ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3104/2022

Ședința publică din data de 26 mai 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș la data de 26.04.2021, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Parlamentul României - Camera Deputaților și Secretarul General al Camerei Deputaților anularea Ordinului de încetare la plată a indemnizației pentru limită de vârstă nr. 735/10.03.2021, obligarea pârâților la repunerea în plată a indemnizației pentru limită de vârstă începând cu data de 27.02.2021 la zi, precum și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 1386 din data de 24 martie 2022 Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței sale materiale funcționale și a declinat în favoarea Curții de Apel Pitești, secția contencios administrativ și fiscal competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Parlamentul României - Camera Deputaților și Secretarul General al Camerei Deputaților.

Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că Ordinul de încetare a plății indemnizațiilor pentru limită de vârstă are natura juridică a unui act administrativ cu caracter individual în sensul prevederilor art. 2 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, iar acest drept nu este drept de asigurări sociale, așa cum susține reclamantul, deoarece nu se circumscrie Legii nr. 263/2010, ori Legii nr. 127/2019, nu se stabilește prin decizie a casei teritoriale de pensii și nici nu se achită din bugetul asigurărilor sociale de stat, nefiind nici drept de natură salarială care să se circumscrie prevederilor art. 269 din Codul Muncii.

În acest context, prin raportare la calitatea de autoritate publică centrală a pârâților, potrivit art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, s-a apreciat că revine Curții de Apel Pitești, secția contencios administrativ și fiscal competența de soluționare a cauzei.

Prin sentința nr. 56 din data de 5 mai 2022 Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale, a declinat în favoarea Tribunalului Argeș, secția de conflicte de muncă și asigurări sociale competența de soluționare a cererii formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Parlamentul României - Camera Deputaților și Secretarul General al Camerei Deputaților, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat cauza și a trimis dosarul Î.C.C.J., secția de contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea conflictului.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a apreciat că indemnizația pentru limită de vârstă reprezintă venit din altă sursă și se poate asimila unui drept de asigurări sociale, întrucât se cuvenea parlamentarului după împlinirea vârstei limită de pensionare, în considerarea mandatului finalizat și a calității de parlamentar.

Actul de stabilire a indemnizației pentru limită de vârstă (Ordinul nr. 1006/2016 - fila x) a fost emis în considerarea faptului că reclamantul a deținut calitatea de parlamentar și îndeplinește condițiile de vârstă standard pentru pensionare, consacrarea acestui drept prin Legea nr. 96/2006 fiind determinată de faptul că parlamentarii, care nu dispun de salariu, ci de indemnizație, nu pot beneficia de aceleași criterii de pensionare, conform Codului muncii, neavând calitatea de angajați, astfel că acordarea indemnizației pentru limită de vârstă se impune și ca o măsură compensatorie. Chiar dacă nu se prevede expres și nu se poate realiza o încadrare efectivă într-o prevedere din Legea nr. 263/2010, curtea a reținut că însăși Legea nr. 96/2006 trimitea la acest act normativ, respectiv că similitudinea de situație cu drepturile de asigurări sociale, impune o soluție asemănătoare, față de art. 1 alin. (2) C. civ. și art. 5 alin. (3) C. proc. civ.

Așadar, pentru determinarea competenței trebuie analizată natura concretă a indemnizației pentru limită de vârstă, iar faptul că un asemenea demers pentru încetarea plății este stabilit prin ordin al Secretarului General al Camerei Deputaților nu este în măsură să atragă competența instanței de contencios administrativ, în planul litigiilor de asigurări sociale, nefiind relevantă natura actului prin care se concretizează aceste drepturi, ci conținutul lor.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

Obiectul demersului judiciar inițiat de reclamantul A. este reprezentat de solicitarea formulată în contradictoriu cu pârâții Parlamentul României - Camera Deputaților și Secretarul General al Camerei Deputaților de anulare a Ordinului de încetare la plată a indemnizației pentru limită de vârstă nr. 735/10.03.2021 și de obligare a acestora la repunerea în plată a indemnizației pentru limită de vârstă începând cu data de 27.02.2021 la zi.

Aspectul care a generat conflictul de competență între cele două instanțe vizează stabilirea competenței materiale procesuale, din perspectiva obiectului cauzei deduse judecății, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Din circumstanțele concrete ale cauzei, Înalta Curte reține că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul nu a învestit instanța cu o contestație ce vizează exercițiul mandatului de deputat, așadar cu un raport juridic de natură constituțională, ci a solicitat anularea ordinului prin care s-a dispus încetarea plății indemnizației pentru limită de vârstă de care aceasta beneficia și obligarea pârâților la repunerea în plată a unei astfel de indemnizații, începând cu data de 27.02.2021, la zi.

De asemenea, reține Înalta Curte că dreptul la indemnizația pentru limită de vârstă a fost, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 7/24.02.2021, prevăzut de art. 49 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor, iar prin prevederile art. II din Legea nr. 7/24.02.2021 legiuitorul a stabilit că, de la data intrării în vigoare a unui astfel de act normativ, a încetat plata sus indicatei indemnizații.

