ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3901/2022

Ședința publică din data de 14 septembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brasov sub nr. x/2021, reclamanta A. -societate în comandită, în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov - Serviciul Inspecție Fiscală Persoane Juridice CM1, a solicitat anularea Deciziei nr. 5410/26.10.2021 emisă de AJFP Brașov, cu consecința desființării măsurilor asiguratorii dispuse prin aceasta și obligarea AJFP Brașov la ridicarea popririlor asigurătorii dispuse prin Decizia 5410/2021 și comunicarea acestei măsuri către băncile unde se află deschise conturile A..

Prin sentința nr. 149 din 14 decembrie 2021, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal:

(i) a admis cererea formulată de reclamanta S.C. A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov - Serviciul Inspecție Fiscală Persoane Juridice CM1;

(ii) a anulat Decizia nr. 5410/26.10.2021 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov - Serviciul Inspecție Fiscală Persoane Juridice CM1;

(iii) a obligat AJFP Brașov la ridicarea popririlor asigurătorii dispuse prin Decizia 5410/2021 și la comunicarea acestei măsuri către băncile unde se află deschise conturile bancare ale reclamantei.

Împotriva sentinței nr. 149 din 14 decembrie 2021 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov - Serviciul Inspecția Fiscală Persoane Juridice CM 1, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivare, recurenta-pârâtă invocă interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 213 alin. (5) din Legea nr. 207/2015, apreciind că soluția de anulare a deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii pentru nemotivare este nelegală, în contextul în care textul de lege prevede că decizia trebuie motivată, însă nu reglementează în mod clar o sancțiune în situația în care motivele lipsesc din cuprinsul deciziei, situație care este oricum este exclusă în speța de față.

Legiuitorul nu a reglementat obligativitatea dezvoltării/prezentării pe larg a motivelor care au determinat emiterea deciziei, textul de lege prevăzând că decizia trebuie motivată și semnată, mențiuni care în mod evident nu lipsesc din cuprinsul acesteia.

A subliniat că motivul instituirii măsurilor asiguratorii este arătat în mod clar, pe scurt, având în vedere documentele care stau în spatele emiterii deciziei de instituire măsuri asigurătorii și din cuprinsul cărora rezultă în detaliu motivul generator.

Astfel, în motivarea deciziei atacate, se arată că organul fiscal a estimat, în urma controlului inopinat, sume mai mari decât cele declarate de reclamantă, respectiv suma de 13.472.876 RON, reprezentând, în principal, TVA necolectată de societate ca urmare a vânzării la data de 14 iunie 2021 a imobilizării corporale "B.". Cu privire la această tranzacție s-a arătat pe larg de către organele fiscale, în procesul-verbal nr. x/20.10.2021, ce nereguli au fost constatate și ce suspiciuni planează asupra reclamantei, fiind anexat în justificarea și susținerea emiterii prezentei decizii. Drept urmare, nu se poate reține că organele fiscale nu au avut motive pentru a dispune instituirea măsurilor, arătându-se în mod clar constatările în urma controlului, estimarea valorii totale a obligațiilor suplimentare în cuantum de 13.472.876 RON, putând determina reclamanta să înstrăineze/transfere sau să ascundă patrimoniul.

În opinia recurentei-pârâte, elementele descrise în cuprinsul deciziei contestate sunt suficiente pentru a sugera existența posibilității ca operatorul economic să se sustragă de la plata obligațiilor bugetare. Acestea nu se confundă strict cu suma considerabilă pe care societatea ar fi sustras-o de la bugetul general consolidat al statului, ci cu eventuala fictivitate a operațiunilor efectuate ce reiese din conduita și atitudinea reclamantei în relațiile cu organul de inspecție, situație care nu necesită acte dolosive în plus pentru aprecierea pericolului social.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția și considerentele instanței de recurs

Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Intimata-reclamantă A. a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ și fiscal, pe calea prevăzută de art. 213 alin. (13) Codul de procedură fiscală, Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/2021 emisă de A.J.F.P. Brașov - Serviciul Inspecție Fiscală Persoane Juridice CM1, prin care s-a dispus instituirea măsurilor asiguratorii sub forma popririi asiguratorie a veniturilor societății și disponibilităților bănești ale debitorului, având ca scop asigurarea recuperării sumei totale de 13.472.876 RON reprezentând obligații fiscale suplimentare estimate ca urmare a unei acțiuni de control inopinat.

