ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2461/2020

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin actiunea inregistrata pe rolul Curții de Apel București, in urma declinarii competentei materiale de catre Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, prin sentinta civila nr. 426/14.02.2017, reclamanta Asociatia "A." din Bucuresti a chemat in judecata pe paratul Registrul Auto Roman, solicitand instantei, ca prin hotararea pe care o va pronunta, sa dispuna: 1. Obligarea paratului la omologarea autovehiculului marca x, cu nr. de identificare x, cu configuratie speciala constand in montarea unui scaun rulant.

Obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 743 din 21 februarie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Registrul Auto Român, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 743 din 21 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și admiterea acțiunii. Recurenta-reclamantă a criticat sentința pronunțată de instanța de fond, susținând în esență următoarele: Instanța de fond a respins cererea motivat de faptul că dispozițiile Ordinului MTCT nr. 2132/2005 nu au fost respectate, invocând ca bază legală și Directiva 2007/46/CE, anexa XI, apendicele 3, care stipulează că încercările dinamice se realizează încercându-se simultan toate componentele, utilizându-se o caroserie brută sau o structură reprezentativă a unui vehicul. În opinia recurentei, ceea ce instanța de fond nu a reținut sau a omis este faptul că aceste testări s-au realizat pe o structură reprezentativă în Republica Cehă, dovada fiind depusă la dosarul cauzei și prezentată la momentul solicitărilor făcute la pârâta intimată. O altă critică adusă sentinței este faptul că instanța de fond a pronunțat hotărârea atacată, fără ca reclamanta să aibă posibilitatea de a formula concluzii, în condițiile în care nu i-au fost comunicate în timp util răspunsurile formulate de pârâtă la interogatoriu. În aceste condiții, consideră că soluția instanței de fond este netemeinică și nelegală, motiv pentru care solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 06.09.2018, intimatul-pârât Registrul Auto Roman a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 21 noiembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul contenciosului administrativ și fiscal, a fost fixat termen pentru soluționarea recursului de față, la data de 11 iunie 2020. II. Soluția instanței de recurs Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, precum și din perspectiva obiectului și a normelor legale incidente, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Recurenta - reclamantă Asociatia "A." a investit instanța de contencios administrativ și fiscal, cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Registrul Auto Roman, obligarea pârâtului la omologarea autovehiculului marca x, cu nr. de identificare x, cu configuratie speciala constand in montarea unui scaun rulant. Soluționând cauza, prima instanță a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta Asociatia "A.", în contradictoriu cu pârâtul Registrul Auto Roman, opinie împărtășită și de Înalta Curte. Premergător analizării motivelor de recurs, Înalta Curte constată că deși recurentul nu și-a întemeiat în drept cererea de recurs, din analiza motivelor invocate rezultă că a formulat critici ce pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ. Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. se referă la situația în care, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității"). Prin urmare, acest motiv de casare în discuție are în vedere neregularități procedurale, precum și nerespectarea unor principii fundamentale care guvernează desfășurarea procesului, în speță, principiul dreptului la apărare și principiul dreptului la un proces echitabil. Înalta Curte reamintește că instanțele nu sunt obligate să admită toate solicitările părților, ci trebuie să verifice utilitatea și pertinența acestora în raport de obiectul și natura cauzei. În speță, Înalta Curte apreciază că prima instanță nu a încălcat dreptul la apărare al recurentei când a respins cererea ce amânare a cauzei, prin care reclamanta a solicitat acordarea unui nou termen de judecată pentru a i se comunica răspunsurile la interogatoriu, apreciind corect că reclamanta a avut suficient timp de două luni, să ia cunoștință de răspunsurile interogatoriu depuse la dosar. În ceea ce privește celelalte critici formulate, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care recurenta își întemeiază cererea. Astfel, instanța de control judiciar reține că trebuie avute în vedere în vedere prevederile legale ale art. 488 din C. proc. civ., care se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar. Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. În practica judiciară s-a decis că simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute de C. proc. civ. În cauză, se observă că prin cererea de recurs, recurenta nu circumstanțiază în niciun mod critica potrivit căreia hotărârea primei instanțe este pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material aplicabile cauzei. O atare critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei și apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanța fondului încalcă sau reprezintă o greșită aplicare a acestor norme de drept material, aspecte ce nu se regăsesc, însă, în cuprinsul cererii de recurs. Astfel, se observă că în cuprinsul cererii de recurs se regăsește doar o referire la faptul că instanța de fond nu a reținut faptul că testările s-au realizat pe o structură reprezentativă în Republica Cehă, fără ca recurenta să formuleze critici raportate la conținutul concret al hotărârii atacate și fără a face referiri la vreunul dintre considerentele instanței de fond. Or, simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția adoptată de instanța ce a pronunțat hotărârea atacată, interpretarea probelor administrate și reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt și de drept descrisă în cuprinsul acțiunii nu se constituie într-un motiv de nelegalitate a sentinței. Deoarece recurenta nu a formulat critici la adresa sentinței de fond care să permită încadrarea lor în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., rezumându-se la expunerea unor succesiuni de fapte și afirmații cu privire la probele administrate în cauză, pe care nu le-au structurat din punct de vedere juridic, nesubliniind relevanța pe care acestea o prezintă în raport cu soluția instanței de fond, Înalta Curte va respinge recursul formulat. Pentru aceste motive, constatând că nu sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta Asociația "A.", ca nefondat.