ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2775/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2775/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 11 mai 2021
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
1.1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Brăila la data de 11 iulie 2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Registrul Auto Român ("RAR"), a solicitat obligarea pârâtului la deblocarea în baza de date a autoturismului marca x cu număr de identificare x, fabricat în anul 2005 și la efectuarea activităților specifice RAR privind autentificarea (omologarea) autoturismului în vederea obținerii cărții de identitate și eliberarea documentelor necesare înmatriculării vehiculului, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
1.2. Prin sentința civilă nr. 731 din 9 februarie 2018, Judecătoria Brăila a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.
1.3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 20 aprilie 2018.
Hotărârea instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 2691 din 8 iunie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Registrul Auto Român, ca neîntemeiată.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinței civile nr. 2691 din 8 iunie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii.
În motivarea recursului, reclamantul a susținut că prima instanță a reținut în mod greșit că autovehiculul în litigiu are numărul de identificare modificat și că, în conformitate cu prevederile art. 12 din O.G. nr. 78/2000, nu poate fi obținută carte de identitate sau certificat de autenticitate, în condițiile în care producătorul auto a confirmat faptul că datele de identificare corespund cu cele constatate de RAR.
Consideră recurentul-reclamant că instanța de fond a reținut greșit că modificările constatate de RAR au fost însușite de reclamant. Datele de identificare ale autovehiculului au fost verificate la producător de organele de urmărire penală, care au dispus clasarea cauzei și lăsarea autoturismului și documentelor originale în posesia reclamantului, cu posibilitatea introducerii în circuitul civil a bunului, prin efectuarea activităților specifice RAR.
Mai arată recurentul că intimatul-pârât RAR eliberează certificatul de autenticitate dacă, în urma verificărilor, principalele elemente de identificare și constructive ale autovehiculului au aceeași configurație de la momentul omologării. Or, organele de urmărire penală au verificat aceste elemente și au concluzionat că ele corespund și că autoturismul poate fi înmatriculat în România.
Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanței de recurs, intimatul-pârât Registrul Auto Român a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Intimatul-pârât consideră a fi eronate susținerile recurentului-reclamant referitoare la stabilirea, prin ordonanța de clasare a urmăririi penale a unei obligații în sarcina RAR cu privire la înmatricularea autoturismului în discuție. În raport de dispozițiile O.G. nr. 78/2000, Registrului Auto Român îi revin obligații doar în situația în care vehiculul corespunde din punct de vedere tehnic și juridic cu realitatea prezentată în actele originale, or, în cauză, vehiculul a prezentat deficiențe de ordin tehnic.
Invocând prevederile art. 12-13 din O.G. nr. 78/2000 și ale art. 21 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, intimatul-pârât apreciază că instanța de fond a pronunțat o soluție corectă de respingere a acțiunii reclamantului, luând în considerare că, prin ordonanța parchetului, organul de urmărire penală a dispus clasarea cauzei pentru că infracțiunea nu a fost săvârșită cu forma de vinovăție cerută de legea penală și nu pentru ca fapta penală nu ar exista.
Cât privește cheltuielile de judecată solicitate de recurentul-reclamant, intimatul-pârât apreciază că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 453 alin. (1) C. proc. civ., întrucât nu se află în culpă procesuală.
II. Soluția instanței de recurs
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (în ale cărui prevederi se încadrează criticile formulate în calea de atac), Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este fondat, pentru următoarele considerente:
În speță, refuzul pârâtului Registrul Auto Român de autentificare în vederea înmatriculării a autoturismului proprietatea reclamantului a fost justificat de existența unor suspiciuni cu privire la autenticitatea vehiculului, din verificările efectuate rezultând că suportul de identificare este fixat neconform, existând urme de sudură în jurul său, plăcuța de identificare din parbriz este deteriorată și autoturismul dispune de elemente de fabricație din anul 2001, deși, conform documentelor originale, era fabricat în anul 2005.
În urma sesizării organelor de urmărire penală, s-a întocmit dosarul penal nr. x/2017, înregistrat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila, fiind efectuate verificări sub aspectul infracțiunii de înșelăciune.
Prin Referatul cu propunere de clasare din 05.04.2017, s-a propus clasarea cauzei și "lăsarea definitiva numitului A. a autoturismului marca x cu număr de identificare x, fiind cumpărător de bună credință, cu posibilitatea introducerii în circuitul civil a acestuia, prin efectuarea activităților specifice RAR privind omologarea acestuia în vederea obținerii cărții de identitate prin poansonarea numărului de identificare existent în documentele de proveniență pe alt element metalic purtător și a activităților necesare înmatriculării în circulație prin DRPCÎV - Serviciul Înmatriculări de Autovehicule și efectuarea celorlalte activități necesare intrării în legalitate a autoturismului conform O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația autovehiculelor pe drumurile publice." .
