ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3921/2022

Ședința publică din data de 14 septembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Brăila la data de 4 decembrie 2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Registrul Auto Român și Serviciul Public Comunitar - Regim Permise Conducere și Înmatriculări Vehicule a solicitat eliberarea unei cărți de identitate, a unui certificat de autenticitate și dovada efectuării inspecției tehnice periodice pentru autoturismul marca x, precum și înmatricularea acestuia.

1.2. Prin sentința nr. 36 din 27 ianuarie 2021, Tribunalul Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționarea a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați.

Prin sentința nr. 65 din 15 aprilie 2021, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Registrul Auto Român și Serviciul Public Comunitar - Regim Permise Conducere și Înmatriculări Vehicule, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței nr. 65 din 15 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A..

În motivarea recursului, a susținut că în urma clasării dosarului penal și restituirii autoturismului marca x, întrucât era un cumpărător de bună credință, ar fi trebuit să i se permită înmatricularea autoturismului.

În opinia sa, prin atitudinea pârâților, i-a fost încălcat dreptul de proprietate, apărat atât de normele interne cât și de Protocolul Adițional al CEDO, respectiv art. 17, potrivit căruia " orice persoană are dreptul de a deține în proprietate, de a folosi, de a dispune și de a lăsa moștenire bunurile pe care le-a dobândit în mod legal. Nimeni nu poate fi lipsit de bunurile sale decât pentru o cauză de utilitate publică, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege și în schimbul unei despăgubiri juste acordate în timp util pentru pierderea pe care a suferit-o".

Intimata-pârâtă Regia Autonomă "Registrul Auto Român" a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra cererii de recurs

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare precum și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce succed:

Recurentul-reclamant A. a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care a solicitat obligarea autorităților intimate pârâte la eliberarea cărții de identitate, a certificatului de autenticitate și a dovezii de efectuare a inspecției tehnice periodice pentru autoturismul marca x în vederea înmatriculării acestuia.

Potrivit situației de fapt, se reține, în esență, că recurentul-reclamant a achiziționat autovehiculul în litigiu în luna ianuarie 2015, ca urmare a vizualizării anunțului publicat pe platforma de vânzări olx.ro.

Deplasându-se cu mașina pe platformă către Bulgaria, în vederea înmatriculării acesteia, în urma unor verificări efectuate de către lucrătorii de frontieră s-a constatat că autoturismul apare în baza de date Interpol ca fiind furat din Elveția, la data de 9 august 2011.

La data de 29 august 2018, a fost emisă ordonanța în dosarul nr. x/2015 de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Mangalia prin care s-a dispus clasarea cauzei și restituirea autoturismului, fără nicio mențiune însă cu privire la înmatricularea acestuia.

Soluționând cauza, curtea de apel a respins cererea ca neîntemeiată, reținând că refuzul autorităților publice pârâte de a răspunde în mod favorabil solicitărilor reclamantului este unul justificat, deoarece, potrivit art. 21 din H.G. nr. 1391/2006, nu se poate proceda la înmatricularea autovehiculelor reclamate ca fiind furate în România sau în străinătate și date în urmărire, în lipsa unei mențiuni exprese a organului de urmărire penală.

Soluția instanței de fond este însușită și de instanța de control judiciar, întrucât reflectă interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente situației de fapt necontestată de către părți.

Potrivit art. 8 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004 "Se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim".

În sensul prevederii legale menționate mai sus, refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri constă numai în manifestarea, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea petiționarului, iar excesul de putere este definit de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 ca fiind exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor.

Nu orice refuz poate fi considerat nejustificat, ci numai cel emis cu exces de putere, adică ilegal în mod subiectiv, prin raportare la drepturile și libertățile cetățenilor, iar faptul că solicitările reclamantului nu au fost soluționate în modalitatea pretinsă de acesta nu reprezintă un refuz nejustificat în sensul Legii nr. 554/2004.

În speță, analizând refuzul autorităților intimate de a rezolva cererea recurentului-reclamant, în raport de dispozițiile legale incidente, respectiv dispozițiile O.G. nr. 78/2000 privind omologarea, eliberarea cărții de identitate și certificarea autenticității vehiculelor rutiere în vederea comercializării, înmatriculării sau înregistrării acestora în România, precum și dispozițiile H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, Înalta Curte reține că dreptul de apreciere al autorității a fost exprimat în limitele marjei de apreciere conferită de lege.

Astfel, potrivit art. 1 alin. (1) din O.G. nr. 78/2000, privind omologarea, eliberarea cărții de identitate și certificarea autenticității vehiculelor rutiere în vederea comercializării, înmatriculării sau înregistrării acestora în România, cu modificările și completările ulterioare: "Vehiculele rutiere pot fi comercializate, înmatriculate sau înregistrate în România numai după omologarea și certificarea autenticității acestora, după caz, de către Regia Autonomă "Registrul Auto Român", denumită în continuare R.A.R., organism tehnic specializat al Ministerului Transporturilor și Infrastructurii".

