ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 398/2022

Ședința publică din data de 26 ianuarie 2022

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 22.04.2021, pe rolul Tribunalului Bihor, secția I civilă, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Parlamentul României - Camera Deputaților și Secretariatul General al Camerei Deputaților, anularea Ordinului de încetare la plată a indemnizației pentru limită de vârstă nr. 368/05.03.2021, obligarea pârâților la repunerea în plată a indemnizației pentru limită de vârstă începând cu data de 27.02.2021 la zi și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 936 din 9 septembrie 2021, Tribunalul Bihor, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că obiectul acțiunii cu care a fost sesizată, îl reprezintă anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică centrală, fiind astfel în prezența unei acțiuni de competența instanței de contencios administrativ.

Astfel, tribunalul a reținut că ordinul de încetare a plății indemnizațiilor pentru limita de vârstă, contestat, are natura juridică a unui act administrative cu caracter individual, în sensul prevederilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Totodată, indemnizația pentru limită de vârstă a parlamentarilor nu este un drept de asigurări sociale deoarece nu se circumscrie Legii nr. 263/2010 or Legii nr. 127/2019, nu se stabilește prin decizie a casei teritoriale de pensii și nici nu se achită din bugetul asigurărilor sociale de stat, nefiind nici drept de natură salarială care să se circumscrie prevederilor art. 269 din Codul Muncii.

2.2. Prin sentința nr. 137 din 10.11.2021, Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială a instanței invocată de reclamant și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, secția Civilă; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus suspendarea judecării cauzei și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, în vederea soluționării conflictului.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut că acordarea dreptului la indemnizația pentru limită de vârstă, potrivit art. 49 alin. (1) și (2) din Legea nr. 96/2006, forma în vigoare anterior adoptării Legii nr. 7/2021, este condiționată de îndeplinirea condițiilor vârstei standard de pensionare, prevăzute în anexele nr. 5 și 6 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, sau ale vârstei standard reduse în conformitate cu prevederile aceleași legi sau ale altor legi speciale, indemnizația acordându-se de la data la care li se acordă drepturile de pensie pentru limită de vârstă, dar nu mai devreme de data încetării mandatului aflat în derulare.

Prin urmare, acordarea indemnizației menționate pentru deputați și senatori este indisolubil legată de dreptul de pensie, astfel că și natura juridică a dreptului la indemnizație trebuie stabilită tot ca un drept de asigurări sociale, concluzie care rezultă și din expunerea de motive a Legii nr. 357/2015.

În consecință, fiind inclusă în categoria drepturilor de asigurări sociale, contestațiile formulate în legătură cu refuzul acordării acestei prestații sociale sunt de competența tribunalelor, complete specializate de dreptul muncii și asigurări sociale, în temeiul dispozițiilor art. 152 și art. 153 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul public de pensii potrivit cărora "Jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel."

II. Soluția Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, secția Civilă.

Prezentul conflict negativ de competență a fost generat de modalitatea diferită în care instanțele aflate în conflict au apreciat natura juridică a litigiului dedus judecății.

În speță, reclamantul a învestit instanța civilă cu solicitarea de anulare ordinului de încetare la plată a indemnizației pentru limită de vârstă și obligarea pârâților la repunerea în plată a indemnizației pentru limita de vârstă începând cu data de 27.02.2021 la zi, indemnizație prevăzută în prezent de art. 49 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor.

Potrivit dispozițiilor art. 49 alin. (1) din Legea nr. 96/2006, deputații și senatorii care îndeplinesc condițiile vârstei standard de pensionare, eșalonate, după caz, în anexele nr. 5 și 6 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, sau ale vârstei standard reduse în conformitate cu prevederile aceleași legi sau ale altor legi speciale au dreptul, la încetarea mandatului, la indemnizație pentru limită de vârstă, dacă nu sunt realeși pentru un nou mandat.

Deputații și senatorii beneficiază de indemnizația pentru limită de vârstă de la data la care li se acordă drepturile de pensie pentru limită de vârstă, dar nu mai devreme de data încetării mandatului aflat în derulare, prevede alin. (2) al aceluiași articol.

Astfel cum rezultă din dispozițiile anterior citate, indemnizația cuvenită deputaților și senatorilor pentru limita de vârstă este asimilată drepturilor de asigurări sociale, fiind datorată și totodată condiționată de data la care titularilor acestei indemnizații li se acordă drepturile de pensie pentru limită de vârstă.

În atare context, competența de soluționare a cauzei trebuie determinată prin raportare la natura concretă a litigiului, acesta fiind reprezentat de refuzul acordării unor drepturi asimilate drepturilor de asigurare socială iar faptul că indemnizația în discuție este stabilită prin ordinul secretarului general al Camerei Deputaților, respectiv Senatului nu atrage competența instanței de contencios administrativ întrucât în planul litigiilor de asigurări sociale nu este relevantă natura actului prin care se concretizează aceste drepturi ci conținutul lor.

Altfel spus, orice decizie privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limita de vârstă are natura juridică a unui act administrativ, în înțelesul Legii nr. 554/2004, însă, în lipsa unor dispoziții contrare, contestațiile privind aceste decizii sunt soluționate de jurisdicția asigurărilor sociale și nu de instanțele de contencios administrativ.

În consecință, având în vedere dispozițiile art. 153 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 263/2010 potrivit cărora "tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind: 1) alte drepturi și obligații născute în temeiul prezentei legi" și prevederile art. 95 din C. proc. civ., litigiul va fi soluționat, în primă instanță, de tribunal, în complet specializat de asigurări sociale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Bihor, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Parlamentul României - Camera Deputaților și Secretariatul General al Camerei Deputaților, în favoarea Tribunalului Bihor, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 ianuarie 2022.