ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2909/2022

Ședința publică din data de 24 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Regia Națională a Pădurilor Romsilva R.A., a formulat prezenta acțiune de anulare concurs, solicitând suspendarea executării actelor administrative reprezentând Rezultatul selecției dosarelor pentru concursul de selecție în vederea ocupării unor posturi de inginer silvic stagiar și Rezultatul soluționării contestațiilor depuse la selecția dosarelor la concursul de selecție în vederea ocupării unor posturi de inginer silvic stagiar, inclusiv a celorlalte acte subsecvente emise de pârâtă; anularea actului administrativ reprezentând Rezultatul selecției dosarelor pentru examenul/concursul cu privire la rezultatele concursului de selecție în vederea ocupării unor posturi de inginer silvic stagiar, rezultate afișate la 15.11.2019 și Rezultatul soluționării contestațiilor depuse la selecția dosarelor la concursul de selecție în vederea ocupării unor posturi de inginer silvic stagiar, inclusiv a celorlalte acte subsecvente emise de pârâtă.

Prin sentința civilă nr. 38 din 12 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii.

A fost admisă acțiunea și a fost anulată procedura de concurs declanșată prin anunțul nr. x/24.10.2019.

A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin încheierea de ședință din data de 21 iulie 2020, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a dispus recalificarea cererii ca fiind o cerere de îndreptare a omisiunilor din sentința nr. 38/2010.

A respins excepția inadmisibilității.

A admis cererea formulată de reclamantul A. și a dispus îndreptarea omisiunii din sentința nr. 38/2020 în sensul obligării pârâtei Regia Națională a Pădurilor Romsilva RA la plata către reclamantul A. a sumei de 2050 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței nr. 38 din 12 iunie 2020 și a încheierii de ședință din data de 21 iulie 2020 pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâta Regia Națională a Pădurilor Romsilva R.A., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 și 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței, respingerea cererii de modificare a cererii introductive ca tardiv formulată și respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.

În motivarea recursului, a arătat că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., întrucât la al treilea termen de judecată, reclamanta și-a modificat cererea de chemare în judecată, iar pârâtul nu și-a dat acordul în acest sens. Cu toate acestea, instanța de fond s-a pronunțat asupra cererii modificate.

În dezvoltarea motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a arătat că hotărârea recurată, prin care s-a menționat că la solicitarea instanței, reclamantul și-a precizat la data de 03.02.2020, obiectul acțiunii arătând că obiectul acțiunii vizează anularea întregii proceduri de concurs, cuprinde motive contradictorii față de sentința nr. 20/16.04.2020, în care aceeași instanță a hotărât că modificarea cererii de chemare în judecată, prin care s-a urmărit completarea petitului cererii nu poate fi primită. Motiv pentru care, solicită înlăturarea acestor considerente din hotărârea recurată cu consecința respingerii cererii de modificare a cererii introductive ca tardiv formulată.

În susținerea motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., recurenta a arătat că aspectele legate de depunerea cererii modificatoare a fost dezlegată prin sentința nr. 20/16.04.2020, fără posibilitatea de a mai fi contrazisă. Instanța de fond prin admiterea precizărilor depuse la data de 03.02.2020, conform sentinței nr. 38/12.06.2020, a pronunțat în aceeași speță două hotărâri care se contrazic, încălcând autoritatea de lucru judecat a primei sentințe, rămasă definitivă prin nerecurare.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a arătat recurenta că stabilirea criteriilor de selecție reprezintă prerogativa entității și că acestea sunt obiective, independente, cuantificabile și măsurabile, iar prin aplicarea uniformă a acestora se apreciază capacitatea candidatului de a ocupa postul respectiv, precum și aptitudinile profesionale ale acestuia.

Criteriile de evaluare, definite de angajator și comunicate prin anunțul nr. x/24.10.2019 nu au restrâns sau înlăturat folosirea sau exercitarea, în condiții de egalitate, a drepturilor candidaților și a libertăților fundamentale sau a drepturilor de lege candidaților.

A apreciat recurenta că, prin înscrierea și participarea efectivă, fără obiecțiuni scrise, înregistrate și comunicate anterior publicării rezultatului concursului, fiecare candidat a achiesat tacit la condițiile generale și specifice și criteriile de evaluare a candidaților pe care angajatorul le-a stabilit și publicat prin anunț.

A mai solicitat recurenta și cenzurarea onorariului avocațial acordat reclamantului, ținând cont de complexitatea cauzei, munca depusă de avocat și de numărul de termene la care a participat avocatul.

Recurenta a solicitat admiterea recursului declarat împotriva încheierii din 21 iulie 2020, cu consecința reducerii onorariului avocațial la suma de 1000 RON(art. 451 alin. (2) C. proc. civ.), deoarece suma acordată este disproporționat de mare în raport cu valoarea și complexitatea cauzei și a activității avocatului.

