dar și al etnicilor germani din România, afirmațiile efectuate conturând suspiciunea însușirii și continuării culturii naziste și/sau politicii fasciste.

Totodată, nici susținerile recurentului potrivit cărora nu a făcut altceva decât să afirme o situație de fapt constatată de către instanțele de judecată din România nu concordă cu realitatea, întrucât nu s-a facut dovada că vreo instanță ar fi pronunțat o soluție cu privire la preluarea ideologiei C. de către B..

Înalta Curte constată că, mențiunile constând în "o mare nedreptate" și cele referitoare la valoarea imobilelor retrocedate de sute de milioane de euro, imprimă în conștiința socială o imagine a unei minorități naționale, structurate în cadrul B., care obține pe căi nelegale de la statul român beneficii pecuniare cu un cuantum semnificativ, nerealiste, și care perpetuează ideologic politica fascistă a unei organizații antecesoare.

Prin urmare, în mod corect a reținut judecătorul fondului că fapta descrisă îndeplinește condițiile prevăzute de art. 15 din O.G. nr. 137/2000, fiind un comportament manifestat în spațiul public, iar exercitarea libertății de exprimare comportă obligații și responsabilități, fiind obligatorie evitarea unor afirmații ofensatoare, ostile și denigratoare, îndreptată împotriva unei minorități naționale, în speță minoritatea germană din România.

III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, constatând că sentința este legală, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ. va respinge excepția nulității recursului și, în conformitate cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ) și art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului invocată de intimatul pârât B. al B..

Respinge recursul declarat de reclamantul dr. A. împotriva sentinței civile nr. 382 din 9 iunie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 octombrie 2022.