ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4503/2022

Ședința publică din data de 6 octombrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acțiunea ce face obiectul prezentului dosar reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Raportului de evaluare nr. x/26.03.2019 și suspendarea executării actului administrativ - raport de evaluare, pana la pronunțarea instanței de fond.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 253 din 12 decembrie 2019, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 253 din 12 decembrie 2019 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A..

În opinia recurentului, instanța de fond făcut în mod excesiv aplicarea art. 70 din Legea nr. 161/2003. Susține recurentul că articolul 70 din actul normativ anterior menționat se referă nu doar la interesul personal de natură patrimonială ci si la îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor .

În opinia recurentului, nu a încălcat nici un principiu prevăzut de art. 71 din Legea nr. 161/2003. Consideră că nu este corect să se rețină că a avut o contribuție la votul final, că acele hotărâri au fost votate ilegal și totuși acele hotărâri rămân în vigoare si produc efecte juridice pentru viitor.

Apărările formulate de intimata Agenția Națională de Integritate

Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a soluției pronunțate de instanța de fond.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

În cauza de față, recurenta-reclamantă A. a susținut în esență că nu a participat la luarea hotărârii, din procesul-verbal al ședinței rezultând că s-a abținut de la vot, iar prin HCL nr. 9/2017 nu au fost aprobate contractele de concesiune pășuni. A mai arătat recurenta că locuiește într - zonă rurală în care toți locuitorii au animale, nu a adus niciun prejudiciu, astfel încât consideră că nu poate exista conflict de interese.

Prin conflict de interese se înțelege, conform art. 70 din Legea nr. 161/2003, situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și a altor acte normative.

Conflictul de interese se apreciază în lumina principiilor care stau la baza prevenirii sale, anume imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public, principii consacrate de art. 71 din același act normativ.

De asemenea, art. 77 din Legea nr. 161/2003 prevede că în cazul consilierilor locali, conflictele de interese sunt stabilite de Legea administrației locale nr. 215/2001.

Or, conform art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 nu poate lua parte la deliberare și adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soț, soție, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local.

Art. 75 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali stabilește că aleșii locali (printre care se numără și consilierii locali) au un interes personal într-o anumită problemă dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine.

În cazul existenței unui interes personal în problema supusă dezbaterii consiliului local, consilierii locali sunt obligați să anunțe, la începutul dezbaterilor, interesul personal pe care îl au în problema respectivă, iar anunțarea interesului personal și abținerea se consemnează în mod obligatoriu în procesul-verbal al ședinței.

În cauza de față, instanța de fond în mod corect a observat mai întâi că recurentul avea la momentul adoptării celor două hotărâri un interes personal patrimonial în sensul legii. În primul rând, rând s-a abținut la sfârșitul dezbaterilor, împrejurare ce confirmă interesul acestuia.

Contrar susținerii recurentului, instanța reține că prin HCL nr. 9/2017 s-a creat cadrul juridic pentru aprobarea închirierii suprafețelor de pășune care constituie suprafețele de pășune care constituie domeniul public al comunei în baza cererilor crescătorilor de animale, persoane fizice și juridice, având suprafețe înscrise în RNE, proporțional cu efectivele de animale deținute.

Or, chiar recurentul a recunoscut în acțiunea introductivă că deține animale, aspect ce rezultă și din contractele de închiriere încheiate cu comuna.

În concluzie, în mod corect s-a reținut că recurentul, consilier local, a avut un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor în cele două ședințe ale consiliului local.

Nici criticile formulate prin cererea de recurs că prin prezența sa în ședințele de consiliu nu se putea influența votul nu prezintă nicio relevanță exoneratoare de răspundere, respectarea obligațiilor de către consilierul local în cazul existenței unui conflict de interese fiind independente de producerea unui rezultat diferit la vot sau de producerea unui prejudiciu, cum greșit susține recurentul.

Prin urmare, prin recursul formulat, recurentul nu prezintă argumente pertinente prezentei cauze prin care să justifice deținerea calităților ce au atras starea de incompatibilitate.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor invocate de recurent, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 253 din 12 decembrie 2019 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2022.