ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4378/2022

Ședința publică din data de 4 octombrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de recurs declarată de pârâta Casa Națională de Pensii Publice s-a solicitat casarea încheierii de ședință din 24 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal prin care s-a dispus din oficiu îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței nr. 111/CA/2020 pronunțată în dosar nr. x/2020, în ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată.

În susținerea cererii de recurs, recurenta-pârâtă Casa Națională de Pensii Publice a apreciat că soluția pronunțată de instanța de fond a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv ale dispozițiilor art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013, în speță fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În concret, recurenta-pârâtă a apreciat că îndreptarea de eroare materială din oficiu, pronunțată de instanța de fond prin încheierea din 24 noiembrie 2020, a privit suplimentarea cheltuielilor de judecată la care aceasta a fost obligată cu suma de 200 RON, sumă ce presupunea valoarea cheltuielilor de judecată.

Or, în cauză prin raportare la prevederile art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013, pârâta nu este obligată la plata taxelor judiciare de timbru.

Înalta Curte reține că intimatul-reclamant A. nu a formulat apărări în acest ciclu procesual, acesta depunând la dosarul cauzei, la data de 21 septembrie 2022 doar o cerere prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

II. Soluția instanței de recurs

Înalta Curte, după examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, apreciază că recursul declarat de pârâta Casa Națională de Pensii Publice este nefondat, având în vedere următoarele considerente:

Prin cererea de recurs, recurenta-pârâtă apreciază în mod eronat că prin încheierea din 24 noiembrie 2020 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin care s-a dispus îndreptarea erorii materiale din cuprinsul dispozitivului sentinței nr. 111/CA/2020 pronunțată în dosar nr. x/2020, instanța de fond a instituit în sarcina sa obligarea la plata taxei judiciare de timbru în conformitate cu dispozițiile prevăzute de O.U.G. nr. 30/2013.

Prin soluția adoptată de către instanța de fond prin încheierea recurată, aceasta, în temeiul art. 442 alin. (1) C. proc. civ., a îndreptat eroarea prin care a omis să treacă în cuantumul cheltuielilor de judecată toate cheltuielile pe care reclamantul le-a efectuat cu acest litigiu, respectiv aceasta a omis să cuantifice și suma de 200 RON, sumă ce reprezenta taxa de timbru achitată de reclamant la fond.

În aceste condiții, critica recurentei-pârâte conform căreia potrivit art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013 este scutită de la plata unei taxe judiciare de timbru, privește ipoteza în care pârâta investește instanța de judecată cu o cerere de chemare în judecată, în condiții expres prevăzute de legi speciale.

Or, în cauză, suma de 200 RON acordată suplimentar, prin încheierea de îndreptare eroare din 24 noiembrie 2020, nu reprezintă taxă judiciară de timbru stabilită în sarcina pârâtei, ci are titlul de cheltuială de judecată pe care reclamantul a făcut-o alături de suma de 2000 RON ce a reprezentat onorariu de avocat, în susținerea demersului său judiciar.

Această sumă, ca și suma de 2000 RON la care dispozitivul sentinței nr. 111/CA/2020 făcea referire înainte de pronunțarea încheierii din 24.11.2020, este instituită în sarcina recurentei-pârâte în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ. conform căruia:, Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată."

Cum în cauză, recurenta pârâtă a pierdut în primă instanță procesul intentat de reclamant, iar acesta din urmă a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuililor de judecată, în mod corect instanța, observând omisiunea din cunatumul sumei ce reprezenta cheltuieli de judecată a valorii de 200 RON, a pronunțat încheierea din 24 noiembrie 2020.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Casa Națională de Pensii Publice împotriva încheierii din data de 24 noiembrie 2020 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Casa Națională de Pensii Publice împotriva încheierii din data de 24 noiembrie 2020 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 octombrie 2022.