ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 629/2022

Ședința publică din data de 3 februarie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita, secția civilă, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Parlamentul României - Camera Deputaților și Secretarul General al Camerei Deputaților, anularea ordinului de încetare la plată a indemnizației pentru limită de vârstă și obligarea pârâților la repunerea în plată a indemnizației pentru limită de vârstă începând cu data de 27.02.2021, la zi.

2.1. Hotărârea Tribunalului Harghita, secția civilă

Prin sentința civilă nr. 917 din 06 octombrie 2021, pronunțată de Tribunalul Harghita, secția civilă, s-a admis excepția necompetenței materiale, invocată de pârâtul Parlamentul României - Camera Deputaților și s-a declinat în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Parlamentul României - Camera Deputaților și Secretarul General al Camerei Deputaților.

În considerentele sentinței a reținut că reclamanții nu contestă o decizie emisă de casa teritorială de pensii, ci ordine emise de Secretarul general al Camerei Deputaților în executarea art. II din Legea nr. 7/24.02.2021, iar indemnizația pentru limită de vârstă nu este un drept de asigurări sociale, care să atragă competența jurisdicției asigurărilor sociale, ci constituie un beneficiu specific calității de fost parlamentar, care se achită din bugetul de stat prin bugetul Camerei Deputaților și al Senatului.

Tribunalul a apreciat că trimiterea la dispozițiile Legii nr. 263/2010 din cuprinsul art. 49 din Legea nr. 96/2006 s-a făcut strict pentru stabilirea momentului de la care parlamentarii pot beneficia de o astfel de indemnizație, fără ca acest lucru să transforme dreptul respectiv în unul de asigurări sociale.

A mai reținut că ordinul Secretarului general al Camerei Deputaților, emis pentru reclamant la încetarea plății indemnizației pentru limită de vârstă, în executarea Legii nr. 7/24.02.2021, are natura unui act administrativ cu caracter individual în sensul prevederilor art. 2 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

2.2. Hotărârea Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II- a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 129 din 14 decembrie 2021, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența materială de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Parlamentul României - Camera Deputaților și Secretarul General al Camerei Deputaților, în favoarea Tribunalului Harghita, secția civilă - complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut dispozițiile art. 49 din Legea nr. 96/2006 și că acordarea dreptului la indemnizația pentru limită de vârstă este condiționată de îndeplinirea condițiilor vârstei standard de pensionare, prevăzute în anexele nr. 5 și 6 din Legea nr. 263/2010, legată de drepturile de pensie, sens în care a apreciat că natura juridică a acestui drept nu poate fi diferită, respectiv de asigurări sociale.

A mai reținut că perioadele de mandat de parlamentar se valorificau la stabilirea pensiei de serviciu, conform Legii nr. 7/2006 sau odată cu stabilirea indemnizației pentru limită de vârstă prevăzută de Legea nr. 96/2006.

Astfel, caracterul indemnizației pentru limită de vârstă de drept revine asigurărilor sociale, chiar dacă, înainte de abrogarea art. 49 de către Legea nr. 7/2021, legiuitorul încadra indemnizația pentru limită de vârstă ca venit din altă sursă - art. 49 alin. (8), calificând în mod expres indemnizația pentru limită de vârstă ca fiind o "pensie de serviciu", iar O.U.G. nr. 59/2017 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu se referă și la indemnizația pentru limită de vârstă acordată în temeiul dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 96/2006.

Concluzionând, a reținut că indemnizația pentru limită de vârstă cuvenită foștilor membri ai Parlamentului României, prevăzută de art. 49 din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaților și al senatorilor, are caracterul unui drept la pensie, reprezentând o contraprestație socială acordată de lege foștilor parlamentari după împlinirea vârstei standard de pensionare, pentru activitatea desfășurată în perioada ocupării funcției de demnitate publică.

Prin urmare, apreciind că este inclusă în categoria drepturilor de asigurări sociale, contestațiile formulate în legătură cu refuzul acordării acestei prestații sociale sunt de competența tribunalelor, complete specializate de dreptul muncii și asigurări sociale, în temeiul dispozițiilor art. 152 și art. 153 din Legea nr. 263/2010.

În acest sens, a invocat Decizia nr. 27/04.12.2017 pronunțată de Î.C.C.J. - Completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii și Decizia nr. 2366 din 08.05.2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita, secția civilă, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește caracterul indemnizației pentru limită de vârstă solicitate, în raport cu care se stabilește competenței materială de soluționare a cauzei.