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a invocat excepțiile tardivității formulării recursului și nulității acestuia pentru nemotivare, solicitând în subsidiar respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 38 din 12 iunie 2020 este nefondat și că recursul declarat împotriva încheierii de ședință din data de 21 iulie 2020 este nul, în considerarea celor ce urmează:

Reclamantul a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat suspendarea executării și anularea actelor administrative reprezentând Rezultatul selecției dosarelor pentru concursul de selecție în vederea ocupării unor posturi de inginer silvic stagiar și Rezultatul soluționării contestațiilor depuse la selecția dosarelor la concursul de selecție în vederea ocupării unor posturi de inginer silvic stagiar, inclusiv a celorlalte acte subsecvente emise de pârâtă. Ulterior, reclamantul prin precizările depuse la 03.02.2020, reclamantul a clarificat și precizat cererea inițială și solicitat anularea întregii proceduri de concurs.

Instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii. A admis cererea în anulare modificată și a anulat procedura de concurs în vederea ocupării unor posturi de inginer silvic stagiar declanșată potrivit anunțului nr. x/24.10.2019. A obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu privire la motivul de recurs prin care se invocă dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere atunci când "prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității", recurenta a susținut că instanța a încălcat regulile de procedură referitoare la modificarea cererii de chemare în judecată, respectiv art. 204 alin. (3) C. proc. civ.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că potrivit art. 204 alin. (3) C. proc. civ. "Modificarea cererii de chemare în judecată peste termenul prevăzut la alin. (1) poate avea loc numai cu acordul expres al tuturor părților".

Concret, cererea de chemare în judecată (prin care s-a solicitat suspendarea executării actelor administrative precum și anularea actului administrativ reprezentând Rezultatul selecției dosarelor pentru examenul/concursul cu privire la rezultatele concursului de selecție în vederea ocupării unor posturi de inginer silvic stagiar, rezultate afișate la 15.11.2019 și Rezultatul soluționării contestațiilor depuse la selecția dosarelor la concursul de selecție în vederea ocupării unor posturi de inginer silvic stagiar, inclusiv a celorlalte acte subsecvente emise de pârâtă) a primit un prim termen de judecată pe rolul Curții de Apel Iași la data de 24.03.2020, însă la data de 20.01.2020 intimatul - reclamant a fost citat cu mențiunea de a preciza obiectul acțiunii, respectiv care sunt actele subsecvente a căror anulare o solicită.

La solicitarea instanței, intimatul-reclamant a depus "precizări" la data de 03.02.2020 prin care a solicitat: 1) suspendarea derulării întregii proceduri de concurs așa cum rezultă din Rezultatul selecției dosarelor pentru concursul de selecție în vederea ocupării unor posturi de inginer silvic stagiar; 2) anularea întregii proceduri de concurs așa cum rezultă din Rezultatul selecției dosarelor pentru concursul de selecție în vederea ocupării unor posturi de inginer silvic stagiar.

Instanța de control judiciar constată că la data formulării cererii de chemare în judecată(19.11.2019) procedură de concurs era în derulare iar intimatul - reclamant a solicitat și anularea actelor subsecvente emise de pârâtă, respectiv a actelor ce urmau a fi emise ulterior formulării acțiunii. De altfel, prin întâmpinarea depusă în luna decembrie 2019 în dosarul Curții de Apel Suceava, recurenta - pârâtă a făcut referire la Nota nr. x/25.11.2019(emisă ulterior formulării cererii de chemare în judecată), prin care a fost suspendată derularea concursului.

La 09 decembrie 2019, prin sentința nr. 107, Curtea de Apel Suceava a declinat competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași.

Prin urmare, în mod corect, Curtea de Apel Iași, învestită cu soluționarea cauzei, a solicitat reclamantului precizări cu privire la obiectul acțiunii, iar intimatul - reclamant, susținând că nu există alte acte administrative emise de intimata - pârâtă pe parcursul procedurii de concurs, a arătat că obiectul acțiunii vizează anularea întregii proceduri de concurs, așa cum rezultă din cele patru operațiuni administrative postate pe site-ul intimatei - pârâte,

Față de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că precizările din 03.02.2020 nu reprezintă modificări ale cererii de chemare în judecată, astfel că motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. este nefondat și va fi respins.

În susținerea motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta - pârâtă a invocat o contradicție între considerentele sentinței civile nr. 20 din 16 aprilie 2020 și cele ale sentinței recurate cu privire la modificarea cererii de chemare în judecată.

Înalta Curte constată că, potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se poate cere casarea când hotărârea cuprinde motive contradictorii în fundamentarea soluției pronunțate și nu în raport de considerentele unei alte hotărâri.

În consecință, Înalta Curte constată că acest motiv de recurs este nefondat, întrucât motivarea primei instanțe răspunde exigențelor art. 425 C. proc. civ., nefiind identificate contradicții în raționamentul instanței de fond, ceea ce face ca motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. să nu-și găsească incidența în cauză.