Conform disp. art. 11 pct. 7 și 8 din O.G. nr. 78/2000: "În sensul prezentei ordonanțe termenii de mai jos au următorul înțeles: 7. cartea de identitate a vehiculului - document eliberat de R.A.R., care atestă faptul că un vehicul a fost omologat și îndeplinește condițiile tehnice privind siguranța circulației, protecția mediului și folosința conform destinației; 8. certificat de autenticitate - document eliberat de R.A.R. pentru un vehicul care a corespuns verificărilor efectuate la certificarea autenticității;"

Art. 12 alin. (1) din O.G. nr. 78/2000 prevede că:

"(1) Vehiculele rutiere prezentate în vederea omologării individuale sau eliberării cărții de identitate a vehiculului, care nu pot fi identificate de R.A.R. din cauza lipsei sau modificării numerelor de identificare a acestora, așa cum au fost ele realizate de către constructor sau de către autoritățile competente, după caz, nu pot obține eliberarea cărții de identitate a vehiculului și nici eliberarea certificatului de autenticitate", iar conform art. 13 alin. (2), (4), (5) și (6) din O.G. nr. 78/2000: "(2) Certificarea autenticității unui vehicul rutier constă, după caz, în: a) atestarea faptului că principalele sale elemente de identificare sunt originale și/sau nu au fost supuse unor modificări neautorizate; b) atestarea identității vehiculului în raport cu datele menționate în cartea de identitate a acestuia; d) atestarea faptului că formularul-tip al documentului care confirmă înmatricularea anterioară a vehiculului, eliberat de autoritățile competente din țara de proveniență, este autentic (numai pentru vehiculele aflate la prima înmatriculare în România). (4) Certificarea autenticității se efectuează pentru: a) vehiculele rutiere utilizate supuse omologării individuale în vederea primei înmatriculări în România; (...) (5) Pentru vehiculele care corespund din punctul de vedere al certificării autenticității, RAR eliberează un certificat de autenticitate. (6) Pentru vehiculele care nu corespund din punctul de vedere al certificării autenticității, în raportul de verificare eliberat se menționează motivele deciziei RAR."

De asemenea, disp. art. 21 alin. (2) din H.G. nr. 1391/2006, pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice statuează că:

"Autovehiculele și remorcile reclamate ca fiind furate în România sau în străinătate și date în urmărire de Inspectoratul General al Poliției Române nu se înmatriculează."

Înalta Curte va avea în vedere și prevederile art. 21 alin. (3) din H.G. nr. 1391/2006 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice: (3) Fac exceptie de la prevederile alin. (2) autovehiculele si remorcile pentru care organul de urmărire penală a emis o dispozitie prin care se permite inmatricularea pana la finalizarea cercetarilor, caz in care in certificatul de inmatriculare si in cartea de identitate a vehiculului se inscrie mentiunea "Autovehicul declarat furat din (tara) la data de . . . . . . . . . ."

Din dispozițiile legale sus arătate rezultă că certificatul de autenticitate poate fi eliberat de RAR, doar dacă este îndeplinită și cerința atestării faptului că formularul-tip al documentului care confirmă înmatricularea anterioară a vehiculului, eliberat de autoritățile competente din țara de proveniență, este autentic. De asemenea, nu se poate proceda la înmatricularea unui autovehicul care apare în baza de date reclamat ca furat în străinătate sau în România și dat în urmărire, cu excepția situației în care există o dispoziție expresă în acest sens dată de către organul de urmărire penală.

În speță, prin ordonanța de clasare emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Mangalia atașată la dosarul Tribunalului Brăila s-a dispus clasarea cauzei, restituirea către reclamant a autovehicului marca x, precum și sesizarea Judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Mangalia, cu propunerea de desființare totală a înscrisurilor reprezentând certificatul de înmatriculare "Carta di Circolazione" seria x, nr. x, purtând însemnele autorităților italiene, autocolantele care certifică inspecția tehnică periodică cu seria x , respectiv AZBH46FZOPE întrucât nu sunt autentice.

Având în vedere că Parchetul nu a dispus în sarcina RAR obligația de a elibera documentele administrative solicitate de reclamant necesare pentru înmatricularea autoturismului, Înalta Curte constată că nu este incidentă situația de excepție reglementată de art. 21 alin. (3) din H.G. nr. 1391/2006, potrivit căruia numai în cazul existenței unei dispoziții emise de organul de urmărire penală prin care să se permită în mod expres înmatricularea autoturismlui până la finalizarea cercetărilor, vehiculul ar putea fi înmatriculat.

În concluzie, fiind prevăzută de lege posibilitatea intimatelor-pârâte de a refuza în condiții concrete eliberarea actelor solicitate de către reclamant, rezultă că dreptul de apreciere al autorității a fost exprimat pentru realizarea unor scopuri justificate de un interes public și nu apare ca fiind nejustificat.

Astfel, dezlegarea dată litigiului cu care a fost investită prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente.

Pentru considerentele arătate, nefiind identificate motive de casare a hotărârii recurate, Înalta Curte, în baza art. 496 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 65 din 15 aprilie 2021 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 septembrie 2022.