ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4461/2022

Ședința publică din data de 6 octombrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea depusă la data de 26.04.2016 sub nr. x/2016 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii Si Dezvoltării Rurale, Direcția Generala Control, Antifrauda si Inspecții - Direcția Monitorizare Inspecții Verificare si Control si B. S.R.L. anularea actelor administrative reprezentate de Hotărârea MADR nr. 257306/3 din 9.12.2015, Decizia B. nr. 832/15 din 20.11.2015, Decizia B. nr. 841/15 din 27.11.2015, Decizia B. nr. 880/15 din 16 decembrie 2015; obligarea pârâtelor în solidar la plata despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate prin emiterea actelor administrative nelegale, al căror cuantum îl estimează provizoriu la suma de 1.912.861,88 euro; obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea cauzei.

Prin încheierea din data de 14.12.2018 s-a dispus disjungerea dosarului nr. x/2016 și judecarea într-un dosar separat înregistrat sub nr. x/2018, a capătului de cerere privind plata despăgubirilor solicitate.

Instanța a respins cererea reclamantului de administrare a probei cu expertiza contabilă.

Prin sentința civilă nr. 396/2020 pronunțată la 23 octombrie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - veche a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Direcția Generală Control,Antifraudă Si Inspectii-Direcția Monitorizare Inspecții Verificare și Control și B. S.R.L., ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 396/2020 pronunțată la 23 octombrie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - veche a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

După prezentarea pe larg a situației de fapt și a prevederilor legale incidente, recurenta reclamantă a menționat că, în cauza, este incident motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., deoarece sentinta recurata prezinta o motivare care nu reflecta un examen efectiv al sustinerilor sale de către judecătorul fondului si care comporta contradicții evidente.

Recurenta a arătat că sanctiunile aplicate au produs efecte ca si când ar fi fost veritabile acte administrative, iar publicarea lor în mediul online si propagarea lor in presa de profil ne-a prejudiciat grav nu numai activitatea comerciala, ci si imaginea.

Mai mult, a argumentat faptul că a fost victima unei erori (în sensul reglementat de art. 17 alin. (2) C. civ.), deoarece a considerat că B. și MADR au emis actele respective cu respectarea dispozițiilor legale în materie și că sancțiunile aplicate produc efectele prevăzute de cadrul legale.

Însă, în pofida argumentației ample prezentate din aceasta perspectiva, prima instanță nu analizat absolut deloc acest aspecte care conturau conținutul faptei ilicite explicitate prin notele scrise cu toate ca nu le-a considerat o modificare a acțiunii.

In concluzie, motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este incident deoarece Curtea de Apel Bucuresti nu a procedat la un examen efectiv, real al sustineriior sale, ignorand o aparare care prin continutul ei ar fi influentat in mod cert soluția.

Intimații-pârâți pârâții Ministerul Agriculturii Si Dezvoltării Rurale, Direcția Generala Control, Antifrauda si Inspecții - Direcția Monitorizare Inspecții Verificare si Control si B. S.R.L. au depus întâmpinari și, fără a invoca excepții, au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Instanța de contencios administrativ a fost investită, după disjungerea dosarului nr. x/2016 și judecarea într-un dosar separat înregistrat sub nr. x/2018, a capătului de cerere privind plata despăgubirilor solicitate, respectiv obligarea pârâtelor în solidar la plata despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate prin emiterea actelor administrative nelegale, cuantum estimat provizoriu la suma de 1.912.861,88 euro.

Instanța de fond a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., reținând, în principal că, "în condițiile respingerii capătului principal - constatarea nelegalității actelor - nu se poate reține producerea unui prejudiciu decurgând din emiterea unor acte administrative nelegale" și, totodată, "reclamantul nu poate invoca cu succes faptul că adresele în discuție care vizau tocmai aspecte legate de nerespectarea normelor privind agricultura ecologică, au fost de natură a produce în patrimoniul său prejudicii." "O astfel de concluzie se impune în raport de faptul că în dosarul nr. x/2016 s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că deciziile nr. 832/15 din 20.11.2015 și nr. 841/15 din 27.11.2015 sunt legale

Înalta Curte reține că instanța de fond a procedat la o analiză detaliată a stării de fapt și a temeiurilor juridice în legătură cu cererea de acordare a despăgubirilor pentru emiterea unor acte administrative nelegale.

Recurenta-reclamantă prin critica sentinței recurate are în vedere, în esență, faptul că instanța de fond a ignorat aspecte esențiale, actele atacate intrând în circuitul civil au produs efecte juridice și în acest context, pârâții trebuiau obligați la plata despăgubirilor materiale și morale cauzate de aceste acte.