Cu referire la motivul de recurs care privește încălcarea dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., în care se invocă autoritatea de lucru judecat, Înalta Curte are în vedere faptul că, așa cum s-a tranșat anterior, precizările depuse la data de 03.02.2020 nu reprezintă modificări ale cereri de chemare în judecată, prin urmare, aspectele reținute în considerentele sentinței nr. 20 din 16 aprilie 2020, prin care a fost soluționată cererea de suspendare a executării procedurii de concurs, nu influențează calificarea dată acestor precizări.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta a invocat faptul că Rezultatul final și Repartizarea canditaților pe unități silvice nu reprezintă acte subsecvente, așa cum sunt ele definite de C. civ.

În cauza de față acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanță a dat-o dispozițiilor legale este corectă.

Astfel, Înalta Curte constată că organizarea concursului a avut loc prin instituirea unor criterii de selecție care nu sunt în măsură să corespundă exigențelor de legalitate, fiind de natură să determine un tratament diferențiat, nejustificat, prin impunerea anumitor criterii de departajare și anume vechimea facultății absolvite și cifra de școlarizare a facultății.

Criteriile de evaluare nu sunt justificate obiectiv și rezonabil, fiind inadecvate scopului urmărit, de natură a conduce la un rezultat al evaluării prin selectarea unor candidați în temeiul unor criterii care să nu pună în valoare capacitatea candidaților de a ocupa postul respectiv și aptitudinile acestora.

De asemenea, Înalta Curte reține că obținerea unor rezultate foarte bune în postul pentru care se desfășoară concursul de selecție nu se poate garanta prin impunerea criteriilor menționate de recurenta-pârâtă, iar în lipsa unor motive reale care să poată susține scopul legitim al concursului, respectiv acela de a se verifica aptitudinile profesionale și capacitatea de a ocupa postul, se creează un dezavantaj pentru anumite persoane față de alte persoane.

Așa fiind, în mod corect a reținut prima instanță că nu poate exista o justificare obiectivă rezonabilă pentru care introducerea unor criterii cu totul exterioare persoanei candidatului să fie acceptabilă, aceasta venind în conflict cu libertatea cetățeanului de a participa la un concurs care i-ar permite accesul la un nou loc de muncă, mai ales la autorități publice.

Referitor la critica recurentei-pârâte în sensul că prin înscrierea și participarea efectivă, fără obiecțiuni scrise, anterior publicării rezultatului concursului, fiecare candidat a achiesat în mod tacit la condițiile generale și specifice și criteriile de evaluare a candidaților, Înalta Curte constată că și această critică este neîntemeiată și va fi respinsă.

Astfel, se constată că, procedura de concurs a fost declanșată prin anunțul nr. x/24.10.2019 în care la pct. 3 se menționează "Criterii de evaluare ale candidaților: a) nota obținută de către candidat la examenul de licență; b) media de absolvire a anilor de studiu de licență, calculată ca medie aritmetică a celor 4 ani de studiu; c) cifra de școlarizare în anul de studiu 2019-2020, a facultății de silvicultură pe care a absolvit-o candidatul; d) vechimea unității de învățământ pe care a absolvit-o candidatul, în cadrul sistemului educațional; e) interviu (în cadrul căruia se testează abilitățile, aptitudinile și motivația candidaților)", fără a se menționa în mod expres procentul fiecărui criteriu. Ulterior a fost modificată ponderea criteriilor de evaluare a candidaților, fără însă ca aceștia să aibă cunoștință de această modificare, astfel că nu se poate susține că reclamantul ar fi achiesat în mod tacit la condițiile generale și specifice și criteriile de evaluare a candidaților, în condițiile neîndeplinirii cerinței de transparență și legalitate a procedurii de concurs contestate.

Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că nici motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu este întemeiat, iar hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea și interpretarea corectă a normelor de drept material.

Înalta Curte constată că recursul declarat împotriva încheierii de ședință din data de 21 iulie 2020, prin care a fost îndreptată omsiunea din sentința nr. 38 din 12 iunie 2020 și au fost acordate intimatului - reclamant cheltuieli de judecată în sumă de 2050 de RON, este nul.

Recurenta a susținut că suma acordată cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial, este disproporționat de mare în raport cu valoarea și complexitatea cauzei.

Instanța de control judiciar constată că această susținere nu reprezintă o critică de nelegalitate a sentinței, ci o critică de netemeinicie, întrucât vizează exercitarea dreptului de apreciere al instanței sub aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată acordate în cauză și nu poate forma obiectul controlului de legalitate al instanței de recurs. În acest sens este relevantă Decizia nr. 3/2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Regia Națională a Pădurilor Romsilva R.A. împotriva sentinței nr. 38 din 12 iunie 2020 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat, și va constata nulitatea recursului declarat împotriva incheierii din data de 21 iulie 2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Regia Națională a Pădurilor Romsilva R.A împotriva sentinței nr. 38/2020 din data de 12 iunie 2020 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Constată nulitatea recursului declarat de pârâta Regia Națională a Pădurilor Romsilva R.A împotriva a încheierii din data de 21 iulie 2020 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 mai 2022.