Atât în etapa administrativă cât și în cea judiciară a litigiului, motivele de nelegalitate au vizat atât aspecte procedurale constând în încălcarea prevederilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind lipsa audierii contribuabilului, cât și aspecte de fond, invocându-se nerespectarea de către organul de control emitent a dispozițiilor art. 213 alin. (2) din Legea nr. 207/2015, în sensul neindividualizării acțiunilor/inacțiunilor concrete ale intimatei-reclamante care ar fi putut dovedi intenția de a se sustrage de la plata eventualelor obligații fiscale stabilite cu titlu definitiv în sarcina sa ori de a-și micșora sau risipi patrimoniul în scopul zădărnicirii executării.

Prin sentința recurată, instanța de fond a dispus anularea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/2021 emisă de A.J.F.P. Brașov - Serviciul Inspecție Fiscală Persoane Juridice CM1, găsind întemeiat numai motivul de nelegalitate referitor la nemotivarea actului administrativ.

Opinia primei instanțe cu privire la nemotivarea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii este împărtășită pe deplin și de către instanța de control judiciar.

Art. 213 alin. (2) din Legea 207/2015 precizează în termeni imperativi și inderogabili că măsurile asigurătorii se dispun când există pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea, iar alin. (5) al aceluiași articol stabilește că decizia trebuie motivată.

Aceasta înseamnă că emitentul unei astfel de decizii are obligația legală să demonstreze în cazul concret în care ia această măsură că este vorba de o situație excepțională, în sensul arătat de norma legală mai sus citată, cu alte cuvinte, că există pericolul din partea debitorului să se sustragă de la plată sau să-și ascundă patrimoniul.

Or, în speță, din examinarea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii rezultă cu evidență că organul fiscal nu a furnizat o justificare efectivă, concretă a măsurii dispuse, pe baza art. 213 alin. (2) din Legea 207/2015, cum bine a arătat instanța de fond.

Simpla trimitere la prevederile legale și la motivele pentru care organul fiscal consideră că intimata-reclamantă datorează sume către bugetul general consolidat, fără nicio referire la existența și natura cazului excepțional prevăzut de art. 213 alin. (2) Codul de procedură fiscală, nu acoperă cerința motivării actului administrativ, pentru că nu permite verificarea limitei de demarcație între puterea discreționară și arbitrariu.

Pe de altă parte, cuantumul semnificativ al obligației fiscale și lipsa manifestării intenției contribuabilului de a efectua plata debitului nu constituie aspecte factuale de natură a se circumscrie unui caz excepțional, în lipsa unor susțineri și dovezi referitoare la pericolul de sustragere, ascundere sau risipire a patrimoniului intimatei-reclamante.

De altfel, este de observat că, inclusiv în calea de atac, recurenta- pârâtă a susținut existența unei "prezumții" de sustragere de la plată, ca urmare a pretinsului comportament fiscal inadecvat, ceea ce demonstrează lipsa oricărui indiciu concret, respectiv inexistența oricărei acțiuni efective a reclamantei, din care ar rezulta că ar intenționa să își diminueze elementele de patrimoniu în scopul neachitării obligațiilor fiscale și care să fi justificat măsura indisponibilizării bunurilor societății.

Concluzionând, Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă nu a motivat decizia de instituire a măsurilor asigurătorii în concordanță cu prevederile imperative ale art. 213 alin. (5) C. proc. civ., organul fiscal nereținând în cuprinsul deciziei contestate niciun element concret sau indicii de natură a contura concluzia constatării pericolului ca debitoarea să se sustragă de la urmărire sau să-și ascundă ori risipească patrimoniul.

Pretinsa motivare a instituirii măsurilor privește aspecte ce țin de fondul disputei fiscale, prin sentința recurată reținându-se în mod corect că, în atare condiții, decizia este nulă, iar recurenta-pârâtă nu a prezentat, în recurs, niciun argument apt să conducă la reformarea sentinței recurate.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov - Serviciul Inspecția Fiscală Persoane Juridice CM 1 împotriva sentinței nr. 149 din 14 decembrie 2021 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 septembrie 2022.