În acord cu argumentele prezentate de instanța de fond în considerentele sentinței recurate, Înalta Curte apreciază că soluția adoptată de această instanță este legală.

Trebuie precizat că recursul nu poate avea ca obiect reinterpretarea probelor și stabilirea unei alte situații de fapt, având în vedere dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. conform cărora "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile" și, ca urmare, nu pot fi primite criticile de netemeinicie formulate de recurentă.

În drept recurenta a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei").

Înalta Curte reține că potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților."

Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătorești nu se regăsesc literal toate susținerile invocate de partea reclamantă, sentința nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

Prin urmare, verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar reține că aceasta îndeplinește exigențele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată. De asemenea, în cuprinsul hotărârii judecătorești analizate, nu se regăsesc considerente contradictorii, instanța de fond înfățișând într-o manieră clară și coerentă argumentele avute în vedere în adoptarea soluției asupra cererii de chemare în judecată.

Aceasta deoarece, din analiza considerentelor sentinței recurate, rezultă indubitabil că, în prezenta cauză, instanța de fond a indicat ce reprezintă, în opinia sa, indicii temeinice, respectiv argumentele care au stat la baza raționamentului său logico-juridic concretizat în dispozitivul sentinței, astfel că nu se poate susține, cu suficient temei, că hotărârea atacată în prezenta cauză ar fi nemotivată, sau că, prin prisma considerentelor sale, nu ar fi posibilă exercitarea controlului judiciar prin intermediul căii de atac a recursului.

Doctrina și jurisprudența au afirmat constant că o motivare clară și cuprinzătoare a unei hotărâri judecătorești nu presupune analizarea tuturor afirmațiilor părților, ci doar a acelora cu caracter esențial, chiar și acestea din urmă putând fi tratate în mod global. Este obligatoriu ca judecătorul să analizeze, în mod real și păstrându-și echilibrul dar și obiectivitatea, susținerile ambelor părți cu interese contrare în proces, dar doar acele susțineri care au legătură cu obiectul cauzei, cu fundamentul pretențiilor deduse judecății și cu soluția ce urmează a se dispune, din perspectiva acestei soluții, urmând a fi filtrate și cenzurate respectivele susțineri, fie în sensul reținerii, fie în cel al înlăturării lor.

Înalta Curte constată că în dosarul x/2016, din care s-a disjuns prezenta cauză, prin sentința nr. 5519/21.12.2018 Curtea de Apel București a respins, ca neîntemeiată, cererea de anulare a deciziilor nr. 832/15 din 20.11.2015 și nr. 841/15 din 27.11.2015 și, ca inadmisibilă, cererea de anulare a adresei nr. x și a adresei nr. x din 16.12.2015 ca inadmisibilă.

Astfel, în cazul în speță, urmare soluționării capătului principal de cerere, Curtea de Apel a apreciat, în mod legal și corect, că nu există prejudiciu, având în vedere că actele administrative au fost menținute prin sentința nr. 5519/21.12.2018 Curții de Apel București.

Trebuie precizat că, în acord cu judecătorul fondului, instanța de recurs verificând îndeplinirea condițiilor pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, constată că nu există fapte ilicite cauzatoare de prejudicii, cu atât mai mult cu cât, din cuprinsul actelor considerate a fi nelegale rezultă cu claritate că au fost emise urmare a faptului că societatea reclamantă nu a respectat normele privind agricultura ecologică.

În acest context, având în vedere raționamentul logico-juridic expus de către instanța de fond, nu pot fi reținute ca fiind fondate susținerile societății reclamante din cuprinsul recursului în sensul că "sanctiunile aplicate au produs efecte ca si când ar fi fost veritabile acte administrative, iar publicarea lor în mediul online si propagarea lor in presa de profil ne-a prejudiciat grav nu numai activitatea comerciala, ci si imaginea" . . . . . . . . . ."a fost victima unei erori (în sensul reglementat de art. 17 alin. (2) C. civ.), deoarece a considerat că B. și MADR au emis actele respective cu respectarea dispozițiilor legale în materie și că sancțiunile aplicate produc efectele prevăzute de cadrul legale" și că ".. în pofida argumentației ample prezentate din aceasta perspectiva, prima instanță nu analizat absolut deloc acest aspecte care conturau conținutul faptei ilicite explicitate prin notele scrise cu toate ca nu le-a considerat o modificare a acțiunii."

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 396/2020 din 23 octombrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - veche, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 06 octombrie 2022.