Instanța a fost învestită cu o cerere prin care reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Parlamentul României - Camera Deputaților și Secretarul General al Camerei Deputaților, a solicitat anularea Ordinului nr. 785/10.03.2021, emis de Secretarul General al Camerei Deputaților, de încetare la plată a indemnizației pentru limită de vârstă și obligarea pârâților la repunerea în plată a indemnizației pentru limită de vârstă începând cu data de 27.02.2021, la zi.

Instanțele aflate în conflict și-au declinat reciproc competența în funcție de interpretarea dată naturii indemnizației pentru limită de vârstă prevăzută de art. 49 din Legea nr. 96/2006.

Înalta Curte reține că demersul judiciar ce formează obiectul prezentului litigiu vizează anularea Ordinului nr. 785/10.03.2021 emis de Secretarul General al Camerei Deputaților, prin care reclamantului i s-a comunicat că la data de 27.02.2021 încetează plata indemnizației pentru limită de vârstă ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 7/2021 pentru modificarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor.

Ordinul respectiv a fost emise potrivit art. 49 din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaților și senatorilor, astfel cum era în vigoare anterior intrării în vigoare a Legii nr. 7/2021, conform căruia deputații și senatorii care îndeplineau condițiile vârstei standard de pensionare, eșalonate, după caz, în Anexele nr. 5 și 6 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, sau ale vârstei standard reduse în conformitate cu prevederile aceleași legi sau ale altor legi speciale, aveau dreptul la acordarea, la încetarea mandatului, la indemnizație pentru limită de vârstă, dacă nu erau realeși pentru un nou mandat.

Reține Înalta Curte că aceste drepturi au fost introduse prin Legea nr. 357/2015 pentru completarea Legii nr. 96/2006, din expunerea de motive care a însoțit adoptarea acestei legi reieșind că intenția legiuitorului a fost aceea ca această indemnizație să aibă natura juridică a unei pensii de serviciu.

Înalta Curte constată că litigiul de față este unul de asigurări sociale, întrucât reclamantul a supus controlului instanței de judecată modalitatea în care emitentul ordinului a aplicat prevederile referitoare la stabilirea pensiilor din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor.

Caracterul de drept de asigurări sociale al indemnizației pentru limită de vârstă rezultă și din dispozițiile art. 3 alin. (5) din Hotărârea Birourilor permanente ale Camerei Deputaților și Senatului nr. 1/2016 de aprobare a Normelor Metodologice privind acordarea indemnizației pentru limită de vârstă prevăzute de Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor, care prevăd că:

"Deputații și senatorii care au valorificat perioadele de mandat la stabilirea pensiei de serviciu conform Legii nr. 7/2006 privind Statutul funcționarului public parlamentar, republicată cu modificările și completările ulterioare, nu pot valorifica aceleași perioade de mandat și pentru a solicita indemnizația pentru limită de vârstă prevăzută de Legea nr. 96/2006 republicată".

Totodată, se observă că norma specială reglementată de Legea nr. 96/2006 nu face trimitere la normele de competență prevăzute de legea contenciosului administrativ.

De asemenea, nici calitatea emitentului ordinului de încetare la plată a indemnizației pentru limită de vârstă nu este de natură a atrage de plano competența instanței de contencios administrativ, întrucât o astfel de competență specială intervine doar în cazurile și condițiile expres prevăzute de legiuitor.

Astfel, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a reținut în mod corect că perioadele de mandat de parlamentar se valorificau fie la stabilirea pensiei de serviciu, conform Legii nr. 7/2006, fie odată cu stabilirea indemnizației pentru limită de vârstă prevăzută de Legea nr. 96/2006, apreciind că, din această perspectivă, este vorba de un drept inclus în categoria drepturilor de asigurări sociale.

Prin urmare, raportat la obiectul cauzei, respectiv drepturile de pensie ale reclamantului, și în lipsa unor reglementări speciale, competența de soluționare a cauzei este cea reglementată de dispozițiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

În concluzie, având în vedere și dispozițiile art. 152 din Legea nr. 263/2010 potrivit cărora "jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel", precum și prevederile art. 95 din C. proc. civ., litigiul va fi soluționat în primă instanță de tribunal, în complet specializat de asigurări sociale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Harghita, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Parlamentul României - Camera Deputaților și Secretarul General al Camerei Deputaților, în favoarea Tribunalului Harghita, secția civilă.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 3 februarie 2022.