ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 580/2022

HOTĂRÂRE

09.03.2022

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 580/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 9 martie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin sub nr. x/25.02.2021, disjunsă din dosarul nr. x/2020 prin încheierea pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în ședința publică din data de 19.02.2021, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției, Institutul Național al Magistraturii, Consiliul Superior al Magistraturii și expert Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună, în principal, recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi salariale aferente, raportat la o valoare de referință sectorială de 605,225 (cuantum ce cuprinde majorarea de 25% prevăzută de art. 111 din O.U.G. nr. 20/2016 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 57/2015: 484,18+25%=605,225 RON și care se acordă unor categorii de personal din cadrul familiei ocupaționale Justiție din data de 01.08.2016), începând cu data numirii acesteia în calitate de auditor de justiție (01.01.2017 și până la data de 31.12.2018, obligarea pârâților la plata pentru fiecare lună, până la plata efectivă a dreptului, a diferenței dintre venitul la care este îndreptățită și venitul efectiv plătit, pentru perioada 01.01.2017 - 31.12.2018, sumă care trebuie actualizată cu indicele de inflație, la care trebuie aplicată dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective, iar, în subsidiar, recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi salariale aferente, pentru perioada 01.01.2017 - 31.12.2018, prin raportare la valoarea de referință sectorială în cuantum de 484,18 RON și drepturile salariale efectiv încasate, precum și obligarea pârâților la plata pentru fiecare lună, până la plata efectivă a dreptului, a diferenței dintre venitul la care este îndreptățită și venitul efectiv plătit, pentru perioada 01.01.2017-31.12.2018, sumă care trebuie actualizată cu indicele de inflație, la care trebuie aplicată dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 930 din 28 mai 2021, pronunțată de Tribunalul Caraș Severin, secția I civilă - Complet specializat - Conflicte de Muncă și de Asigurări Sociale, s-a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și, în consecință, s-a dispus declinarea competenței de soluționarea a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamanta A. este încadrată în funcția de judecător în cadrul Judecătoriei Sfântu Gheorghe, începând cu data de 12.10.2020 și până în prezent, după cum rezultă din adeverința nr. x/26.05.2021, eliberată de Tribunalul Covasna.

Tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Cum Tribunalul Caraș-Severin se află în circumscripția Curții de Apel Timișoara, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a prezentei cauze în favoarea unei instanțe judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea reclamanta.

Ca urmare, cauza a fost trimisă spre soluționare Tribunalului Alba.

Prin sentința civilă nr. 3143 din 15 decembrie 2021, pronunțată de Tribunalul Alba, secția I civilă, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Alba și a fost declinată competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta A., în favoarea Tribunalului Caraș-Severin; s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus suspendarea judecării cauzei și înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unui regulator de competență.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2020 a fost formulată de judecători, funcționând la judecătorii, având ca obiect pretenții salariale din perioada când au fost auditori de justiție, aceștia formulând pretenții identice în contradictoriu cu "angajatorul", pretenții justificate pe o cauză juridică identică, și anume, natura activităților prestate.

În materie de competență teritorială, tribunalul a reținut incidența prevederilor art. 210 din Legea nr. 62/2011, respectiv a prevederilor art. 269 din Codul muncii, din coroborarea cărora rezultă că reclamanta din cauza de față putea sesiza: fie tribunalul în circumscripția căruia își are domiciliul și locul de muncă, fie instanța competentă teritorial pentru oricare dintre ceilalți reclamanți, în cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de C. proc. civ. pentru coparticiparea procesuală activă între aceștia.

A apreciat că sunt îndeplinite condițiile coparticipării procesuale active între persoanele care au introdus inițial cererea de chemare în judecată, fiind incidentă teza finală a art. 59 C. proc. civ., și anume, existența unei strânse legături între drepturile și obligațiile părților.

De asemenea, Tribunalul Alba a reținut că față de calitatea reclamantei de judecător la Judecătoria Sfântu Gheorghe și față de competența de primă instanță a tribunalului în soluționarea litigiilor de muncă, nu sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.. În concluzie, Tribunalul Alba, secția I civilă a constatat că instanța competentă pentru a judeca litigiul este Tribunalul Caraș-Severin, secția I civilă - Complet specializat - Conflicte de Muncă și de Asigurări Sociale.

În consecință, Tribunalul Alba a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraș-Severin.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Caraș-Severin competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că instanțele, respectiv Tribunalul Caraș-Severin și Tribunalul Alba, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Niciuna din instanțele aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere teritorial să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Înalta Curte reține că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin, secția I civilă sub nr. de dosar x/2020, instanța a fost învestită cu o cerere de chemare în judecată formulată de mai multe persoane, având ca obiect pretenții salariale din perioada când au fost auditori de justiție, și care la data înregistrării acțiunii aveau calitatea de judecători la nivelul judecătoriei.

Prin încheierea de ședință din 19 februarie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Caraș-Severin, secția I civilă - Complet specializat - Conflicte de Muncă și de Asigurări Sociale a dispus disjungerea cererii formulate de reclamanta A., cererea disjunsă fiind înregistrată sub nr. x/2021.

Potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul, iar conform alin. (3) al aceluiași articol, dacă sunt îndeplinite condițiile coparticipării procesuale active, cererea poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre reclamanți.

Totodată, conform art. 210 din Legea nr. 62/2011 "Cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul", iar potrivit art. 216 din același act normativ "Dispozițiile prezentei legi referitoare la procedura de soluționare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu prevederile C. proc. civ..".

Pornind de la aceste texte de lege, Înalta Curte constată că o parte din reclamanții care au învestit instanța cu soluționarea conflictului de muncă aveau domiciliul sau locul de muncă în circumscripția Tribunalului Caraș-Severin. În privința acestor reclamanți, tribunalul a reținut că este competent teritorial să soluționeze cauza.

Potrivit art. 59 C. proc. civ., "Mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul procesului este un drept ori o obligație comună, dacă drepturile sau obligațiile lor au aceeași cauză ori dacă între ele există o strânsă legătură".

În aplicarea acestui text de lege, Înalta Curte reține că între drepturile pretinse de reclamanți prin aceeași cerere de chemare în judecată există o strânsă legătură, astfel încât sunt îndeplinite condițiile coparticipării procesuale active.

Or, coparticiparea procesuală activă atrage prorogarea legală de competență în privința reclamanților care nu au domiciliul sau locul de muncă în raza tribunalului sesizat inițial, în temeiul art. 269 alin. (3) din Codul muncii.

În aceste condiții, în privința cererii formulate de reclamanta din prezenta cauză, a operat prorogarea legală de competentă în favoarea Tribunalului Caraș-Severin, ca efect al formulării acțiunii introductive împreună cu reclamanții al căror domiciliu sau loc de muncă se află în circumscripția acestei instanțe.

Împrejurarea că Tribunalul Caraș-Severin a disjuns ulterior cererea reclamantei din prezenta cauză, nu conduce la pierderea competenței sale teritoriale în privința acestei cereri, de vreme ce prorogarea legală de competență a operat chiar la momentul sesizării instanței cu acțiunea introductivă comună.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispozițiilor art. 269 alin. (2) și (3) din Codul muncii raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraș-Severin.