ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4248/2022

Ședința publică din data de 28 septembrie 2022

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2016 (prin declinare de la Curtea de Apel București - Sentința civilă nr. 14/08.01.2020), reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a solicitat anularea Hotărârii nr. 198/27.03.2019 a Colegiului director al CNCD și reanalizarea dosarului nr. x/2019.

Prin sentința civilă nr. 79/CA din 22 iunie 2020, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în temeiul art. 16

1

din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul A., pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

În motivarea recursului, s-a arătat - în esență - că nu au fost întrunite condițiile de aplicare a art. 16

1

din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, deoarece raportul juridic în prezentul dosar a fost stabilit între reclamant și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării în calitate de pârât, iar obiectul acțiunii a fost cererea de anulare a Hotărârii nr. 198/27.03.2019, emise de pârât.

Recurentul a susținut că solicitarea instanței de a înlocui persoana pârâtului, CNCD, cu cea a președintelui Tribunalului Constanța, ca parte reclamată anterior la CNCD, nu este întemeiată, în condițiile în care Hotărârea nr. 198/27.03.2019 a fost emisă de CNCD și nu de președintele Tribunalului Constanța, ultimul neavând competența să judece dacă o prevedere din fișa postului reclamantului este sau nu discriminatorie, printr-o erijare în rolul respectivului Consiliu.

Recurentul a mai susținut că instanța de fond a reținut greșit obiectul sesizării sale adresate CNCD, când a constatat că "...petentul..., considerându-se discriminat prin cuprinderea în fișa postului său a unei activități suplimentare..., respectiv instituirea obligației de a anunța șeful ierarhic în privința activității pe care o desfășoară de câte ori părăsește incinta instituției.".

În opinia recurentului, prevederea respectivă din fișa postului nu este discriminatorie în sine ci în raport cu toate celelalte prevederi din fișele de post ale celorlalți angajați ai Tribunalului Constanța, guvernate și de Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea nr. 1375/2015 a Consiliului Superior al Magistraturii. Recurentul a precizat că raportat la principalele atribuții ale unui compartiment intern specializat în domeniul achizițiilor, prin dispozițiile cuprinse în art. 2 alin. (3) din Norme metodologice aprobate prin H.G. nr. 395/2016, anunțarea șefului ierarhic în privința activității desfășurate de câte ori reclamantul părășește incinta instituției în interesul serviciului nu se constituie ca o activitate suplimentară.

În condițiile în care toți ceilalți angajați au numai obligația anunțării lipsei din incinta instituției, indiferent dacă în interesul serviciului sau nu, prin contrast, prevederea singulară din fișa postului recurentului reclamant, sesizată către CNCD, este discriminatorie.

II. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

În ceea ce privește motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că acest motiv de casare nu este incident în cauză, nefiind de altfel dezvoltate de către recurentul reclamant nici măcar formal argumente care să justifice invocarea sa.

Înalta Curte a arătat constant în jurisprudența sa că dispozițiile legale mai sus menționate, raportate la cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., impun cerința ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția și cele pentru care s-au admis și, respectiv, s-au înlăturat cererile părților.

Or, hotărârea recurată cuprinde în mod evident argumentele pe care s-a întemeiat soluția de respingere a cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită curtea de apel, chiar dacă soluția și argumentarea îl nemulțumesc pe recurent, nefiind identificate nici "motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei" pentru a se putea reține incidența motivului de casare invocat.

Referitor la invocarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte reține că recurentul reclamant A. a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ Hotărârea nr. 198/27.03.2019 emisă de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin care, soluționând sesizarea petenului, pârâtul a stabilit că nu sunt întrunite elementele consitutive ale unei fapte de discriminare potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000.

Prima instanță a respins cererea dedusă judecății în temeiul art. 16

1

din Legea nr. 554/2004, reținând că reclamantul a refuzat în mod expres introducerea în cauză a Președintelui Tribunalului Constanța în calitate de pârât.

Recurentul a criticat soluția instanței de fond, apreciind că nu se impunea introducerea în cauză a președintelui Tribunalului Constanța, din moment ce emitentul actului contestat este Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Această critică este nefondată.

Potrivit art. 16

1

din Legea nr. 554/2004 "Când raportul juridic dedus judecății o impune, instanța de contencios administrativ va pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altei persoane. Dacă niciuna dintre părți nu solicită introducerea în cauză a terțului și instanța apreciază că pricina nu poate fi soluționată fără participarea terțului, aceasta va respinge cererea fără a se pronunța în fond."

Contrar susținerilor recurentului, instanța de recurs constată că examinarea legalității hotărârii contestate fără ca emitentul actului pretins a fi creat situația de discriminare să fie introdus în cauză printr-un mijloc pus la îndemână de legiuitor este un procedeu nelegal, necesitatea definitivării cadrului procesual adecvat având în vedere obiectul cererii impunându-se raportat la dispozițiile art. 16

1

din Legea nr. 554/2004 și art. 78 alin. (2) coroborat cu art. 22 alin. (3) din C. proc. civ., numai într-un astfel de context putându-se reține că judecătorul a stăruit, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri legale și temeinice, conform art. 22 alin. (3) din C. proc. civ.

Având în vedere refuzul reclamantului de introducere în cauză a Președintelui Tribunalului Constanța, persoana care a semnat fișa de post care conține prevederea pretins discriminatorie, în mod corect prima instanță a respins cererea de chemare în judecată, apreciind că nu se poate pronunța asupra fondului cererii.

Celelalte critici invocate de recurent privesc temeinicia hotărârii emise de CNDC și nu vor mai fi analizate raportat la soluția de respingere a acțiunii în baza art. 16

1

din Legea nr. 554/2004.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente în cauză, motiv pentru care nu se impune casarea sentinței recurate.

III. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 79/CA din 22 iunie 2020 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 septembrie 2022.