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 49 alin. (1) din Legea nr. 96/2006, deputații și senatorii care îndeplineau condițiile vârstei standard de pensionare sau ale vârstei standard reduse, prevăzute de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aveau dreptul, la încetarea mandatului, la indemnizație pentru limită de vârstă, dacă nu erau realeși pentru un nou mandat, data de la care se acorda un astfel de drept fiind, conform dispozițiilor alin. (2) al aceluiași articol, cea a acordării drepturilor de pensie pentru limită de vârstă, dar nu mai devreme de data încetării mandatului aflat în derulare.

Astfel cum rezultă din dispozițiile anterior citate, indemnizația cuvenită deputaților și senatorilor pentru limita de vârstă era asimilată, sub imperiul prevederilor art. 49 din Legea nr. 96/2006, drepturilor de asigurări sociale, fiind datorată și totodată condiționată de data la care titularilor acestei indemnizații li se acordau drepturile de pensie pentru limită de vârstă.

Totodată, Înalta Curte va avea în vedere și Expunerea de motive care a însoțit procesul legislativ la adoptarea Legii nr. 357/2015 pentru completarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor, expunere de motive care relevă cu claritate care a fost intenția legiuitorului în edictarea actului normativ arătat. Astfel, se poate concluziona în sensul că această indemnizație pentru limită de vârstă îndeplinea o funcție similară pensiei pentru limită de vârstă, având natura juridică a unui drept de asigurări sociale acordat în considerarea compensării unor riscuri și interdicții sporite în comparație cu asigurații din sistemul public de pensii, fiind acordat unei categorii socio-profesionale supuse unui statut special, respectiv persoanelor care în virtutea profesiei, meseriei, ocupației sau calificării au activat într-un domeniu specific de activitate și au fost nevoite să se supună unor exigențe inerente exercitării unei astfel de activități, atât pe plan profesional, cât și personal, legiuitorul acordând acest drept și în considerarea faptului că pe durata exercitării mandatului, parlamentarii nu beneficiau de salariu, ci de o indemnizație.

Așadar, indemnizația pentru limită de vârstă are o natură juridică asemănătoare cu cea a unei pensii de serviciu, situație în care, având în vedere și excluderea persoanelor alese în funcție de demnitate publică din categoria funcționarilor publici, conform art.

382

lit. e) din Codul administrativ, Înalta Curtea va reține că aceasta se încadrează în categoria drepturilor asimilate asigurărilor sociale.

De altfel, legiuitorul însuși a calificat indemnizația pentru limită de vârstă ca fiind o "pensie de serviciu", în contextul în care, prin prevederile O.U.G. nr.

59

/

201

7

privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniu pensiilor de serviciu, a reglementat, în art. VI, la fel ca în ipoteza altor drepturi privind pensiile speciale, modificările normative aduse modului de determinare a indemnizației prevăzute de art.

49

din Legea nr.

96

/

200

6

.

În acest context, întrucât competența de soluționare a cauzei trebuie determinată prin raportare la natura concretă a litigiului, faptul că un astfel de demers de încetare a plății este stabilit prin ordinul Secretarului General al Camerei Deputaților, nu atrage competența instanței de contencios administrativ, întrucât, în planul litigiilor de asigurări sociale, nu este relevantă natura actului prin care se concretizează aceste drepturi, ci conținutul lor.

Altfel spus, orice decizie privind acordarea sau încetarea pensiei pentru munca depusă și limita de vârstă are natura juridică a unui act administrativ, în înțelesul Legii nr.

554

/

200

4

, însă, în lipsa unor dispoziții contrare, contestațiile privind aceste decizii sunt soluționate de jurisdicția asigurărilor sociale și nu de instanțele de contencios administrativ.

De asemenea, Înalta Curte va avea în vedere și aspectele dezlegate prin paragraful

83

al Deciziei nr.

27

/

04

.

12

.

201

7

pronunțate în soluționarea recursului în interesul legii, potrivit cărora: [...] în condițiile existenței unui act normativ special, care reglementează o anumită competență materială, emiterea unei decizii de către o instituție/autoritate publică nu determină competența instanței de contencios administrativ, prin prisma caracterului de act administrativ și în funcție de rangul autorității publice emitente.

În contextul descris anterior, Înalta Curte reține că inclusiv un litigiu având drept obiect verificarea legalității încetării acordării unui drept ce intră în categoria asigurărilor sociale, precum cel de față, intră sub incidența dispozițiilor art.

152

și art.

153

din Legea nr.

263

/

201

0

privind sistemul public de pensii potrivit cărora:

"Jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel."

Totodată, având în vedere și dispozițiile art.

95

pct.

1

C. proc. civ., potrivit cărora tribunalul are plenitudine de competență în judecarea pe fond a cererilor în materia litigiilor de muncă și asigurări sociale, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze prezenta cauză, în primă instanță, este secția/completul specializat în soluționarea litigiilor de asigurări sociale din cadrul tribunalului.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art.

135

alin. (

4

) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Parlamentul României - Camera Deputaților și Secretarul General al Camerei Deputaților, în favoarea Tribunalului Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2022.