ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4491/2022

Ședința publică din data de 6 octombrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul A. a solicitat instanței să constate calitatea pârâtului de lucrător al fostei securități.

În esență, reclamantul a susținut că pârâtul a fost angajat al fostei securități - activitatea de contrainformații în cadrul UM 0632/4A șef birou - serviciul independent pentru asigurarea contrainformativă a unităților centrale și teritoriale ale DSS și ale MI, UM 0599 Ploiești Biroul C.I (1987).

Reclamantul a susținut că, în această calitate, pârâtul a participat activ la urmărirea informativă a unei persoane militar în termen semnalat în relații cu o funcționară din cadrul Crucii Roșii, organizație care sprijinea persoane din RSR să emigreze în străinătate.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 1107 din 29 octombrie 2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., ca nefondată.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței nr. 1107 din 29 octombrie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

Consideră recurentul că prima instanță a făcut în speță o greșită interpretare si aplicare a prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare, în sensul motivului de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Pe de altă parte interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 are la bază motive contradictorii, fiind aplicabil astfel si motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

În esență, prima instanță a respins acțiunea C.N.SAS. considerând că doar prima condiție a art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 ar fi îndeplinită, nu însă și cea de a doua. Prima instanță, în mod greșit, având la baza o motivare evident contradictorie, a considerat însă că pârâtul nu a desfășurat activități prin care să fi suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Învederează recurentul și faptul că motivarea instanței este nelegală (din perspectiva art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008) în ceea ce privește aprecierea modului cum au fost încălcate drepturile fundamentale ale omului, reținând că: nu rezultă că organele de securitate au și violat secretul corespondenței, deschizând respectiva scrisoare, nota de informare neindicând și conținutul acesteia, ci doar interceptarea; nu exista în actele dosarului nicio dovada a modalității în care scrisoarea a ajuns la dosarul securității - a fost predată voluntar de obiectiv sau a fost interceptată; pentru a ajunge la concluzia că ar fi fost interceptată ar fi trebuit să existe o notă a securității în acest sens (privind interceptarea/conținutul), nota care nu există la dosar; o copie a scrisorii nu face și dovada modului în care aceasta a ajuns în posesia securității.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității prin "lucrător al Securității" se înțelege orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Așadar, două condiții cumulative trebuie îndeplinite pentru a se constata calitatea unei persoane de lucrător al fostei securități: persoana să fi avut calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit în perioada 1945-1989; persoana în perioada 1945-1989 a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

În privința celei de a doua condiții, contrar susținerilor recurentului, instanța de fond în mod corect a reținut că aceasta nu este îndeplinită.

Prin Sentința recurată s-a reținut că în activitatea de contrainformații sau de contraspionaj se pot regasi și îngrădiri ale drepturilor fundamentale în scopul apărarii sigurantei nationale, a intereselor statului român și a protejării altor valori, ceea ce nu determină, per se, ca activitatea de informații/contrainformații, spionaj/contraspionaj să fie asimilată automat cu aceea de poliție politică, dacă din actele dosarului nu rezulta clar că de fapt, aceasta ar fi vizat exclusiv instaurarea și menținerea puterii totalitar comuniste.

În contextual amintit, corect s-a reținut că planul de măsuri din 26.03.1987 nu a fost întocmit/aprobat de intimatul-pârât, nici nu a fost indicat acesta ca persoană responsabilă; adnotările din 26.03.1987 nu menționează utilizarea niciunei tehnici operative privind pe militar; prin completarea la planul de măsuri - 15.06.1987, intimatul-pârât a propus măsuri informativ-operative: instruirea și dirijarea colaboratorului B., pentru identificarea relațiilor și intențiilor persoanei urmărite prin d.u.i. C., instruirea și dirijarea colaboratorului D. pentru a stabili modul de comportare și concepțiile socio-politice ale persoanei urmărite, solicitari la UM 0800 S București privind concediile, învoirile de la locul de muncă, persoanele din cercul său de apropiați; solicitarea investigațiilor privind pe tatăl obiectivului, adresa la UM 0680 dispecerat cetățeni străini privind anunțarea momentului în care dna BM va intra în țară; punerea sub control a corespondenței interne și externe de la domiciliul din București; investigații la IJ Craiova al MI privind pe DB pentru a stabili cum este cunoscută pe linia muncii de securitate; efectuarea perchezițiilor la valiza obiectivului; cunoașterea comportării militarului în concedii/permisii; după clarificarea aspectelor stabilite și documentarea acestora se va propune ca militarul să fie chemat și atenționat asupra relațiilor sale cu cetățeni străini și determinat să întrerupă aceste legături.

Trebuie avut în vedere că propunerea deschiderii mapei de verificare sau a unui plan de masuri in care sa se folosească tehnici, mijloace de urmarire specifice fostei Securități (inclusiv interceptarea convorbirilor, a corespondenței) este necesară, dar nu și suficientă pentru a se demonstra calitatea de lucrător al fostei Securități.

Faptul că planul a vizat instruirea și dirijarea unor informatori sau a vizat investigații la locul de muncă având ca obiectiv cunoașterea comportamentului persoanei urmărite și a cercului relational, corect s-a constatat că nu poate conduce la concluzia că intimatul-pârât a îngrădit în mod automat drepturi fundamentale precum dreptul la viață privată, la liberă exprimare și secretul corespondenței și al convorbirilor telefonice ale lui D.Ș.

Așadar, instanța de recurs apreciază că în prezenta acțiune recurentul-reclamant a probat numai îndeplinirea uneia dintre conditiile cumulative de la art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, privind calitatea de lucrator al Securitatii, respectiv aceea că intimatul-pârât și-a desfășurat în perioada de referință activitatea ca ofițer de securitate.

În ceea ce privește cea de-a doua conditie, respectiv ca în calitatea de ofiter de securitate pârâtul, să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, corect s-a reținut că reclamantul-recurent nu a probat și îndeplinirea celei de-a doua condiții cumulative.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor invocate de recurent, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței civile nr. 1107 din 29 octombrie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 06 octombrie 2022.