Prin Ordonanța de clasare din 20.04.2017, Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila și-a însușit propunerea organului de cercetare penală și a dispus clasarea cauzei și ridicarea măsurii de lăsare în custodia numitului A. a autoturismului x cu număr de identificare x și a documentelor originale, cu posibilitatea introducerii în circuitul civil a vehiculului.
Potrivit art. 12 alin. (1) din O.G. nr. 78/2000:
"Vehiculele rutiere prezentate în vederea omologării individuale sau eliberării cărții de identitate a vehiculului, care nu pot fi identificate de R.A.R. din cauza lipsei sau modificării numerelor de identificare a acestora, așa cum au fost ele realizate de către constructor sau de către autoritățile competente, după caz, nu pot obține eliberarea cărții de identitate a vehiculului și nici eliberarea certificatului de autenticitate."
În contextul factual expus anterior și în raport de textul cu lege precitat, Înalta Curte constată că prima instanță a pronunțat o soluție nelegală, supusă reformării în calea de atac.
Conform art. 12 alin. (1) din O.G. nr. 78/2000, refuzul omologării și eliberării certificatului de autenticitate a autoturismului trebuie să fie justificat de lipsa sau modificarea numărului de identificare, situație care nu se confirmă în speța de față.
Pretinsele modificări constatate de RAR la verificarea autoturismului proprietatea recurentului- reclamant nu au fost confirmate de verificările și cercetările desfășurate de organul de urmărire penală, care, în cuprinsul Referatului cu propunere de clasare, a constatat că autoturismul nu figurează ca sustras în nicio bază de date și a fost radiat din Italia la data de 26.10.2015, împrejurare care, constată Înalta Curte, corespunde cu datele din documentele de achiziție ale autoturismului depuse de reclamant . Totodată, organul de cercetare penală arată că, din corespondența purtată cu producătorul autoturismului a rezultat că elementele de identificare și constructive corespund vehiculului în litigiu, din punct de vedere al anului de fabricație, numărului de identificare, seriei motor, tipului de caroserie, precum și dotărilor prezentate (acestea din urmă se referă la prezența centurilor de siguranță, geamuri laterale față-spate și lunetă cu an de fabricație 2001, parbrizul având an de fabricație 2005).
În apărarile sale, formulate în ambele faze procesuale, intimatul-pârât Registrul Auto Român a invocat prevederile art. 12-13 din O.G. nr. 78/2000 și a respins concluziile organelor de cercetare penală cu motivarea că prin soluția de clasare a plângerii nu s-a reținut că fapta nu există și că actele emise de poliție și parchet nu conțin obligații în sarcina RAR. Or, ceea ce interesează în cauză este rezultatul verificărilor efectuate de organul de cercetare penală, inclusiv prin coroborarea cu datele producătorului autoturismului, din care rezultă că nu există modificările elementelor de identificare constatate de lucrătorii RAR, rezultat pe care intimatul-pârât a ales să îl ignore, lecturând trunchiat și evident părtinitor conținutul actelor emise în dosarul penal.
Față de aceste aspecte, Înalta Curte constată că refuzul intimatului- pârât Registrul Auto Român de efectuare a formalităților de omologare (autentificare) a autoturismului are caracter nejustificat conform art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, pentru că nu respectă dispozițiile art. 12 alin. (1) din O.G. nr. 78/2000, aceste măsuri nefiind susținute de situația reală a vehiculului, constatată de organele de cercetare penală.
Pentru aceste considerente, constatând incidența cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în condițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamantul A., va casa sentința recurată și, în rejudecare, va admite cererea de chemare în judecată și va obliga pârâtul Registrul Auto Român la efectuarea formalităților privind autentificarea (omologarea) autoturismului x, având număr de identificare x.
Constatând întrunite condițiile prevăzute de art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga pârâtul Registrul Auto Român la plata către reclamantul A. a cheltuielilor de judecată în sumă de 940 de RON, reprezentând onorariu avocat (800 de RON, conform chitanței nr. x/15.01.2018, depusă la dosarul instanței de recurs) și taxă judiciară de timbru achitată în fond (40 RON, conform chitanței aflate la dosarul Judecătoriei Brăila) și recurs (100 RON, conform chitanței depuse la dosarul instanței de recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 2691 din 8 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința recurată și, rejudecând:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Registrul Auto Român.
Obligă pârâtul Registrul Auto Român la efectuarea formalităților privind autentificarea (omologarea) autoturismului marca x, având număr de identificare x.
Obligă pârâtul Registrul Auto Român la plata către reclamantul A. a cheltuielilor de judecată în sumă de 940 de RON, reprezentând onorariu avocat și taxă judiciară de timbru achitată în fond și recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 mai 2021.