ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2453/2022

Ședința publică din data de 4 mai 2022

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucuresti - sectia a VIII-a Conflicte de munca si asigurari sociale sub nr. x/2021 la data de 29.04.2021, reclamanții A., B., C., D., E. și F. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției, Institutul Național al Magistraturii și Consiliul Superior al Magistraturii, cu participarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

În principal,

În subsidiar,

1.1. Recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi salariale aferente, pentru perioada 01.01.2018 - 31.12.2019, prin raportare la valoarea de referință sectorială în cuantum de 484,18 RON și drepturile salariale efectiv încasate;

2.1. Obligarea pârâților la plata pentru fiecare lună a diferenței dintre venitul la care sunt îndreptățiți și venitul efectiv plătit, pentru perioada 01.01.2018 -31.12,2019, sumă care să fie actualizată cu indicele de inflație și în raport cu care să fie plătită dobânda legală penalizatoare calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 4932/28.06.2021, Tribunalul București, secția a VIII a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, reținând incidența dispozițiile art. 7 Cap. VIII din Anexa VI la Legea nr. 153/2017 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Înalta Curte reține că reclamanții în perioada 01.01.2018 - 31.12.2019, au avut calitatea de auditori de justiție.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au solicitat recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi salariate aferente raportat la o valoare de referință sectorială în cuantum de 605,225 începând cu data de numirii în calitate de auditor de justiție (01.01.2018 și până la 31.12.2019)01.01.2018, cu repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze, actualizat cu indicele de inflație și dobânda legală penalizatoare.

Problema care a generat conflictul de competența între cele două instanțe privește atât stabilirea competenței materiale, cât și a celei funcționale, din perspectiva naturii juridice a litigiului, respectiv contencios administrativ ori litigii de muncă, Tribunalul Mureș făcând aplicarea dispozițiilor art. 7 din Capitolul VIII din anexa VI la Legea nr. 153/2017, iar Curtea de Apel București reținând natura litigiului de conflict de muncă.

Conform art. 7 Cap. VIII din Anexa VI la Legea nr. 153/2017 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice:

"(1) Prin derogare de la art. 37 din lege, personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, în termen de 20 de zile calendaristice de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecției Judiciare, Institutului Național al Magistraturii și Școlii Naționale de Grefieri, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție ori la colegiile de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea sau la organele de conducere ale celorlalte instituții din sistem care au stabilit drepturile salariale, după caz. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile calendaristice. (2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București"

Înalta Curte constată că în cauză nu sunt aplicabile aceste prevederi legale, întrucât reclamanții nu contestă un act administrativ tipic (ordinul ministrului justiției de stabilire a drepturilor salariale) și nici nu au dedus judecății un act administrativ asimilat, ci au solicitat obligarea pârâților la recalcularea drepturilor salariale începând cu data numirii în calitate de auditor de justiție (01.01.2018 și până la 31.12.2019).

Dispozițiile normative precitate sunt de strictă interpretare și aplicare, neputând fi extinse la alte situații decât cele prevăzute în mod expres de legiuitor, competența exclusivă, materială și teritorială, a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal fiind reglementată pentru un caz singular, clar definit.

Întrucât reclamanții au formulat o acțiune în pretenții având ca obiect drepturi salariale, văzând dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011 coroborat cu art. 95 pct. 1 din C. proc. civ., competența de primă instanță aparține secției sau completului specializat în soluționarea conflictelor de muncă din cadrul tribunalului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a de conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E. și F. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției, Institutul Național al Magistraturii, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Consiliul Superior al Magistraturii în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 mai 2022.