ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2803/2022

Ședința publică din data de 18 mai 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secția I civilă la data de 21.04.2021, sub numărul de dosar x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Parlamentul României - Senatul și Secretarul General al Senatului, anularea Ordinului de încetare la plată a indemnizației pentru limită de vârstă nr. 450/02.03.2021, precum și obligarea la repunerea în plată a indemnizației pentru limită de vârstă începând cu data de 27.02.2021 la zi.

De asemenea, a solicitat obligarea părților adverse la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

2.1. Hotărârea Tribunalului Suceava, secția I civilă

Prin sentința nr. 1842 din 11 octombrie 2021, Tribunalul Suceava, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță sesizată a reținut că indemnizația pentru limită de vârstă nu reprezintă un drept de asigurări sociale, ci este un beneficiu specific calității de fost parlamentar, care se achită prin bugetul Camerei Deputaților și al Senatului, iar trimiterea la dispozițiile Legii nr. 263/2010 se face strict pentru stabilirea momentului de la care parlamentarii pot beneficia de o astfel de indemnizație, fără ca această împrejurare să transforme acest drept în unul de asigurări sociale.

Prin urmare, a reținut că ordinul atacat are natura unui act administrativ cu caracter individual în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, astfel că prezentul litigiu intră în sfera contenciosului administrativ, indemnizația prevăzută de Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și senatorilor nefiind identică cu vreo pensie sau alt drept de natura asigurărilor sociale, reglementate de Legea nr. 263/2010 sau de alte dispoziții legale.

Cum actul administrativ atacat a fost emis de o autoritatea publică locală, iar potrivit dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, litigiile privind aceste categorii de acte se soluționează în fond de secțiile de contencios și fiscal ale curților de apel, Tribunalul Suceava a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal.

2.2. Hotărârea Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 13 din 14 februarie 2022, Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

Instanța a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Suceava a reținut că ordinul contestat nu poate fi considerat act administrativ susceptibil de a fi supus controlului instanței de contencios, neîntrunind caracterele ce rezultă din dispozițiile art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004.

A reținut că natura indemnizației pentru limită de vârstă este cea a unui drept de asigurări sociale, astfel că verificarea legalității și temeiniciei ordinului prin care s-a dispus încetarea plății acestei indemnizații intră în sfera de competență a instanței de drept comun ce soluționează litigiile având ca obiect asigurări sociale.

Față de cele reținute și având în vedere că în speță sunt incidente prevederile art. 152 din Legea nr. 263/2010, potrivit cărora jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel, respectiv dispozițiile art. 95 din C. proc. civ., curtea de apel a stabilit că este competent în soluționarea cauzei Tribunalul Suceava, secția I civilă.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secția I civilă, pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluționarea unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Înalta Curte reține că, în cauză, reclamantul a solicitat anularea Ordinului de încetare la plată a indemnizației pentru limită de vârstă nr. 450/02.03.2021, emis de Secretarul General al Senatului, precum și obligarea pârâților la acordarea indemnizației pentru limită de vârsta începând cu data de 27.02.2021, la zi.

Competența instanței de contencios administrativ nu este una intuitu personae, respectiv calitatea de instituție/autoritate publică a uneia din părți nu atrage automat aplicarea jurisdicției contenciosului administrativ - care în accepțiunea art. 2 lit. f) din Legea nr. 554/2004, semnifică:

"activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim".

Deoarece competența instanței de contencios administrativ este una specială, derogatorie de la dreptul comun și care intervine doar în cazurile și condițiile expres și limitativ prevăzute de legiuitor, simpla calitate de autoritate publică a părților implicate nu atrage automat competența instanței de contencios administrativ.

În acest context se observă că norma specială reglementată de Legea nr. 96/2006 nu face trimitere la legea contenciosului administrativ, astfel că indemnizația pentru limită de vârstă cuvenită foștilor membri ai Parlamentului României, prevăzută de art. 49 din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaților și al senatorilor are caracterul unui drept la pensie, reprezentând o contraprestație socială acordată de lege foștilor parlamentari, după împlinirea vârstei standard de pensionare, pentru activitatea desfășurată în perioada ocupării funcției de demnitate publică.

Întrucât natura indemnizației pentru limită de vârstă de care a beneficiat reclamantul este cea a unui drept de asigurări sociale, verificarea legalității și temeiniciei ordinului prin care s-a dispus încetarea plății acestei indemnizații nu poate intra decât în sfera de competență a instanței de drept comun cu competență în soluționarea litigiilor având ca obiect asigurările sociale.

Potrivit art. 152 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, "Jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel."

Conform dispozițiilor art. 95 pct. 1 din C. proc. civ. și art. 266 și urm. din Codul Muncii, tribunalul are plenitudine de competență în judecarea pe fond a cererilor în materia litigiilor de muncă și asigurări sociale.

În consecință, contestația formulată în legătură cu refuzul acordării unei astfel de prestații sociale este de competența tribunalului, în complet specializat de asigurări sociale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența materială de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâții Parlamentul României - Senatul României și Secretarul General al Senatului României în favoarea Tribunalului Suceava, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâții Parlamentul României - Senatul României și Secretarul General al Senatului României în favoarea Tribunalului Suceava, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 mai 2022.